1. The Shining, de Stephen King, Editura Nemira, 2019
Deşi sunt conştient că ar fi trebuit să deschid coperţile acestui strălucit şi strălucitor roman (la propriu şi la figurat) mult mai devreme decât am făcut-o, consider că vorba „toate la timpul lor” se aplică cu asupra de măsură în acest caz. Cu adevărat, pot spune că Stephen King poate fi considerat cel mai mare povestitor al secolului al XX-lea. Nediscutând despre numărul mare de scrieri pe care le-a creat până acum (căci e vorba de calitate, nu de cantitate), fiecare din operele lui King sunt bijuterii ale unui stil ce împleteşte epicul cu psihologicul şi cu naturalismul violent. Iar The Shining este, poate, cel mai de seamă exemplu. Cu naraţiunea ce te ţine la tot pasul ca pe ace, de parcă pe fiecare pagină pândeşte o surpriză sau un nou pericol, aşa cum criminalii pândesc după colţuri, romanul-fluviu al lui Stephen King a trezit în mine dorinţa de a-i cunoaşte îndeaproape toată opera.
2. Un bărbat pe nume Ove, de Fredrik Backman, Editura Art – Colecţia Cărţi Musai, 2017
Un roman bine scris este un roman ce nu-l poți lăsa din mâna orice alte ispite ar exista în jur. Este, de asemenea, un roman în care simți nevoia să te afunzi și să te lași pradă universului său, fără a fi deranjat de nimic din lumea exterioară. Nu întâlnesc foarte des asemenea cărți. De fapt, le pot număra pe degetele de la mâini. Iar una din lecturile mele din 2019 se poate adăuga acestor rare oportunități. Fredrik Backman este cel care mi-a prilejuit întâlnirea cu cea mai cunoscută și apreciată operă literară a sa, ”Un bărbat pe nume Ove”, apărută la Editura ART, în mai 2017, în traducerea strălucită a Andreei Caleman (care reușește să aducă în limba română atmosfera aceea specifică a țărilor nordice, păstrând totuși tonul simplu, jucăuș și complex, în același timp, al autorului). O adevărată capodoperă a literaturii nordice și universale contemporane. Un roman ce se citește pe nerăsuflate, care te obligă să dai pagină după pagină, pentru că altfel simți că înnebunești, neștiind ce urmează.
3. Coraline, de Neil Gaiman, Editura Arthur – Colecţia „Orange Fantasy”, 2013
Continui topul celor cinci cărţi tot cu un volum cu tente gri spre negru şi despre care trebuie să recunosc că este una dintre cele mai interesante cărţi care mi-a picat în mâini în ultimii ani: „Coraline, de Neil Gaiman (autor al cunoscutelor romane „Zei americani” şi „Praf de stele”). „Coraline” a devenit deja (deşi e scrisă doar în urmă cu 17 ani) unul dintre titlurile clasice ale literaturii pentru copii, alăturându-se unor capodopere precum „Alice în Ţara Minunilor”, „Micul prinţ”, „Paddington” şi altele asemenea. Părinţi, bunici şi nepoţi, toţi deopotrivă pot găsi în povestea depănată de Neil Gaiman câte ceva pentru fiecare vârstă.
4. Erus şi Valea Generozităţii, de Alec Blenche, Editura Curtea Veche, 2017
Aici aş putea spune că trişez, căci întreaga serie dedicată micului prinţ Erus m-a fascinat încă din primele pagini ale primului volum. Este o tetralogie (da, conţine 4 volume deja lansate) ce vorbeşte despre mediul înconjurător, despre natură şi despre pericolele pe care oamenii îl reprezintă în ultimul timp vis-a-vis de bunul mers al acesteia, dar conţine şi o sumedenie de lecţii despre răbdare, iubire, generozitate, deshidere mentală şi sufletească spre orice e fiinţă vie pe această planetă minunată. De ce am ales volumul dedicat generozităţii pentru a figura în topul personal? Simplu – trăim timpuri meschine, zgârcite. Timpul e zgârcit cu noi şi noi cu el; ne zgârcim în ceea ce priveşte semenii noşti. Iar cartea lui Alec Blenche, deşi dedicată celor mici, trebuie să fie citită şi de adulţi, căci vine ca o scuturare morală teribilă.
5. Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?, de Horace McCoy, Editura Humanitas, 2012
Nu cred că un asemenea titlu mai are nevoie de vreo introducere sau prezentare. Este unul din romanele-cult ale secolului al XX-lea şi una din cărţile mele de căpătâi, căci aşa cum McCoy ştie să sondeze adâncurile psihicului uman dezechilibrat, nimeni nu mai ştie să o facă. Şi reuşeşte să realizeze acest lucru într-un mod foarte uşor din punct de vedere al limbajului şi foarte concis, permiţând accesul cât mai multor cititori la ceea ce a devenit unul din cele mai iubite romane ale tuturor timpurilor. Şi dacă alătur cartea peliculei ce a avut-o pe Jane Fonda în rolul principal şi dacă îmi amintesc şi de excepţionalul spectacol de licenţă al studenţilor de la UNATC „I.L. Caragiale” din 2016, în regia Ştefanei Samfira, nu pot decât să spun că vorbim despre o poveste ce m-a captivat şi fascinat şi care îmi va rămâne în suflet pentru totdeauna.
Toate volumele au fost citite prin intermediul bibliotecii Bookster.
(Sursă fotografii: Bookster.ro)
