De ce ai alege să citești poezii pe final de iarnă? De ce te-ai umple de stările tristeții în pragul unui nou anotimp? Poate că aceste întrebări vă trec prin minte, dar vă asigur că poezia este cea mai bună supapă pentru a vă alimenta inspirația și a părăsi acest constant cerc vicios al existenței noastre, or poeții reușesc să ne sensibilizeze, să ne ademenească în mrejele propriei imaginații, acolo unde imaginile se contopesc în sentimente.
Am ales pentru acest top 3 volume de poezii, din perioade și zone diferite, din locuri unde luptele continuă sau au luat sfârșit, de vremuri de mult timp apuse sau foarte apropiate de propriul nostru prezent.
1. „Războiul mi-a luat tot”, selecție de Dumitru Crudu, Editura Prut
Deschide lista volumul „Războiul mi-a luat tot”, o antologie de texte adunate de Dumitru Crudu de la scriitori din Ucraina, care supraviețuiesc, până în prezent, ororilor războiului, oameni care au văzut partea hidoasă a răului uman. Chiar dacă are în conținut și texte publicistice / eseuri / fragmente de piese dramatice, cred că poate fi ușor considerată o carte cu foarte multă poezie. Scrise la intensitate maximă, după dureri care nu pot fi măsurate, poeziile lor sunt de o sensibilitate și de o plinătate cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. De citit cu mențiunea „obligatoriu”. Volumul a apărut la Editura Prut Internațional.
2. „Și tot mă ridic” de Maya Angelou, Editura Vellant
Al doilea volum este „Și tot mă ridic” de Maya Angelou, tradus de Diana Geacăr la Editura Vellant. Maya Angelou (4 aprilie 1928 – 28 mai 2014) a fost o poetă, memorialistă și activistă pentru drepturile civile din Statele Unite ale Americii. Este cunoscută în special pentru lucrările sale autobiografice, în special „I Know Why the Caged Bird Sings”, care relatează povestea vieții sale timpurii și provocările cu care s-a confruntat crescând în Sudul segregat al Statelor Unite. Scrierile lui Angelou abordează adesea teme precum identitatea, rasismul și reziliența. Pe lângă contribuțiile sale literare, Maya Angelou a fost o figură importantă în mișcarea pentru drepturile civile din America. A colaborat cu Martin Luther King Jr. și Malcolm X și a fost un susținător al drepturilor egale pentru toți. În volumul „Și tot mă ridic” facem cunoștință cu o femeie puternică, conectată la propriile sale emoții, într-un colorit tradițional inconfundabil. Fiecare poem pare să surprindă câte un crez al autoarei, de la feminism asumat la nevoia de a fi puternică într-o lume a bărbaților. Senzația mea e că auzeam pe fundal acorduri de jazz, în stilul tradițional al acelor vremuri.
3. „Noctiluca”, de Ioana Nicolaie, Editura Vellant
Și ultimul volum este „Noctiluca” de Ioana Nicolaie, o delectare creativă, o serie de poezii care te fac să crezi în puterea nețărmuită a poeziei, în formele sale cele mai diverse. Fiecare vers pare desprins dintr-o meditație lăuntrică a autoarei, din sentimente cu care aceasta învață să conviețuiască. Mi-a plăcut bogăția lingvistică a cărții, construcțiile lirice trasate cu rafinament și pasiunea din spatele fiecărei poezii.
Recunosc, nu sunt un specialist în poezii. de fiecare dată când scriu o cronică pentru un astfel de volum, mă simt o impostoare surprinsă în flagrant. De ce sunt ferm convinsă e că trebuie să citim poezie și să o facem cu toată deschiderea morală / emoțională și sensibilă de care suntem în stare.
