Cum în ultima lună am văzut prea puține filme (cauza principală fiind Campionatul European de Fotbal) și n-aș fi putut face un top al lunii iunie, am zis să fac o recapitulare: care sunt filmele care m-au impresionat cel mai mult în prima jumătate a anului 2024, dintre cele văzute pe Netflix?
1. La sociedad de la nieve (2023)
Pe 13 octombrie 1972, un avion din Uruguay se prăbușește în munții Anzi, în ceea ce trebuia să fie o călătorie de succes a unei formații de rugby spre Chile. La bordul avionului, se aflau 45 de persoane, din care doar 33 au supraviețuit impactului, iar restul au trebuit să reziste la peste 3.000 de metri altitudine, în condiții crâncene, în mijlocul zăpezii, temperaturilor negative și lipsei de alimente. Și, în cele din urmă, în lipsa speranței, pentru că au aflat destul de repede că autoritățile nu îi mai căutau din cauza condițiilor nefavorabile. Dar câțiva au supraviețuit pentru a spune povestea. „Societatea zăpezii” este un film dur, impregnat de scene cumplite și emoționante, iar interpretarea este de excepție. Este miraculos cât de mult poate supraviețui corpul și spritul uman în anumite condiții extreme. În plus, este de menționat că filmările au avut loc chiar la locul accidentului, sus în Anzi. Nota: 9/10
2. Georgetown (2019)
Știu eu niște oameni cu care am conexiuni legate de muncă despre care spun adesea că sunt printre cei mai mari mincinoși pe care îi cunosc. Dar parcă nimeni nu-l întrece pe Ulrich Mott, personajul central al acestui film și un personaj real în lumea pe care o trăim. Toată viața a fost un parvenit, și-a croit mereu un cerc de interese, fiind omul care se afla în centrul petrecerilor și al discuțiilor tocmai pentru că știa să vorbească mult și părea că se pricepe la orice. La fel a fost și în căsnicia sa cu o femeie mult mai în vârstă, la fel a fost și în relațiile politice și în norocul de a părea un actor principal într-un zonă de conflict din Irak. „Georgetown” poate fi considerat drama acestui om și a soției sale, care i-a suportat și susținut ifosele, dar este mai degrabă o excelentă comedie fină despre felul în care îți poți crea o aură de învingător și poți crede cu nesăbuință că aceasta este autentică. Christoph Waltz – regizor și actor – este pur și simplu extraordinar. Nota: 9/10
3. The Greatest Night in Pop (2024)
Probabil că „We Are the World” nu este cea mai faimoasă melodie din istoria popului, dar noaptea de 25 ianuarie 1985 pare să fi fost cea mai mare noapte din istoria acestui gen muzical: totul a plecat de la Harry Belafonte, un mare susținător al carității, care a avut ideea ca să realizeze o melodie în sprijinul celor care mureau de foamete în Etiopia, în Africa. Secondat de Lionel Richie, Michael Jackson, Stevie Wonder și Quincy Jones, el a beneficiat de faptul că cei mai importanți muzicieni ai momentului s-au stâns în acea seară la Los Angeles pentru American Music Awards, iar acest grup a creat astfel The Greatest Night in Pop.
O incursiune în istoria muzicii, dar și în felul în care personalități emblematice simțeau, cântau, improvizau, râdeau, trăiau într-o noapte care parcă nu se mai termină. Quincy Jones a scris la intrarea în studio – Lăsați-vă ego-urile la intrare! – iar aceste cuvinte au devenit chintesența acelei nopți. Cum altfel ar fi rezistat în același studio Michael Jackson, Bob Dylan, Ray Charles, Bruce Sprinsteen sau Cindy Lauper și ar fi realizat o melodie și o mișcare care vor rămâne nemuritoare? Nota: 9/10
4. The Favourite (2018)
Despre regizorul Yorgos Lanthimos se discută mult zilele acestea, odată cu apariția în cinematografe a celui mai recent film de-ale sale, „Poor Things”, dar așa s-a discutat și tot discutat în legătură cu toate filmele sale. Nici The Favourite nu este un film ușor de digerat, însă nici nu poate lăsa deloc privitorul indiferent.
Un film în aparență istoric – Anne a fost regina Marii Britanii între 1702 și 1714 -, acesta se concentrează mai degrabă pe relațiile curtenilor, pe felul în care diferite curente politice încearcă să capete bunăvoința reginei și pe modalitățile în care conflictele curtenilor pot influența personalitatea, gândirea și politica regalității. În centru, două femei (femeile domină atmosfera întregului film): actuala umbră a reginei (și amanta sa) și noua sa favorită, o tânără ce știe să-și folosească farmecele și inteligența pentru a cuceri puterea, favorurile celor din jur și a-și făuri un viitor cât mai liniștit. Un joc al răzbunării, de-a şoarecele şi pisica, și pe care Lanthimos îl construiește impecabil, ajutat de trei interpretări excelente ale celor trei actrițe. Despre film, a scris pe larg Dan, aici. Nota: 8/10
5. The Good Doctor (2017-2019, 2 sezoane, 2 x 18 episoade)
„Doctorul cel bun” a ajuns deja la sezonul 7, din care primele 6 se regăsesc pe Netflix, iar încercarea noastră de a-l urmări s-a transformat într-un binging old-style, cel puțin un episod pe seară, dar și atunci în măsura timpului disponibil și a oboselii. Dacă scenariul în ansamblu, mai ales după ce te obișnuiești cu cele 2 cazuri pe episod, are un ușor iz telenovelistic, atracția principală este dată chiar de Shaun Murphy, tânărul doctor rezident care are autism și sindromul savantului, și de interacțiunile acestora cu pacienții, cu colegii, cu lumea și mai ales cu puținii săi prieteni. Deși pare mereu distant și rece, deși nu minte niciodată și adevărul său doare de multe ori, Shaun este un personaj fascinant, cu care empatizezi la fiecare scenă și care ridică nivelul acestui serial „despre doctori”, un serial cu totul altfel. De văzut. Nota: 8/10
6. The Wife (2017)
Cu ceva timp înaintea decernării Premiilor Nobel, în mica noastră bulă literară sunt dezbateri intense cu privire la viitorul câștigător al Premiului pentru literatură, se fac pariuri, se mai aruncă ironii și ocări, se fac topuri și se discută despre un câștigător român. Dar oare ce drame se ascund în spatele adevăraților câștigători, cei care primesc vestea cu uimire, dar și cu speranță, și trebuie să ascundă în dulap scheletele pe baza cărora și-au clădit viața și opera? Ei bine, iată un exemplu perfect: Joe Castleman este anunțat că este noul câștigător, iar călătoria sa spre Stockholm ne oferă o mostră a vieții unui scriitor, a cărui viață devine brusc faimoasă, iar dedesubturile reușitelor sale sunt rapid puse în discuție de un biograf insistent și de metehnele trecutului, mai ales atunci când vine vorba de relațiile familiale. Soția sa l-a suportat și l-a susținut toată viața și, treptat, descoperim că ea a avut un rol mult mai important decât acela de susținătoare și de corectoare. Oare cât din reușitele noastre sunt ale noastre sau aparțin și celor apropiați Foarte buni Glenn Close și Jonathan Pryce, un film excelent despre viață și literatură. Nota: 8/10
7. Griselda (2024, miniserie, 6 episoade)
Griselda Blanco, supranumită Văduva Neagră sau Nașa cocainei, a fost un personaj real care a coordonat piața cocainei în Miami, în anii 1970-2000, într-o lume aproape exclusiv masculină. Serialul Netflix, pe care l-am văzut în avanpremieră, reconstituie felul în care această femeie a devenit atât de puternică, de la uciderea partenerului său în Medellín până la momentul în care a fost arestată pentru prima oară în Statele Unite. Griselda a trăit o viață violentă și primejdioasă, pentru că lumea traficanților nu este deloc una obișnuită, nu se ține seama de reguli sau de legi, iar crimele de răzbunare sunt la ordinea zilei. Serialul pune accentul câteva etape esențiale ale carierei din Miami a Griseldei Blanco, mi se pare foarte bine scris și foarte bine jucat (Sofía Vergara face un rol excelent), este dur, violent și deloc îndepărtat de alt serial care a făcut vâlvă acum ceva timp, Narcos. Nota: 8/10
8. Sunderland ‘Til I Die (2024, sezonul 3, 3 episoade)
Documentarul despre saga formației Sunderland prin diviziile inferioare din Anglia revine după patru ani cu istoria părții a doua a sezonului în care formația a promovat din League One în Championship. Pornim așadar din retur, în care o nouă conducere preia controlul clubului, ceea ce înseamnă și un nou antrenor, în vreme ce jucătorii rămân în esență aceiași, și tineri, și experimentați, care-și doresc ca echipa să promoveze. Lucru care e foarte complicat în League One, una dintre cele mai echilibrate ligi din lume. Sunderland ‘Til I Die rămâne unul dintre cele mai interesante documentare despre fotbal văzute în ultimii ani, deși se vede clar o scădere a complexității acestuia, dar și a viziunii clubului. Nota: 8/10
9. Baby Reindeer (2024, miniserie, 7 episoade)
Într-o zi, o femeie intră într-un bar, necăjită de toate problemele vieții, iar în clipa în care barmanul trece peste jobul său liniștit și îi oferă atenție, lumea amândorura se schimbă pentru totdeauna. Chestia este că lucrul ăsta chiar s-a întâmplat: Richard Gadd alias Donny Dunn este aici și creator, și actor, dar și om pățit, serialul fiind o copie destul de fidelă a realității. Martha Scott a început să-l hărțuiască imediat după acea apariție în bar, considerând că atenția lui (care era, de fapt, milă) este pasiune, atracție, dragoste și l-a transformat pe bietul Donny într-o victimă perfectă, acea victimă care avea atâtea probleme în propria viață încât o considera uneori pe Martha drept… perechea perfectă. Dar ce nebunie e acest serial!!! Așadar, dacă vă doriți un serial scurt care să vă țină în priză, să vă intrige și să vă enerveze la maxim (în timp ce admirați „nebunia” personajelor), „Micuțul meu ren” este alegerea perfectă, mai ales pentru zilele libere ce urmează. Nota: 7,5/10
10. Scoop (2024)
„Marele interviu” are în centru o discuție care a zguduit din nou regalitatea britanică, respectiv legătura Prințului Andrew, fiul Reginei Elisabeta a II-a, cu Jeffrey Epstein, un cunoscut om de afaceri american și dovedit infractor sexual, pedofil etc. Din toate relatările presei și dovezile prezentate, și Prințul Andrew a participat atât la petrecerile lui Epstein, cât și la orgiile acestuia, așa că se aștepta ca, în 2019, după sinuciderea lui Epstein, prințul să dea explicații. Scoop este povestea interviului celebru, de la emisiunea Newsnight de la BBC, în care Andrew a încercat să se justifice. O mostră de jurnalism autentic, tăios și ironic, în care adevărul a fost dat la iveală în ciuda tăcerilor, limbajului de lemn sau a încercărilor de disculpare ale prințului. Întreaga echipă de jurnaliști a fost la înălțime, așa cum au fost și actorii din acest film. Și au reușit să ofere publicului o fărâmă de adevăr, dar una care a dus și la retragerea lui Andrew din viața publică (plus recompense financiare pentru unele dintre fetele implicate în acele „petreceri”), și la convingerea că undeva, poate și la noi, mai există jurnalism de calitate, jurnalism care nu se teme nici de politic, nici de autorități.
Nota: 7,5/10
Pentru alte filme, puteți căuta cu încredere și pe grupul de recomandări Netflix România.
(Sursă fotografii: IMDb.com)
