Conform statisticilor de pe Goodreads.com: în 2023, am citit 80 de cărți, cu 8 mai multe decât în 2022, respectiv 20.471 pagini, o medie de 56 de pagini pe zi, ceea ce, zic eu, e satisfăcător. Am continuat să îmbin ficțiunea cu non-ficțiunea, scriitorii români contemporani cu ceea ce a apărut proaspăt în traducere românească, iar unele dintre cărțile citite s-au concentrat pe evenimentele literare pe care le-am organizat și moderat (George Cornilă, Viorel Ilișoi, Stelian Tănase și Simona Goșu au fost invitații mei în 2023) și pe scriitorii care au participat la FILIT 2023.
Pentru început, editurile de la care am citit cărți în 2023:
- Editurile Humanitas (Humanitas, Humanitas Fiction, Humanitas Junior) – 28 cărți;
- Editura Polirom – 13 cărți;
- Editura Paralela 45 – 9 cărți;
- Editura Pilot Books – 5 cărți;
- Grupul Editorial Art – 4 cărți;
- Editura Trei, Editura Corint, Editura Vremea, Editura Gri – 3 cărți;
- Editura Muzeelor Literare Iași – 2 cărți;
- Editura Pandora M, Curtea Veche Publishing, Storia Books, Editura Crux Publishing, Editura Litera, Editura CD Press, Editura Hyperliteratura – 1 carte de fiecare.
Top 10 cele mai bune cărți citite în 2023:
1. „Trei săptămâni în Atlas”, de Marius Chivu, Editura Humanitas
Marius Chivu a plecat din nou în călătorie: după Himalaya și Anzi, acum este mai aproape de casă, într-un loc în care noi, călătorii, putem ajunge mai ușor. În Maroc, totul pare la îndemână, însă nu e chiar așa, pentru că Marius și M. nu au decât mici puncte pe care vor să le bifeze, dar restul călătoriei este gândit la fața locului. Și chiar dacă au făcut asta, ajungând la Rabat, Casablanca, Fes, în deșert sau în munții Atlas (luând-o pe cărarea caprelor, nu pe cea a oamenilor, îndemnați și însoțiți de un pseudo-ghid), nimic nu pare lăsat la voia întâmplării, în ciuda faptului că Marius Chivu a călătorit fără GPS, fără aplicații, fără un telefon mobil cu internet.
Volumul arată excepțional, componenta literară este excelentă, iar fotografiile și condițiile grafice sunt perfecte. Un nou volum de călătorie de păstrat pentru totdeauna în bibliotecă, de privit și răsfoit la intervale regulate. Iar dacă mergeți în Maroc, el trebuie aprofundat cu creionul în mână.
2. „Mama câinelui”, de Pavlos Matesis, Curtea Veche Publishing, traducere de Claudiu Sfirschi-Laudat
Pavlos Matesis s-a născut în 1933 în localitatea Divri din Peloponez, poate chiar locul unde se petrec mare parte din evenimentele din această carte excepțională, în apropierea unei Cetățui, pe care autorul n-a ținut să o identifice geografic, pentru că nu trebuia să o facă. De ce? Pentru că romanul nu este despre un loc anume, ci despre Grecia și felul în care ea și oamenii ei au supraviețuit celui de-al doilea război mondial, când au fost ocupați de italieni și de germani, războiului civil ce a urmat, care a dezbinat societatea elenă, transformărilor politice multiple care au dus la noua democrație ateniană din prezent.
Desigur, autorul nu descrie direct societatea în ansamblu aici, ci vorbește despre destinele unor oameni simpli, dintr-o comunitate mică, care însă au corespondent în tot ceea ce s-a întâmplat în Grecia din a doua jumătate a secolului 20. În plus, avem aici un personaj extraordinar, Raraou-Roubini, femeia capricioasă și controversată, complexă și complicată, care preia cel mai adesea frâiele narațiunii și ne poartă pe tărâmuri de poveste, care ne conduc spre realitatea crudă a vieții grecești sau, dimpotrivă, ne induc în eroare, purtându-ne pe ținuturi de continuă ambiguitate. O bijuterie, cum spunea și Radu Paraschivescu într-un podcast Vorbitorincii.
3. „Hoinar prin America Latină”, de Silviu Reuț, Editura Humanitas
Sunt călători și călători. Unii se mulțumesc cu rutele mai puțin periculoase, așa cum fac eu an de an încercând să descopăr toată Grecia. Alții merg în zone exotice, dar foarte turistice, așa că nu cunosc aproape deloc locuitorii și felul în care aceștia trăiesc cu adevărat. Și mai există nebuni precum Silviu Reuț (și i-aș adăuga aici și pe Sabina Fati și pe Marius Chivu) care pleacă în zone în care un turist obișnuit n-ar pleca niciodată. Singur, Silviu a luat „la pas” America Latină, călătorind nu numai prin zone sigure, ci și prin orașe sau țări în care era periculos să te plimbi și ziua în amiaza mare, unde puteai fi amenințat cu maceta, mai ales dacă erai străin. O călătorie periculoasă, dar și plină de adrenalină, în care vom călători printr-un teritoriu splendid, în mare parte sărac și nesigur, într-un volum foarte bine scris, antrenant și plin de inedit și de savoare.
Excelentă carte de călătorie!
4. „Miezul nopții în Cartierul Felinarelor Stinse”, de George Cornilă, Editura Crux Publishing
George Cornilă creează/reconstituie o lume aparte, dură, violentă și plină de neprevăzut, departe de sărăcia și monotonia care sunt o temă predilectă pentru literatura română contemporană și care domină societatea noastră. El merge spre alte tărâmuri, nu numai din cartierul Felinarelor stinse din Amsterdam, ci și din Irlanda sau din Estonia, unde se află o lume vie, permament în mișcare și populată de tot felul de personaje, emigranți și imigranți, localnici, pești, prostituate, oameni buni și răi. Populată însă și de prietenie adevărată, un triunghi de trei bărbați foarte diferiți, cu povești extraordinare, care se împletesc treptat până la identitate, urmând ca, în punctul final, atunci când se întâlnesc în sfârșit destinele lor, să plece împreună pentru a făuri istoria lumii – povestea tuturor oamenilor, sintetizată într-o poveste de dragoste dincolo de simțuri și de rațiune.
Un roman dens, cu multiple straturi și mesaje, foarte bine construit și realizat.
5. „Fiica Estului”, de Clara Usón, Editura Polirom, traducere de Mariana Sipoş
Înlocuiți „sârb” cu „român” (sau orice altă naționalitate) și veți descoperi definiția naționalismului prostesc:
„A te simți mândru că ești sârb și nu sloven este la fel de idiot ca a te bucura că trăiești la etajul cinci și nu la trei. Locul unde te naști și rasa căreia îi aparții sunt simple accidente, la fel ca a fi blond sau brunet și a purta numărul 44 sau 42 la încălțăminte.”
Atunci când șase tineri ajung la Moscova în anii 90, anii războiului civil din Iugoslavia, ei găsesc acolo și o oarecare doză de libertate, o zonă unde pot vorbi mai liber decât în propria lor țară dezmembrată, așa că pot spune lucrurilor pe nume, direct și fără menajamente. Iar unul dintre tineri este Ana Mladić, fiica lui Ratko Mladić, criminalul de la Srebrenica (și nu numai), cea care își idolatriza și tatăl, și țara, pentru a fi dezamăgită și în pragul disperării atunci când a descoperit adevărul. Iar Clara Uson încearcă să ne ofere adevărul despre conflictele care au măcinat fosta Iugoslavie, atât prin relatarea unor fapte istorice dovedite a fi adevărate, cât și prin reinterpretarea acestora prin ochii unor tineri care au fost văduviți de cei mai frumoși ani ai lor fiind târâți la propriu în conflict, omorâți fizic (fără a fi vinovați într-un fel) sau psihic (prietenii, rudele, cei apropiați au fost uciși, torturați sub ochii lor). O carte dură, violentă, foarte sensibilă, care are în centru naționalismul, patriotismul prost-înțeles, prost aplicat și cu efecte îngrozitoare.
6. „Teoria corzilor”, de David Foster Wallace, Editura Pilot Books, traducere de Radu Paraschivescu
După spusele sale, David Foster Wallace a fost un jucător local meritoriu la nivel de juniori, caracterizat mai degrabă prin inteligență decât prin talent, fiind asemănător cu Brad Gilbert, acel jucător care câștiga mai mereu „urât”, profitând de condițiile naturale, de vânt, de felul în care-și descifra adversarii.
Ca scriitor însă, este impecabil, inclusiv (sau mai ales) atunci când vorbește despre tenis: cele cinci eseuri din „Teoria corzilor” îți arată o altă față a tenisului, sportul pe care credeai că îl cunoști atât de bine. În spatele unor evenimente care par banale, el reconstruiește acea lume într-un mod care ne relevă amănunte și informații pe care nu le bănuiam sau ni se păreau imposibile. Așadar, un eseu despre formarea sa în tenis, un altul despre felul în care cărțile de memorii proaste ne deconstruiesc imaginea unor eroi, o incursiune într-un turneu canadian, unde observăm toate detaliile unui eveniment mondial, așa cum o face și în eseul despre US Open și un final emblematic despre perfecțiunea numită… Federer.
Cam așa ar trebui să arate o carte perfectă despre sport și nu numai.
7. „Exerciții de stil”, de Raymond Queneau, Editura Paralela 45, traducere de Romulus Bucur, Luminița Boază, Irina Grădinariu
O poveste mică și aparent simplă: un incident într-un autobuz, puțini nervi, puțină angoasă, grabă, aglomerație, plus un final văzut de la distanță, legat de modă și de un nasture la pardesiu.
De la acest text, Raymond Queneau face 99 de exerciții de stil pur și simplu impresionante: o poveste simplă reconstruită într-o multitudine de feluri, de la păsărească la javaneză, de la perfectul simplu la imperfect, de la poezie la proză, de la geometrie la zoologie, de la sincope la afereze și apocope, de la matematică la animism, de la „deci” la lipsa inteligentă a unor cuvinte, litere sau fraze. Fiecare text este diferit și totuși este același, conține aceeași poveste repovestită în altă modalitate.
Un exercițiu impecabil despre limbă, limbaj și puterea acestora!
Să aveți un an plin de cărți minunate!
8. „Hasdeu. Duhuri”, de George Cornilă, Editura Polirom
Chiar dacă am locuit aproape toată viața în Câmpina și sunt cumva conectat la lumea (literară sau nu) a acestui oraș, am senzația că nu se știu prea multe despre B.P. Hasdeu, dincolo de legende: se știe ceva despre Castelul Iulia Hasdeu din oraș, puțin despre spiritism, Răzvan și Vidra și cam atât.
Colecția Biografii romanțate (am lăudat mult unele cărți apărute aici!) și George Cornilă vin să repare această neștiință din toată țara printr-un volum exemplar despre Hasdeu, foarte important pentru a descoperi viața și opera lui dincolo de legendele care se spun. Autorul alege să meargă pe un fir cronologic, foarte bine documentat, în care personalitatea lui Hasdeu se dezvăluie sub toate fațetele: pasiunea pentru istorie și lingvistică, infidelitatea, tendința de a se apuca de toate și a nu termina nimic, misticismul, nestatornicia, iubirea eternă pentru fiica sa, lipsa de diplomație în politică și în societate etc. etc. Hasdeu este aici un personaj complicat, complex și controversat, care merge la psihologul-cititor pentru o confesiune completă asupra întregii sale vieți, un personaj care merita această dezvăluire.
9. „Strălucitor”, de Viorel Ilișoi, Editura Gri
Dacă în „Eroii mei”, Viorel Ilișoi este nostalgic și oarecum pesimist, în „Strălucitor”, el este vesel și optimist, rememorându-și cele mai importante momente ale carierei sale de reporter, de jurnalist.
Se spune despre oameni că își aduc aminte mai mult de clipele frumoase și fericite decât de cele în care au avut parte de dureri, suferințe și obstacole. Cumva așa este și aici, în acest volum de pseudo-memorii jurnalistice ale lui Viorel Ilișoi, deși el nu ocolește momentele mai puțin bune, ci doar le îmbracă în haine hilare și le utilizează mai puțin pentru a-și aduce aminte de nefericiri, ci ca momente de luare-aminte, ca zone ale trecutului din care a avut de învățat, fie că vorbim despre calitățile fundamentale de care are nevoie un bun reporter, fie că vorbim sfaturile primite de la maeștrii săi voiți sau nevoiți.
O excelentă carte despre ceea ce a însemnat România post-decembristă pentru presa românească și pentru unul dintre cei mai de seamă reprezentanți de-ai săi.
10. „Alfabetul bucatelor”, de Vlad Macri, Editura Humanitas
„Mâncarea este blestemul clasei băutoare.” (Kingsley Amis)
Supa din armată, țațiki, empanada, varză a la Cluj, friptură de vită, kulebiaka, iepure cu portocale, supă de ceapă, vinuri românești, pește provensal, frigărui de porc, bere și câte și mai câte…
Volumul lui Vlad Macri nu este o simplă carte de bucate, deși rețetele de tot felul se întâlnesc aproape la fiecare pagină; volumul său este o carte excelentă de povestiri despre mâncare, băutură și comunitatea din jurul mesei, o carte care ne poartă prin toată lumea cu povești îmbietoare, deși accentul se pune pe zona balcanică (m-am bucurat să găsesc aici Grecia și iubita mea Kefalonie) și pe teritoriile române.
O carte plină de savoare, atât la propriu, cât și la figurat.
Să aveți un an plin de cărți minunate!
