Kepler–438b – umorul tragic al societății de azi și de mâine, de Guillem CLUA
Traducerea: Florin GALIŞ și Iunia MIRCESCU
Regia: Bobi PRICOP
Scenografia: Velica PANDURU
Sound design: Eduard GABIA
Imagine şi montaj: Tania CUCOREANU
Instalație multimedia: Mizdan, Dan Andrei IONESCU, Luca ACHIM
Cu: Dan AȘTILEAN, Mihai SMARANDACHE, Ioana Anastasia ANTON, Cezar ANTAL/ Alexandru POTOCEAN
Kepler-438b este prima producție realizată în cadrul proiectului Fabulamundi. Playwriting Europe, un proiect de cooperare între teatre, festivaluri şi organizaţii culturale din Italia, Franţa, Germania, Spania şi România, finanțat prin Programul Europa Creativă al Uniunii Europene. În cadrul acestui proiect, la Teatrul Odeon au fost realizate în perioada 2012-2016, opt spectacole lectură din dramaturgia tuturor țărilor partenere. Piesele traduse au fost publicate în 2015 și 2016 în volumele Dramaturgie italiană contemporană și Dramaturgie europeană contemporană, la editura Cheiron și Fundația Culturală „Camil Petrescu”. Dacă în martie 2016 piesa Kepler-438b a fost lecturată la Teatrul Odeon, cu aceeași echipă artistică, în prezența autorului, cu titlul Pământul făgăduinţei, anul acesta ne bucurăm de transpunerea ei în premieră pentru scena teatrului de către Bobi Pricop.
Bobi Pricop a absolvit UNATC “I.L.Caragiale” din București – secţia regie teatru în 2011 şi studiile de master în 2013. A fost distins cu numeroase premii de regie, începând cu spectacolul său de debut Jocuri în curtea din spate de Edna Mayza, la Teatrul Act, dar şi pentru Profu’ de religie de la Teatrul “Marin Sorescu” din Craiova, sau Pisica verde realizat la Teatrul Luceafărul din Iaşi, pentru care în 2016 a fost nominalizat și la Premiul UNITER pentru cel mai bun regizor. Ultimul său spectacol este O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții după Mark Haddon de la Teatrul Național din București.
Spectacolul Kepler-438b este o reprezentare modernă și inovatoare a unei povești cu un schelet clasic cu variațiuni pe mai multe subiecte de actualitate: încălzirea globală, politică, relațiile internaționale în contextul diferitelor alianțe internaționale, naționalismul, mitologia, relațiile inter-umane. Coeziunea dintre ele este foarte puternică, realizată fiind de către personajul principal, Republica Malvati, o insulă aflată în apropierea Indiei care, din cauza încălzirii globale, aproape rămâne fără teritoriu, acesta fiind acoperit într-o mare proporție de către ape. Sediul Națiunilor Unite din New York oferă spațiul poveștii, timpul fiind unul nedeterminat, în viitor (ideea de viitor este întărită și de costumele actorilor dintre care cel al Christinei mi s-a părut cel mai reușit); personajele acțiunii sunt președintele Republicii Malvati (interpretat de către un impunător Dan AȘTILEAN), Christina – fiica acestuia și membră a cabinetului său (Ioana Anastasia ANTON), Kavi, iubitul Christinei și parte a cabinetului (Mihai Smarandache) și diverșii funcționari/reprezentanți ai Națiunilor Unite, inteligent interpretați de către polivalentul Cezar Antal. Scopul cabinetului prezidențial este găsirea unei noi insule care să le permită reconstruirea țării. Iar această insulă o caută la importanții membri ai Națiunilor Unite. Însă nimic nu este așa de ușor precum pare la o primă vedere și, pornind de la premisa că unui necaz de obicei i se adaugă un altul, micul grup de salvatori se trezește parte a unei serii de situații neașteptate, pline de umor și melodramă, care reprezintă un test nu doar pentru țară, dar și pentru relațiile din cadrul grupului sau chiar pentru încrederea în propria persoană.
Actele, dialogurile abundă într-o combinație ilariantă de neverosimil, comedie și patetic, ce provoacă reacții neașteptate. Precum poveștile tragi-comice din filmul Relatos salvajes (Wild Tales-2014, r. Damián Szifrón), dialogurile pe care reprezentanții Republice Malvati le poartă cu alți delegați ai Națiunilor Unite te duc la disperare, dar singura alternativă pe care o oferă spectacolul este o porție sănătoasă de râs, după ce momentele tragice sunt depășite cu succes.
Reprezentația este una neobișnuită, multidisciplinară, în care clasicul se îmbină cu inovația spectacolului modern, unde elemente din cinematografie, precum prezența unui ecran pe scenă, transmiterea live dintr-o altă încăpere, intensifică experiența culturală.
Spectacolul are un fir narativ bine delimitat, din punctul acesta de vedere, piesa fiind una clasică, însă îmbinarea cu elemente moderniste oferă un statut diferit piesei, transformând-o într-o formă de artă avangardistă.
