Cine e fazanul? – de Georges Feydeau
Coordonator proiect: conf. univ. dr. Paul Chiribuță
Asistenți coordonatori proiect: Irina Ungureanu, Alice Sălceanu, Sorina Ștefănescu, Cosmin Pană, Vlad Trifaș
Coordonator de an : conf. univ. dr. Doru Ana
Light design: Cristian Niculescu
Distribuția: Pontagnac: Lucian Glodeanu, Lucienne: Clara Popadiuc, Vatelin: Andrei Radu, Redillon: Mihai Mitrea, Dna Pontagnac: Maria Mitu, Maggy: Bianca Dragomir, Dl Soldignac: Emanuel Becheru, Armandine: Catinca Nistor, Dl Pinchard: Bogdan Florea, Dna Pinchard: Andra Coțofană, Clara: Ana-Maria Ivan, Victor / Comisar: Veliko Velikov, Gerome: Cristina Juncu
Georges Feydeau rămâne actual chiar dacă opera lui este adânc înrădăcinată în perioada de glorie a artelor, La Belle Époque, și ne încântă cu farmecul unei societăți avansate, ce se vrea „pretențioasă”, dar care nu împiedică caracterul uman în a-și scoate moravurile la înaintare, de cele mai multe ori fără rușine. Dar cine îl ajută pe Feydeau să rămână actual? Studenții de teatru de la UNATC joacă spectacolul de licență pe scena Teatrului Tineretului din cadrul Palatului Național al Copiilor. O sală mică și boemă, perfectă pentru o reprezentație adulmecând a tinerețe, voie bună și de hazul adus de întortochelile produse de ceea ce prea ușor numim dragoste.
La familia Vatelin își face apariția Pontagnac, un cuceritor înveterat. El o urmăreşte pe frumoasa Lucienne până acasă, făcându-i avansuri. În timpul acesta, apare soţul Luciennei, care nu este altul decât Vatelin, un bun prieten de-al lui Pontagnac. Vatelin îi iartă lui Pontagnac indiscreția de a fi făcut avansuri propriei soții. Însă Pontagnac știe că în viață trebuie să lupți pentru ceea ce vrei cu adevărat, chiar dacă dorința nu e tocmai cuviincioasă. Prin urmare nu se dă în lături din a-și prinde propriul prieten cu mâța-n sac, pardon, iubita-n pat. Bineînțeles, toate acestea pentru a ajunge la inima, rece pare-se, a Luciennei.
Momentul perfect se ivește când apare Maggy, fosta amantă a lui Vatelin, de pe vremea când acesta era la Londra. De acest fapt profită Pontagnac, când îi spune Luciennei că Vatelin o înşală… Urmează o serie de împăcări şi despărţiri spectaculoase pe care Georges Feydeau le-a îmbinat într-un mod cât se poate de savuros, iar tinerii actori le-au transmis într-o manieră cât se poate de comică publicului, în ciuda faptului că anumite momente au părut duse la extrem. Dar perfecțiunea vine cu practica.
Fiecare actor a avut propria contribuție la succesul piesei, însă pentru mine Mihai Mitrea în rolul lui Redillon a fost senzațional. Dacă la început mi s-a părut puțin timorat, această senzație a trecut repede fiind înlocuită cu o vibrație și o inteligență a jocului superbă. Poate rolul din piesă i s-a potrivit prea bine! În schimb, fazanul nostru, Lucian Glodeanu în rolul lui Pontagnac, părea să fie copleșit de rolul important pe care îl deținea în piesă.
Fete multe, prea frumoase pentru soții care cu greu reușesc să-și păstreze angajamentele căsniciei. Un amalgam în care fiecare personaj reușește să se strecoare fără o suferință prea mare: atât iubirea, cât și spășirea sunt artificiale. Totuși, morala este morală, binele câștigând, cuplul Lucienne – Vatelin surâzând, iar noi spunându-ne că tot mai bine e-n patul cunoscut. Până și Redillon, marele crai, are probleme în a-și satisface visele din cauza lui „dacă”.
Seara a fost una excepțională, în care publicul s-a bucurat și a râs pe tot parcursul spectacolului, aducând magie peste frigul și stropii de ploaie ce afară împânzeau Bucureștiul. Prin urmare nu pot decât să vă recomand spectacolul și să vă invit să-l vizionați. Pe acesta sau orice alt spectacol susținut de către actorii UNATC.
