„Sinuciderea Europei?“, conferință susținută de Horia-Roman Patapievici, urmată de un dialog cu Gabriel Liiceanu
În perioada 23–27 februarie 2019, Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Filarmonica „George Enescu“, Editura Humanitas şi Asociația ARCCA a organizat a doua ediţie a seriei de conferinţe „Despre lumea în care trăim“, un festival de conferinţe şi dialoguri culturale şi ştiinţifice pe teme de actualitate, susţinute de specialişti şi oameni de cultură de prestigiu, locația evenimentului fiind Ateneul Român. Motivația pentru titlul seriei de conferințe este oferită de către Gabriel Liiceanu: „pentru că am trăit 40 de ani rupţi de Europa şi pentru că am fost înnebuniţi de dorul Europei şi de revenirea în ea”.
În încheierea conferinței, miercuri, 27 Februarie, publicul a fost încântat de construcția perfectă (așa cum avea să menționeze Gabriel Liiceanu ulterior), a discursului susținut de către Horia-Roman Patapievici, discurs ce a îndrumat publicul de-a lungul istoriei, unde Antichitatea și Evul Mediul a construit trunchiul comun al Europei, iar Modernismul i-a oferit unicitate la nivel global. Particularitatea discursului lui Patapievici a constat în abilitatea acestuia de a livra informații coerente și logice, la nivel inteligent și emoțional, ușor a fi înțelese chiar și de către o persoană mai puțin familiarizată cu domeniul istoriei, religiei, politicii sau economiei. Ideea de sinucidere a Europei a apărut așadar doar spre finalul discursului când audienței i se pregătise deja baza necesară înțelegerii acestui concept. În totalitatea ei, conferința a urmat un stil metodic în cadrul căreia întâi a fost definită Europa, ulterior ideea de sinucidere, pentru ca la final să fie prezentate sursele care ar putea duce la sinuciderea Europei.
In ciuda faptului ca Europa cuprinde în structura sa integralitatea statelor din spațiul său geografic întotdeauna a existat delimitarea dintre Apus și Răsărit, delimitare impusă din punct de vedere istoric și poate mai puțin geografic. Așadar, pentru a înțelege Europa, Patapievici a identificat trei elemente care au făcut posibilă apariția Europei ca întreg și anume, creștinarea, romanizarea și spiritul grec, elemente recunoscute de către Paul Valery în 1919 și de către Nicolae Iorga în 1935 (Bizanț după Bizanț). Cele două regiuni s-au dezvoltat pe un trunchi comun dat de către Grecia și filosofia grecească, Roma și dreptul roman respectiv, Ierusalim și creștinismul, care împreună ajută la forjarea identității bizantine și europene. Însă, nu trebuie omis faptul că Europa este un concept care legitimează mai degrabă Occidentul, dar care totuși reușește să rămână universal și aplicabil și Europei de Est.
Europa este
legitimitatea politică pe care au revendicat-o Regatele germanice succesoare teritoriului Imperiului Roman de Apus, îmbrățișând creștinismul roman.
Iar pentru faptul că Europa este o civilizație a modernității care se naște dintr-un trunchi comun, cel al creștinătății latine, Patapievici continuă pledoaria sa prin definirea conceptului de modernitate pe care o consideră o dihanie specială ce se face înțeleasă prin conceptul de reglaj fin aplicabil celor 4 mecanisme care prin însăși natura lor fac posibilă modernitatea: statul de drept care ulterior se traduce prin drepturile omului, știința modernă a naturii, separarea puterilor în Cosmos și capitalismul. Patapievici este de părere că modernitatea a păstrat raportul contrariilor, dar le-a reglat fin, obținând un mecanism social remarcabil. Fie că vorbim despre raportul dintre individ și stat, cel dintre dogmatism și scepticism care duce spre un instrument critic numit știința modernă a naturii, cel dintre religie și politică sau, în cele din urmă, raportul dintre ordinea legală și ordinea spontană care se traduce prin capitalism, toate aceste patru mecanisme folosesc ideea de reglaj fin pentru a asigura acea balanță necesară unei bune dezvoltări a oricărei civilizații.
Modalitatea prin care Patapieivici a introdus și a explicat nenumărate momente și concepte din cadrul istoriei, fiosofiei, politicii, economiei, m-au încântat și m-au ajutat să înțeleg mult mai bine rolul meu ca individ în societate, precum și responsabilitățile mele vis a vis de susținerea puterii civilizației în raport cu statul care câștigă putere chiar și în societățile care nu sunt neapărat totalitare. Totuși, în mod particular, am fost plăcut surprinsă de definiția dată capitalismului, într-o abordare total diferită decât cea pur economică.
Capitalismul este mecanismul genial care pune împreună totalitatea oamenilor care există într-o comunitate prin intermediul libertății de schimb, prin intermediul capacității de a produce inovație captabilă în folosul celorlalți prin reglementări juridice îndreptate spre captarea acelor inovații. Este ordinea socială a proprietății private individuale, a libertății de acțiune și a garanțiilor juridice oferite amândurora.
Prin urmare, capitalismul nu este un curent economic, ci este un tip de orânduială sau un tip de societate, în care individul și originalitatea lui este captată și susținută, exemplul pozitiv de societate antică fiind Atena, iar cel contrar capitalismului fiind Sparta.
Iar dacă cele patru mecanisme însumează modernismul și, ingenios, reprezintă soluții la diferențele ireconciliabile din trecut, unde trăsătura definitorie este reglajul fin, Europa este o formă de civilizație exprimată prin cele patru lucruri absolut remarcabile și care nu au precedent în nicio altă civilizație.
Europa și-a clădit statutul prin intermediul reglajului fin; și atunci ce ar duce la sinuciderea ei? Sinuciderea este definită de către Patapievici ca o dereglare a unuia dintre cele patru elemente care face sistem cu dereglarea altui element și atunci se obține o masă critică a dereglărilor care conduce la distrugere.
Iar aici intervine individul care are responsabilitatea de a contrabalansa puterea statului care câștigă teren chiar și în statul care se dorește a fi liberal. Mussolini dă putere statului fascist (Totul în interiorul statului, nimic în afara statului, nimic împotriva statului), însă celebrul lui dicton se regăsește și în statele non totalitare, deoarece psihologic, individul și societatea dă întâietate statului. Pentru ca individul și deci, civilizația care stă în fiecare dintre noi, să câștige, trebuie ca individul să se întoarcă în starea propriei creații adică firea individului să fie identică cu izvorului lui, explicație care se traduce prin unicitate, din punct de vedere existențial.
Apoteotic, Patapievici transferă răspunsul conferinței audienței care se trezește cu o responsabilitate pentru care poate nu este tocmai pregătită: sinuciderea Europei depinde de dumneavoastră, iar ceea ce părea o sintagmă de neînțeles la începutul conferinței (sinuciderea Europei), se transformă într-o însumare logică și evidentă a tot ceea ce ne înconjoară din punct de vedere politic, economic, istoric, și care reprezintă riscuri la adresa libertății civilizației dacă individul nu înțelege că civilizația se află în el, că este discontinuă și că reprezintă responsabilitatea individului.
Conferința susținută de Horia-Roman Patapievici, urmată de un dialog cu Gabriel Liiceanu, poate fi urmărită și pe Youtube:
Pozele sunt proprietatea Fundatia Humanitas Aqua Forte.
