Dragostea sau mai degrabă relația de cuplu reprezintă un subiect predilect mai ales în momentul actual al societății, când relația de fapt nici măcar nu mai există în parametrii în care este ea încadrată, cel puțin în dicționar. Ea a început să se schimbe la sfârșitul secolului XX, o dată cu emanciparea femeii. Și la cine să apelăm pentru o prezentare ironică și burlescă a romantismului dacă nu la Alain de Botton, care numește relațiile burleștile sesiune de comunicare ratată?
Alain de Botton este cel care folosește filosofia în toate lucrările sale, evidențiind de fiecare dată importanța filosofiei în viață. Chiar el afirmă într-un interviu că, literatura oferă consolare, ajutându-l să rămână mai mult sau mai puțin întreg la minte. Păstrând aceeași direcție, el este fondatorul şcolii londoneze The School of Life (2008), care promovează o nouă viziune asupra educaţiei, şi al organizaţiei Living Architecture (2009). Până acum, i-au apărut 14 cărţi de factură eseistică, dezbătând într-o manieră neconvenţională teme fundamentale precum dragostea, religia, frumosul etc. Eseuri de îndrăgostit (Essays in Love, 1993; Humanitas, 2003; Humanitas Fiction, 2013), prima lui carte, l-a consacrat rapid pe scriitorul de numai 23 de ani, devenind bestseller internaţional.
Invitații evenimentului de la Librăria Humanitas Cișmigiu, Cristina Foarfă, Adina Diniţoiu, T.O. Bobe şi Marius Constantinescu, împreună cu moderatorul întâlnirii, Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction, ne-au purtat timp de o oră prin mirajele dragostei, a relației, a dezvoltării celor două concepte pe parcursul unui secol, cu susținere importantă din partea unor filosofi de rang înalt, prezența lor fiind facilitată de autor printr-un volum ce nu este nici roman de ficțiune, nici carte filosofică, ci pur și simplu o combinație apetisantă conform titlului și copertei, cel puțin.
Subiectul pare destul de simplu, ca în orice poveste de iubire, contrastele atrăgându-se: Alice lucrează în publicitate, Eric – în domeniul bancar. În casa ei domneşte stilul vintage, iar în apartamentul lui – minimalismul monocrom. Ea are complexe, el este dezinvolt. Amândoi sunt însă tineri şi atraşi unul de altul, aşa că toate diferenţele dintre ei sunt argumente ale îndrăgostirii. Totuși, se pare că procesul nu este atât de simplu, mai ales că autorul este un observator fin a ceea ce nu mai funcționează corect în societate. Prin urmare, tot ce ține de relația de cuplu este analizat prin ochiul puțin sarcastic și misogin, ar zice Marius Constantinescu, al autorului care ne oferă o radiografie a etapelor și a acelor evenimente de top din viața de cuplu.
Marius Constantinescu nu a fost atras neapărat de dimensiunea romantică a romanului, ci mai degrabă de grația aproape renascentistă; cartea are o perspectivă eminamente științifică dar, mesajele sunt transpuse într-o manieră simplă, ușor de digerat. Studiile filosofice ale autorului se observă în cărțile sale, el invocând mari teme filosofice în nararea unor subiecte ce practic le trăim și care ne ghidează viața. Denisa Comănescu îl aseamănă pe autor cu Éric-Emmanuel Schmitt, datorită studiilor în filosofie, averii acumulate din literatură, dar și pentru că folosesc filosofia în ideea creării unui model de lectură pentru cititori. Și dacă tot s-a vorbit despre scriitori și similitudinile dintre ei, Marius Constantinescu l-a menționat și pe Alex. Leo Șerban cu care de Botton a avut schimburi epistolare, Marius observând la cei doi și un stil narativ similar.
Un alt aspect atrăgător al cărții este Londra anilor ’90, un oraș mai curat, mai pur, mai british, o escapadă binevenită, mai ales urmând pașii unor îndrăgostiți fără vârstă. Adina Dinițoiu face o asemănare a personajului feminin, Alice, cu Emma Bovary, două personaje a căror vârstă nu este precizată, întruchipând astfel femininul general, ce se luptă cu diverse aspecte ale relației de cuplu. Ambele personaje pornesc în tot felul de escapade romantice din dorința de a-și depăși condiția lipsită de orice pasiune și încercând să dea un sens vieții. Ar mai exista și o posibilă asemănare a personajului feminin cu Bridget Jones, asemănare ce nu a fost susținută prea mult, căci povestea lui Bridget este una superficială, spre deosebire de cea a lui Alice, unde autorul alunecă și analizează cele mai ascunse cotloane ale minții feminine.
Adina Dinițoiu consideră că romanul aduce în discuție și un fenomen mai amplu și anume, emanciparea femeii la sfârșitul secolului XX; ca urmare a pierderii sensului religios, femeia a încercat să umple acest gol prin iubire, dar iubirea se dovedește a fi din ce în ce mai dificil de atins. Femeia ajunge la pragmatism în urma unei iubiri eșuate și atunci totul se reduce la modernism, la consumerism, la etichete sociale.
Nu am pomenit până acum nimic de titlu, și totuși, el pare să fie cel mai atractiv. T.O. Bobe ne spune foarte calm că volumul are prea puțin de-a face cu sexul, shoppingul sau romanul. Există un fir narativ, însă în rest avem de-a face cu fenomenologia relației de cuplu, autorul folosind o frivolitate sofisticată în expunerea acestui fenomen. Cartea poate fi și despre cunoaștere, despre procesul de cunoaștere dintre două persoane care se iubesc dar autorul, printr-un simț ironic extraordinar, reușește să evidențieze mai degrabă diferențele ce apar în relația de cuplu. O altă idee expusă de același Bobe, mi-a dat de gândit, căci, ne spune el, iubim după modele din cărți, filme, povești, nimeni nu iubește de la sine, după niște regului proprii. Și exact așa procedează Alice în carte.
Pe scurt, concluzia invitaților a fost că volumul ”Sex, shopping şi un roman” reprezintă o altfel de lectură, o combinație interesantă între ficțiune și realitate, presărată cu umor și ironie subtilă – o radiografie a relației de cuplu, dar și a personajului femini ; personaj feminin care, consider eu, luptă prin propriile mijloace pentru a avea acea dragoste care să ofere sens vieții. Un sens al vieții pe care îl căutăm cu ardoare câteodată, dar care, odată găsit, pare atât de greu de acceptat!
