Luni de dimineaţă, TIFF a oferit presei prilejul de a viziona Râul îngheţat – Frozen River (2008) la cinematograful Florin Piersic. Cum nu am reuşit să ajung la proiecţie (din motive de trafic clujean mult prea relaxat de programul sărbătoresc), am alergat la masterclass-ul susţinut de Melissa Leo la Napoca 15, acolo unde se găseşte cartierul general al Transilvania Talent Lab.
Pentru cei care nu ştiu (prea multe) despre această actriţă, ea s-a născut în 1960 şi este de origine americană. A început prin a apărea în diverse seriale de televiziune uşoare, făcându-se remarcată odată cu 21 de grame – 21 Grams (2003). Pentru pelicula amintită mai sus (Râul îngheţat), Leo a primit o nominalizare la Oscar, premiu care nu s-a lăsat aşteptat şi care i-a fost decernat pentru cel mai bun rol secundar feminin, odată cu interpretarea lui Alice Ward în Luptătorul – The Fighter (2010).
Masterclass-ul a fost moderat de către Tudor Giurgiu şi a constat, în mare parte, din impresiile – relatate cu multă carismă – Melissei Leo cu privire la viaţă, carieră, dezvoltare personală şi lumea teatrului şi filmului. La final, actriţa a răspuns câtorva întrebări lansate din public.
După o relatare mai mult decât interesantă despre iniţiativa de a filma Râul îngheţat şi despre paşii parcurşi pentru a-l dezvolta într-un lungmetraj, Leo a ”muşcat momeala” lui Tudor Giurgiu, care o provocase să facă eterna alegere a actorului de meserie: teatru sau film. Am aflat astfel că actriţa americană preferă să aibă un scenariu bine-definit şi nu să improvizeze; improvizaţia este importantă, în opinia ei, şi există mulţi care au ridicat-o la rang de artă, însă nu poate fi comparată cu a spune o poveste. Povestea este centrul universului, fie acesta teatral sau cinematografic, iar Leo ne-a împărtăşit cu nostalgie câteva aspecte ale studierii şi interpretării unui scenariu, despre felul în care fiecare actor ajunge să-şi cunoască personajul şi să-l determine să relaţioneze cu celelalte – fiecare având o tehnică personală, unică.
Întrebată despre actorii ajunşi la o anumită vârstă, apreciaţi, însă nu excesiv, care nu primesc suficientă consideraţie din partea mass-media şi trec pe lângă contracte serioase pentru că nu au un nume destul de răsunător, Melissa Leo a declarat că se consideră şi ea printre aceştia. Nu are însă nicio problemă în a ţine capul sus şi a continua să încerce – pentru ea, actoria înseamnă vindecare, iar cea mai importantă trăsătură a unui actor bun o reprezintă încrederea în sine. N-aş fi o chelneriţă prea grozavă şi nici n-aş fi fost în stare să studiez ca să devin doctor, a spus ea. M-am născut să fiu actriţă. Atitudinea sa plină de siguranţă este cea care a condus-o spre depăşirea continuă a propriilor limite.
În prezent, actriţa filmează la Bucureşti The Necessary Death of Charlie Countryman, alături de Evan Rachel Wood, Shia LaBeouf şi Mads Mikkelsen. Relatând încântată despre relaţia firească mamă-fiu care s-a stabilit între personajul său şi cel al lui LaBeouf, Leo a deplâns faptul că generaţia ei de actori este uşor jenată de faptul că au această meserie. Generaţia mea este cea în care bărbaţii au participat sau nu la Războiul din Vietnam – iar cei care nu au făcut-o şi care au ales să facă un lucru atât de ”frivol” precum actoria se simt vinovaţi.
Melissa Leo a vorbit fluid, oprindu-se doar pentru a asculta întrebările sau pentru a permite reacţii ale publicului, şi a vorbit onest, din suflet. Un timp nu am privit-o, ci doar am ascultat-o, şi am certitudinea că vocea sa plăcută avea modulaţiile unei pasiuni totale pentru ceea ce face şi pentru a împărtăşi altora din experienţele sale. Ca simplă idee, Leo nici nu a vrut să accepte, iniţial, rolul care a consacrat-o (Alice Ward din Luptătorul), ci a făcut-o doar după ce regizorul i-a spus: Nicio altă femeie nu o poate juca pe Alice. Cât despre şansă şi destin, sunt cu siguranţă ajutate de eforturi şi muncă susţinută; exemplul Melissei Leo sau cel al lui Christian Bale (despre care am aflat că nu are studii de actorie) sunt doar câteva care dovedesc că oricine poate reuşi.
