Sâmbătă, 19 mai, în librăria Humanitas de la Cișmigiu a avut loc seara dedicată celor trei piese ale lui Aristofan din volumul Trei comedii. Lysistrata, Viespile, Belșugul (Plutos), publicat la Editura Humanitas, cu introducere și prefață de Andrei Cornea și ilustrații de Mihail Coșulețu. Un eveniment care nu a fost doar o lansare de carte, ci, mai degrabă, o omagiere a unui fapt de cultură: discuția despre teatrul antic i-a avut drept protagoniști pe Andrei Cornea și Marina Constantinescu.
Cele trei piese din volum prezintă conflictele etern-umane, însă cu nuanțe politice: conflictul dintre sexe (Lysistrata), conflictul dintre generații (Viespile), conflictul dintre bogați și săraci (Belșugul). Mai mult decât o traducere, este un volum de filosofie, de introspecție într-o lume care, deși este foarte îndepărtată, este lumea noastră de astăzi. Trei comedii diferite, abordabile atât într-un context al societății lor, cât și în contextul contemporan. Limbajul traducerii este un limbaj de astăzi, care înlătură orice barieră în întâlnirea cu Aristofan și suprimă orice prejudecată de mentalitate în apropierea de spiritul cetății. În cetate există oameni ca noi, există democrație, există impostori, hoți, demagogi, există sare și piper, ritualuri, goluri și personaje pe care Aristofan le construiește ca pe niște protagoniști ale unei lumi fără cortine. Ceea ce se întâmplă în aceste comedii este mult mai aproape de omul de astăzi, datorită acestei traduceri și datorită abordării lui Aristofan ca poet, gânditor, spirit neliniștit. Cetatea grecească este cetatea model, cea pe care o avem în continuare ca reper. Acest volum îl arată pe Aristofan într-o altă plurivalență de abordare, de problematică, de nuanțe ale comediei; călătorind în lumea lui Aristofan pe limba noastră de azi, pe limba unui discurs colocvial, nedeformat de șabloane lingvistice este un adevărat pariu. Acestea sunt câteva dintre remarcile Marinei Constantinescu, care provoacă lectorul la citirea acestor piese asumat și într-un mod în care să se analizeze umbrele lumii de ieri și pe cele ale lumii de astăzi.
Andrei Cornea își asumă traducerea acestor piese, într-adevăr, ca pe un pariu: Pariul acesta a fost: să traduc aceste trei piese într-un mod care să fie inteligibil omului de azi și să poată fi nu doar înțelese, ci și asumate, fiindcă asta e o problemă generală, nu doar pentru teatru sau comedie. Comedia este la nivelul cetății, se întâmplă aici și acum, nu într-un timp mitic în care oamenii erau mai buni și mai frumoși; dimpotrivă, cum spune Aristotel, comedia trebuie să reprezinte pe oameni mai răi decât sunt în realitate.
Iată o lume a zeilor și ce mai rămâne din ea într-un cadru contemporan; actualitatea pe care o oferă aceste piese – Lysistrata, Viespile, Belșugul – reactivează interesul pentru un timp mitic, pentru o societate de idei și de drept, iar scriitura lui Andrei Cornea capătă răsunet tocmai pentru că se înscrie într-un joc al perspectivelor și caută să analizeze ficțiunea „omului nou” în raport cu omul vechi. Să analizăm „lemnul strâmb” al societății actuale pus față în față cu acel „clasic” elenic nepieritor – unde s-a pierdut esența?
