În cadrul FILIT Iași, ediția 2023, s-a prelungit tradiția literară de elaborare a unui volum colectiv pe subiecte de importanță istorică. Dacă anul trecut, tema centrală a fost Pogromul din Iași, subiect pe care autorii l-au explorat în câteva zeci de texte memorialistice sau ficționale, în acest an, am fost martori ai reflecției asupra copilăriei în comunism, o sumă de traume transgeneraționale reflectate în texte triste sau vesele.
„Lucruri mărunte” – un punct de conectare între trecut și prezent
Pornit la inițiativa lui Florin Lăzărescu, volumul are pe lista sa autori precum Lilia Calancea, Remus Boldea, Cristian Fulaș sau Cosmin Perța, nume care au deja un impact în literatura română contemporană.
Evenimentul de lansare, realizat la Casa Muzeelor, și moderat de Diana Vrabie, ne-a oferit nouă, publicului, o posibilitate să aflăm dedesubturile creației în cazul unei proze scurte care te ancorează în trecut, te conectează la amintiri pe care le credeai de foarte mult timp uitate.
De la șamponul de urzici la cravată de octombrel, tot spectrul temelor și-a găsit stimul în atenția publicului, provocând zâmbete sau trezind tristețe.
De ce avem nevoie de astfel de volume?
De fapt, în acest text, vreau să amintesc de ce este important un astfel de proiect literar, care are mai mult o valoare comemorativă decât de etalare a talentelor scriitoricești.
În primul rând, relevanța sa e vizibilă pentru cititorul tânăr, omul care nu a interacționat nici într-un fel cu un regim totalitar și care nu știe acea dimensiune umană din spatele istoriei. Este ceva ce depășește clar cadrul pe care l-am tot învățat din manuale.
În al doilea rând, este un bun debut pentru discuțiile legate de a fost sau nu comunismul un regim condamnabil și își are sau nu nostalgia loc în acest caz. Dacă e să judecăm după faptul că anume comunismul încă rămâne în afara condamnării generale, cred că astfel de cărți au menirea să scoată în fața realitatea trăită de cei care nu au rămas doar martori tăcuți.
Pentru mine, om care trăiește într-un spațiu unde culegem încă la greu rezultatele comunismului agresiv, o astfel de carte nu este neapărat ceva foarte nou, dar mă ajută să înțeleg dimensiunea fenomenului pe celălalt mal de Prut. Ascultând-o pe Lilia Calancea, am înțeles că unele lucruri sunt universal valabile, pe când altele sunt exclusiv vizibile aici, în Basarabia.
Cred sincer că astfel de proiecte culturale sunt garanția că putem transmite mesaje importante spre tânăra generație, spre oamenii de care depinde viitorul nostru.
