„Bucuriile simple/Nu mai vor sa se-ntample./Am tot asteptat si-am tot asteptat/Sa-mi creasca iarba cuminte in pat,/Curcubeie sa-mi intre pe geam,/Fluturi sa traga in ham/Soare ca pe-un radvan/Din care tu sa scobori/Frumoasa si dusa de subtiori/Pana la gura mea sfanta/Ce coapsele albe iti incanta/In rugaciune,/Minune cu proaspata roua in spume…”
Contrar celor de mai sus bucuriile simple se intampla si una dintre ele si-a revarsat magia la Libraria Humanitas de la Cismigiu, locatie care a gazduit aseara lansarea ultimului volum de versuri a lui Emil Brumaru – „Rezervatia de ingeri„. In prezenta autorului si a Ioanei Parvulescu, a lui Alex Stefanescu si a Lidiei Bodea, ingerii au descins din „rezervaţia naturală de îngeri Dolhasca” direct in inimile iubitorilor de poezie prezenti in numar mare la lansare.
Ignorand ploaia si frigul unui februarie capricios, iubitorii de poezie au venit in intampinarea celor 128 de poeme daruite de Emil Brumaru cititorilor sai, tranportandu-se in vremea ingerilor imaginata de autor, alegand refugiul intr-o cuceritoare calatorie in timp.
„Cartile se fac din ceea ce citesti si ceea ce traiesti„ ne marturiseste autorul insusi in cuvantul de prezentare a noii aparitii, intarind astfel cele spuse de Ioana Parvulescu pentru care „mirodeniile lirice intalnite in acest volum sunt : Rilke, Shakespeare,Vasile Voiculescu si nu in ultimul rand Tudor Arghezi cel din psalmi, poeziile de dragoste si poeziile ludice”.
V-as mai vorbi despre lansare, despre cele spuse si traite, insa toate acestea ar fi povesti, povesti derivand din marea poveste a povestilor impartasite voua de Emil Brumaru… „Povestile n-au cum sa se termine,/ Mereu ramane-n somn cate-un balaur/ Ce se trezeste scarpinand rubine/Cu burta lui batuta-n solzi de aur, /Si cand nici nu te-astepti rasar moi zane/ Ce-ademenesc ciobanii de la stane/Ca sa le dea placeri anume numai lor,/Inghesuindu-le in scorburi cu pridvor;/Iar ingerii fac tumbe intelepte/ Si umplu cu irmoase vechi iatace/In care gingase si cam buimace/ Printesele incep sa se destepte,/Bolborosind dulci rugaciuni si aspre soapte/In timp ce-si spala degetele-n lapte…”