Pe 14 februarie, zi în care din Statele Unite s-a dat tonul unei sărbători a iubirii și în Europa, Humanitas Fiction ne-a transpus, prin textul lui Melanie Benjamin, tot în America, mai concret în New York-ul anilor 50 și 60 și al glamour-ului american, a brandurilor și tendințelor care, ușor-ușor, vor pătrunde ulterior și în Europa. Revenind în Bucureștiul zilelor noastre, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu a avut loc lansarea bestsellerului New York Times – Lebedele de pe Fifth Avenue. Seara a fost o încântare, și datorită prezențelor Sandrei Ecobescu, Cristinei Bazavan, a lui Marius Constantinescu și, mai ales, a doamnei Denisa Comănescu. Toți patru au presărat, pe lângă informațiile din carte, câte o amprentă personală despre New York–ul anilor ‘50 și ‘60, mondenitățile acelei perioade, detaliile din lumea modei și a lansării trendurilor (s-a exemplificat cu rochiile cu decolteu foarte adânc la spate).
”Lebedele de pe Fifth Avenue” s-a concretizat dintr-o provocare care a frămânat-o o perioadă pe Melanie Benjamin – “prietenia neobișnuită între grotescul Truman (n.a. Capote) și splendida Babe (n.a. Paley – simbol al eleganței în perioada respectivă). Cum era cu putință? De ce? Ce a însemnat cu adevărat pentru ei doi?” (p. 349).
În încercarea de a răspunde la ce se află în spatele poveștii între cei doi, autoarea ne construiește o imagine a modei anilor 50-60, presărând toate brandurile de la Hermes, Ballenciaga, Chanel și urmărind desfășurarea vieții familiilor extraordinar de bogate care trăiesc în New York, a fetelor crescute (sau “dresate”, cum spunea Sandra Ecobescu în seara lansării) ca să se căsătorescă cu oameni bogați, a femeilor care trăiesc în epoca în care Photoshop-ul este inexistent, iar întreaga lor zi și existență se desfășoară prin dorința de a arăta perfect, impecabil în orice moment, din orice unghi. (Cristina Bazavan)
Toată energia ei din copilărie, învățase să și-o canalizeze în singura direcție care avea vreo importanță, după cum o instruise fără încetare maică-sa. Chipul, ținuta, valorile decorative. Maică-sa nu era zgârcită cu laudele când venea vorba de felul cum arăta, dacă îmbrăcămintea era proaspăt spălată, bine călcată, corpul curat, obrajii îmbujorați și părul lucios. Pe scurt, dacă atrăgea privirile tinerilor avuți de la petrecerile surorilor ei. (p. 62)
Perfecțiunea în orice moment este surprinsă de Melanie de mai multe ori – “simțea nevoia să se scoale din vreme, cu mult înaintea soțului, să se machieze și să își scoată agrafele din păr, astfel încât Bill să fie întâmpinat de înfățișarea ei impecabilă. Așa a fost mereu, așa avea să fie (…) nimeni n-o văzuse fără machiaj. Nici măcar Bill, în noaptea nunții.”(p. 63). Tot timpul, femeile vor fi ghidate de sintagma – toate rufele murdare se spală în familie, afară ești perfectă. Ele sunt printre cele mai urmărite persoane și printre cele care lansează trenduri în materie de modă: de exemplu, la ieșirea dintr-un restaurant, Babe își așează eșarfa de la gât, pe geanta Hermes, lansând astfel un trend instant. (Cristina Bazavan).
Toată această incursiune aduce în fața cititorului o imagine mai clară a noțiunii socialite – a femeii care pare că nu face nimic (deși preocuparea permanentă pentru aspectul fizic este destul de solicitantă și poate fi mai mult decât un loc de muncă cu normă completă), care își petrece majoritatea timpului în restaurante (celebrul La Côte, Basque de unde sunt nelipsite), preocupată de tot ce este esențial în materie de modă, participă la toate recepțiile și evenimentele din oraș sau apar în reviste. Eforturile ei (acum, în această frază, se vorbește de femeie, nu de femei) de a avea această siluetă de lebădă sunt semnalate prin exercițiile de pilates pe care le fac și, nu de puține ori, construirea siluetei naște frustrări, nefericire, drame. Pe de altă parte, vorbim de idealul de feminitate. (Sandra Ecobescu).
Întorcându-ne un pic la provocarea autoarei, care, spuneam anterior, a constituit punct de plecare pentru carte, un răspuns plauzibil pentru povestea de dragoste atipică între cei doi am regăsit în intervenția Sandrei Ecobescu. Aceasta povestea, în seara lansării, cum Babe proiectează asupra lui un ideal de amant, de artist genial, iar el proiectează asupra ei imaginea mamei. E mereu acest joc – ea îl vede ca pe un iubit ideal, un om care o înțelege, căruia i se destăinuie și-i spune toate secretele ei, iar el căută în ea acceptarea mamei pe care nu a avut-o. În realitate, toate aceste sentimente și expunerea lor sunt filtrul prin care Benjamin a mai salvat din imaginea lui Capote.
Cristina Bazavan, care este o cunoscătoare a trendurilor culturale, ne semnalează că prezenta carte vine ca un teaser perfect pentru lansarea filmului ”The Post” (în două săptămâni va avea loc lansarea și în România). Filmul aduce în prim-plan pe Katherine Graham, un personaj apreciat de Capote ca fiind nedemn de lebedele lui, dar căruia îi dedică totuși celebrul bal în alb și negru, la care toți poartă măști și care va fi un must-have în materie de participare și cu multă energie consumată de lebede în căutarea ținutelor perfecte.
”Lebedele de pe Fifth Avenue” este o carte care, cu siguranță, nu va rămâne neecranizată, tocmai pentru că dacă schimbăm un pic deceniile, moda și păstrăm dinamica ne ducem cu gândul la celebrul Sex and the City – ”cartea este pașaportul nostru pentru perioada respectivă, când New York-ul era o destinație fetiș” (Marius Constantinescu) -, însă până la ecranizare, cartea este un cadou perfect pentru perioada următoare.
Lebedele de pe Fifth Avenue, de Melanie Benjamin, a fost publicată de Humanitas Fiction și poate fi achiziționată din librării sau de pe site-urile de specialitate.
