O mare bucurie mi-a produs invitatia de a participa la lansarea celei de-a doua editii a cartii Stefan Caltia. Locuri. Prima editie a albumului a avut lansarea la Muzeul de Arta Timisoara in luna decembrie 2014.
In minunata ambianta a Palatului BNR – in speta zona dedicata Muzeului Bancii, am avut inca o data placerea sa admir eleganta proiectului pus in opera de “Radu Dudescu (Seful serviciului de arhitectura al bancii), dimpreuna cu un grup de arhitecti romani (I. Al. Davidescu, N. Creţoiu, Gh. Nichitovici şi G. Vidraşcu). Aspectul clasicizant, marcat de simetrie de coloane corintice …” inspira vizitatorului plecaciune si respect pentru aceasta venerabila si importanta institutie a statului.
Iara atunci cand in fata publicului s-au prezentat personalitatile venite pentru ca alaturi de venerabilul Stefan Caltia – sa ofere celor de fata cateva cuvinte din preaplinul admiratiei lor pentru artist, am simtit ca ma umplu de harul aerului rarefiat al Olimpului. Eram acolo, dimpreuna cu ceilalti din sala, gata sa ne impartasim unii cu ceilalti, un transfer inalt de spiritualitate, talent, inteligenta, cultura.
Aveam in brate volumul Locuri, primit cu multa darnicie din partea BNR la intrarea in incinta. Un volum realizat in conditii grafice superbe la Curtea Veche Publishing, cu un cuvant inante semnat de Victor Neumann (Director al Muzeului de Arta Timisoara), cu paginile semnate de Dan C. Mihailescu – “O incursiune in atelierul si gradina artistului” (undeva pe strada Spatarului, in vecinatatea casei Melik – o oaza de Bucuresti minunat), toate acestea urmate de reproducerile lucrarilor maestrului, ingemanate in buchetul numit “Locuri”. De viata, de spirit, de adanca filozofie, de intelegere a oamenilor si de iubire pentru ei. Toate acestea urmate apoi de capitolul semnat de Patricia Barbulescu, Sandra Demetrescu si Ioana Mandeal, determinant pentru intelegerea omului si artistului si devenirii lui … “oricat de ampla ar fi arborescenta unei vieti, formata din deplasari, fapte, ganduri si stari, exista intotdeauna posibilitatea de a regresa, pornind de la oricare dintre acestea, din treapta in treapta, inapoi, pana la un loc de plecare, intotdeauna biografic, intotdeauna geografic, intotdeauna spiritual: <<Povestea mea incepe din acest sat si, din acest sat, in aceasta casa>>”.
Si in finalul albumului, capitolul Biografie, semnat de Andrei Teleaga si impanat bogat cu imagini-fotografii din diverse momente ale vietii artistului, alaturi de oamenii “locurilor” sale.
Minunat album. Si minunate alocutiunile celor de-alaturi lui Stefan Caltia. Adrian Vasilescu (purtator de cuvant al Guvernatorului BNR Mugur Isarescu) a dat citire mesajului de prietenie si pretuire al acad. Isarescu (in imposibilitate de a fi prezent) si apoi si-a exprimat la randul sau sentimentele si admiratia acumulate in ani lungi de prietenie cu artistul, subliniind elemente din mitologia personala a acestuia. A urmat la cuvant Grigore Arsene, Director si fondator al Editurii Curtea Veche, o editura care s-a implicat in ultima vreme in proiecte culturale si sociale importante si a dat viata pe piata de carte unor lucrari de mare tinuta artistica si implicare intelectuala.
Horia Roman Patapievici, Presedinte al Artmark (platformă privată de promovare culturală), a avut un cuvant fermecator si original, subliniind opera lui Stefan Caltia ca “forma a tesutului social de azi”, aratand ca pictorul se apropie in mod special de oameni si de intelegerea umanului, surclasandu-i intr-un mod adanc si empatic, pe filozofi 🙂 .Si concluzionand ca opera preopinentului este precum o paine proaspat scoasa din test si oferita spre indestularea celor din jur.
Si tot despre paine ne-a vorbit si Stefan Caltia, amintindu-si de mirosurile serii pe ulitele satului natal: tot satul mirosea a paine abia scoasa din cuptor … painea ii lega pe oameni. Si ne-a impartasit maestrul ca “faci meseria ca si cum ai face o paine”. Adica cu suflet, cu responsabilitate, din interior, pentru ceilalti.
O seara superba, incununata de admirarea Tripticului expus in incinta Muzeului BNR “Ultima calatorie a cautatorului de apa”. Decodificari mitologice din adancul omenescului roman si universal.
Pe drumul spre casa ma gandeam ca acest om marunt ca statura, cu figura incununata de parul alb si de barba de patriarh, depotriva alba, are in el ceva din linistea si pacea de suprafata a lui Brancusi, o liniste care in subteran este o forfota de ganduri, sentimente, preocupari, proiecte … adanc acordate in binele primordial. Si as mai zice ca poate-poate, are ceva si din Leonardo da Vinci. Ma mai gandesc! E foarte bine cand intalnesti oameni care te fac sa gandesti, sa vrei sa gandesti mai mult, sa afli, sa vezi, sa te intelegi pe tine si lumea in care traiesti. Am trait o seara de poveste, intr-o lume mai frumoasa decat cea de zi cu zi. Ceea ce va doresc si voua, atunci cand veti lua veti rasfoi/citi/admira albumul ”Stefan Caltia. Locuri”. Sunt sigura ca si voi aveti – fiecare – LOCURILE voastre.
