Guest post de Mihaela Ștefan
Sâmbătă 16 septembrie 2017, la Sala Palatului, în cadrul Festivalului George Enescu, în seria de concerte „Mari orchestre ale lumii”, am ascultat ISRAEL PHILHARMONIC ORCHESTRA.
Prima dată când am avut ocazia să ascult Orchestra filarmonică din Israel, dirijată tot de Zubin Mehta, a fost la ediția din 2015 a Festivalului George Enescu. Întrucât atunci mi-a plăcut foarte mult ce am ascultat, mi-am dorit foarte mult să-i urmăresc și la această ediție a festivalului.
La sfârşitul anului 2016, în luna decembrie, în ultimele zile ale anului, s-au împlinit opt decenii de la înfiinţarea Israel Philharmonic Orchestra. Considerată astăzi drept una dintre cele mai bune orchestre din lume, aceasta a fost fondată în 1936 de violonistul evreu de origine poloneză Bronislaw Huberman sub numele de „Orchestra Palestina”, când mulţi muzicieni evrei au fost expulzaţi din orchestrele europene, sub presiunea ideologiei naziste. Concertul său inaugural a avut loc la Tel-Aviv la 26 decembrie 1936, cu Arturo Toscani pe podium ca dirijor. A fost rebotezată „Orchestra filarmonică din Israel”, după crearea statului Israel în 1948.
Una dintre cele mai importante misiuni pe care le are orchestra este și de a promova şi sprijinii pe tinerii muzicieni talentaţi. Orchestra filarmonică din Israel susţine astfel financiar „Tânăra orchestră filarmonică din Israel” şi organizează în fiecare an concerte unde anumiţi muzicieni tineri sunt invitaţi să cânte cu cei mai experimentați.
Printre directorii săi muzicali, amintesc pe: Zubin Mehta, Jean Martinon (1957 – 1959), Bernardino Molinari, Paul Paray (1949 – 1950), Leonard Bernstein (1947 – 1949) şi William Steinberg (1936 – 1938). De-a lungul timpului, la pupitrul Ochestrei au fost invitați unii dintre cei mai cunoscuți dirijori din lume. Două nume rămân totuşi frecvent asociate cu Orcheastra filarmonică din Israel, cele ale lui Leonard Bernstein şi Zubin Mehta. Leonard Bernstein a fost un oaspete obişnuit al orchestrei din 1947, iar în 1988 a fost numit Dirijor Laureat al Orchestrei. Mehta a fost, la rândul său, consilierul muzical al orchestrei între 1968-1977, înainte de a deveni director muzical, începând din 1977.
Dirijorul ZUBIN MEHTA este directorul muzical pe viață al Filarmonicii Israeliene din Tel Aviv (din 1981), dirijorul principal al Operei din Valencia și prim-dirijorul Festivalului Maggio Musicale din Florența. El s-a născut la 29 aprilie 1936 în Mumbai, într-o familie din comunitatea parsi. Tatăl său, Mehli Mehta (1908-2002) a fost un cunoscut dirijor și violonist indian, fondator al Orchestrei din Mumbai.
Zubin Mehta a învățat la școala iezuită Sfânta Maria din Mumbai, apoi la colegiul de artă Sf. Xaveriu, de asemenea în Mumbai, unde a luat lecții de pian de la Joseph de Lima. Acest profesor i-a deschis apetitul pentru muzică, astfel încât Zubin Mehta a renunțat la intenția de a studia medicina și a optat pentru Universitatea de Muzică și Arte ale Spectacolului din Viena. A fost admis la vârsta de 18 ani. L-a avut ca profesor, printre alții, pe Hans Swarowsky, iar colegi i-au fost dirijorul italian Claudio Abbadi și pianistul și dirijorul Daniel Barenboim.
A debutat ca dirijor în 1958, an în care a câștigat competiția internațională a dirijorilor de la Liverpool, devenind dirijor-asistent al Filarmonicii Regale din Liverpool. În 1969, a fost numit consultant muzical al Orchestrei Filarmonice a Israelului, devenind director muzical în 1977. Din 1981, este director muzical pe viață al acestei orchestre. Printre pozițiile ocupate se mai numără: prim-dirijor al Festivalului Maggio Musicale din Florența; director muzical al Operei Bavareze de Stat din Munchen (1998-2006); dirijor principal, alături de Lorin Maazel, al operei Ciutat de les Arts i les Ciences din Valencia, Spania, începând cu 2005. A dirijat concertele vieneze de Anul Nou în 1990, 1995, 1998, 2007 și 2015.
Printre marile sale succese, pot fi amintite concertul din 1990 alături de Orchestra Teatro dell’Opera di Roma și de Cei Trei Tenori (Placido Domingo, Jose Carreras și Luciano Pavarotti); producția Tosca din 1992, cu Catherine Malfitano în rol principal; Requiem-ul lui Mozart alături de Orchestra Simfonică din Sarajevo (iunie 1994); Simfonia Nr. 2 de Gustav Mahler, în 29 august 1999, când a dirijat Orchestra Bavareză de Stat și Orchestra Filarmonică a Israelului chiar în vecinătatea fostului lagăr de concentrare nazist Buchenwald. În 1997 și 1998, a colaborat cu regizorul chinez Zhang Yimou pentru o punere maiestuoasă în scenă a operei Turandot a lui Giacomo Puccini, pe care a prezentat-o apoi în Florența și în Beijing. Succesul istoric înregistrat cu acest proiect muzical este prezentat în documentarul The Turandot Project, narat chiar de Zubin Mehta.
La 22 septembrie 2003, a fost decorat de către Președintele României cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer. Începând cu data de 20 septembrie 2011, Zubin Mehta este Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Muzică din București. Prima apariție la Festivalul George Enescu a fost în anul 1964, iar la ediția din 2015 a festivalului a primit invitația de a fi Președinte de onoare la ediția 2017 a Festivalului George Enescu.
Ca dirijor, Zubin Mehta s-a evidențiat pentru stilul său energic, dinamic și convingător.
Într-un interviu din 2015 pentru revista Q Magazine, Zubin Mehta spunea despre publicul din România:
“În România am întâlnit un public iubitor de muzică clasică, poate printre cele mai bune din lume. Festivalul „Enescu” are un program fantastic, cei mai buni interpreţi şi orchestre vin la Bucureşti. Acest public merită o sală mai bună ca să se poată bucura de muzică. Sper ca în viitor vor construi o sală de concerte. Pledez pentru acest lucru de fiecare dată când vin în România.”
În prima parte a concertului, am urmărit Concertul în la minor pentru pian şi orchestră op. 54 de Schumann, în interpretarea pianistei KATHIA BUNIATISHVILI.
Despre creaţia compozitorului german Robert Schumann (1810-1856), care ilustrează elocvent estetica romantismului, muzicologul Ozana Alexandrescu scria:
“Concertul pentru pian şi orchestră, în la minor, op. 54 – cea mai cunoscută creaţie a lui Schumann şi o lucrare de referinţă în literatura pianului – se distinge printr-un conţinut ideatic complex şi profund poetic, exprimat într-un limbaj componistic ce înglobează elementul de virtuozitate fără ostentaţie. Prima parte – Allegro affettuoso – concepută iniţial în 1841 sub titlul de Fantezie pentru pian şi orchestră, păstrează libertatea formală caracteristică fanteziei. Următoarele două părţi, adăugate în 1845, se încadrează mai riguros în structura consacrată. Partea a doua – Intermezzo andantino grazioso – în formă de lied, prezintă un prim motiv mai pregnant ritmic şi un al doilea de mare cantabilitate, într-un permanent dialog între solist şi orchestră. Partea a treia – Allegro vivace – legată de cea anterioară, este o clasică formă de sonată, în care prima temă, cu un caracter energic, impetuos, se impune în memoria ascultătorului şi conferă finalului acestui concert acea notă de entuziasm, tipic romantică, ce se regăseşte adesea în muzica lui Robert Schumann.”
Khatia Buniatishvili este o pianistă georgiană născută pe 21 iunie 1987 și are deja renumele unui muzician special, pe alocuri excentric, cu o tehnică fenomenală, servită și de mâinile neobișnuit de mari. Khatia Buniatishvili este un foarte mare talent, care a muncit mult ca să-l însoțească cu un fundament cultural și muzical solid. A început studiul de foarte devreme, de la vârsta de 3 ani. La 6 ani cânta primul concert cu orchestra, iar de la 10 ani, susține turnee de concerte în întreaga lume. La ora actuală, pianista are o activitate concertistică extrem de bogată și drept urmare a lansat cinci albume.
Interpretarea Khatiei Buniatishvili a Concertului pentru pian de Schumann a fost într-un stil extrem de personal, unic, cu care a cucerit publicul românesc, dovadă fiind cele două bisuri oferite de artistă.
În partea a doua a concertului, Orchestra Filarmonică din Israel a interpretat Simfonia Domestica op. 53 de Strauss. Richard Strauss a compus Simfonia Domestica în anul 1904 și a dedicat-o soției și fiului său. Prin această simfonie, compozitorul și-a manifestat talentul său de orchestrator. Interpretarea simfoniei de către Orchestra Filarmonică din Israel a fost impresionantă.
La finalul concertului, orchestra condusă de Zubin Mehta a oferit publicului „un alt Strauss”, amintindu-ne cumva de anii în care dirijorul a condus concertele vieneze de Anul Nou.
