Fragment din ”Diavoli fragili”, de Radu Găvan

Filme-cărți.ro vă prezintă un fragment din volumul ”Diavoli fragili”, de Radu Găvan, ce a apărut în 2017 la Editura Pandora M. Iată, la început, câteva amănunte despre această carte:

„Radu Găvan m-a cucerit de la prima carte, însă abia acum, cu Diavoli fragili a ieșit la iveală uriașul său talent scriitoricesc. Cu cel de-al treilea roman, Radu Găvan face un salt extraordinar spre MAREA literatură. Într-o discuție prietenească, Radu îmi spunea că are senzația că acest roman e ca un monstru care o să se ridice și o să umble de unul singur prin lume, iar asta am simțit și eu în timpul lecturii.
O carte despre fragilitatea liniei ce desparte binele de rău, realitatea de ficțiune, o carte despre consumare, renaștere și eliberare. O minunată pledoarie pentru scânteia vie a literaturii și tributul pe care uneori arta și creația le cer omenescului din noi.” Camelia Cavadia

„Diavoli fragili este, în opinia mea, cea mai bună carte de până acum semnată de Radu Găvan. Ingredientele care l-au făcut pe autor o voce aparte în literatura română contemporană se regăsesc și în acest roman, într-o altă combinație: violența, macabrul, accentele psihologice și de thriller, limbajul neîngrădit, pasajele șocante, suspansul bine strunit, ritmul alert, atmosfera apăsătoare, sumbră, caruselul de personaje, povești și emoții. Lor li se adaugă o pendulare perpetuă între onirism și realism, între naratori, între scriitori și scriituri, între ficțiuni și metanarațiuni.  Cred că cel mai important aspect care transpare din Diavoli fragili este tocmai dragostea pentru literatură, o literatură care te obsedează, absoarbe și consumă, o literatură prin și pentru care trăiești. Cartea lui Radu Găvan e o lentilă tulburătoare prin care poți privi lumea. ” Eli Bădică

Fragment:

Într‑o zi i‑am luat singur un interviu unui scriitor bătrân, destul de cunoscut în lumea literară, o lume, în fond, foarte mică, deşi pentru un privitor naiv din afară putea părea un univers magic, plin de măreţie şi mister, al unui regat din poveşti, cu toate acestea rămânând de cele mai multe ori o lume meschină, plină de orgolii mari şi războaie mici. Scriitorul locuia într‑un aparta­ment de două camere dintr‑un bloc vechi şi dărăpănat, pe care doar absenţa unui cutremur mai puternic îl mai ţinea în viaţă. Fusese profesor de literatură, iar de câţiva ani ieşise la pensie.

Am discutat o vreme despre ultimul lui roman, pe care îl citisem înainte de interviu şi îmi plăcuse, un roman puternic, foarte bine scris, despre un scriitor şi nişte crime, dur, întunecat, pe gustul meu, apoi l‑am întrebat care este motivul pentru care scrie, o întrebare idioată şi banală care uneori însă se întâmpla să genereze nişte răspunsuri interesante. A spus că scrie pentru că e singur. Şi cum rămâne cu faima, cu banii? am pus altă întrebare stupidă, dar el nu s‑a supărat. Ce bani? a spus. Dumneavoastră sunteţi atât de naiv încât să vă închipuiţi că eu trăiesc din scris? Aşa credeam şi eu când eram tânăr şi prost, că voi scrie o capo­doperă şi voi fi bogat. Nu s‑a întâmplat nici una, nici alta, mai mult, într‑un moment de luciditate m‑am detaşat de condiţia mea de scriitor şi m‑am privit prin ochii unui cititor de la noi. Când am văzut cât de puţin însemn, nu am mai scris o vreme. Adevărul este ceva groaznic şi cine preferă adevărul, oricât de crud ar fi, este un prost. Mi‑am dat seama că oricâte cărţi aş scrie, nu voi putea să‑mi întreţin familia din scris. Pe atunci aveam o familie şi nu simţeam nevoia să scriu pentru a alunga singurătatea. Scriam pentru banii şi faima de care mă întrebi dumneata, mă rog, în aşteptarea lor. Ştii în câte exemplare s‑a vândut ultimul meu roman, de care tocmai am vorbit? Trei sute cincizeci. Mi‑a luat doi ani să‑l scriu şi să‑l public. Lumea nu mă recunoaşte decât atunci când mă duc într‑un loc sau la un eveniment unde se găsesc şi alţi scriitori sau iubitori de carte, şi uneori nici atunci. Pe de altă parte, dacă nu aş scrie, probabil că aş muri pentru că nu aş mai avea pentru ce să trăiesc şi, la urma urmei, literatura nu este un motiv prea rău pentru care să trăieşti, dar, să fim serioşi, sunt altele mult mai importante. Toţi scriitoraşii ăştia de azi se iau atât de în serios. Spun că trăiesc pentru literatură, că ar pieri dacă nu ar mai scrie, tot soiul de fatalisme penibile. Îmi vine să râd. Puştii ăştia primesc câteva, nu ştiu cum să le spun, pentru că recenzii nu sunt, câteva reacţii de la un blog sau altul şi se cred mari şi tari, se cred vedete, când ei sunt, ca şi mine, de altfel, nişte anonimi. Am scris douăsprezece cărţi, am luat nişte premii, şi rămân în continuare un nimeni, dar măcar ştiu asta.

Despre autor:

Radu Găvan s-a născut pe 29 decembrie 1978, la Bucureşti. Exorcizat, romanul său de debut, a fost publicat în 2014 la editura Herg Benet. În 2015 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut, „Mircea Ciobanu“ şi a fost nominalizat la Festival du premier roman de Chambéry pentru cel mai bun roman de debut. În 2016 a primit Premiul I la Festivalul Alexandru Macedonski pentru cel de-al doilea său roman, Neverland. Cel mai recent roman al său, Diavoli fragili, a fost publicat în 2017 la Pandora M (Grupul Editorial Trei).