Ziua 3 de la FILIT a stat, în cazul nostru, dar și pentru aproape toți participanții la Festival, sub semnul Hertei Muller. Laureata Premiului Nobel pentru Literatura a fost figura centrală a zilei de vineri, ea participând la două evenimente, fiecare unic în felul său, pe care am încercat (doar este, așa cum ziceam, o ocazie unică) să le acoperim, în ciuda unei zi mai obositoare.
Herta Muller la Galeriile Pod Pogor
Un eveniment netrecut pe programul oficial, deși fetele de la logistică ne-au comunicat despre această întâlnirea. Reamintirea a venit din partea PR-ului Editurii Humanitas, Ioanei Iancu, care mi-a telefonat cu o oră înainte de eveniment, știind că sunt în Iași, și astfel mi-am schimbat programul rapid, pentru a ajunge la această întâlnire. Undeva pe holul Galeriilor, a avut loc așadar un eveniment mai puțin mediatizat și cu puțină lume, Herta Muller fiind aici înconjurată de ziariști și bloggeri.
Întrebările despre cum i s-a schimbat viața după decernarea premiului Nobel sunt încă la ordinea zilei, deși mereu Herta este enervată de aceleși gen de întrebări, cărora trebuie să le dea același gen de răspunsuri. Reporterii TV sau cei din presa scrisă tot repetă întrebările pentru că nu se documentează, caută doar ceva senzațional care să fie dat pe post (am văzut că bloggerii au trecut de acest lucru și au întrebat despre operă, nu despre premii).
Herta a repetat: Nu mă preocupă celebritatea, pentru mine e o noțiune abstractă. Nu mai insistați în legătură cu premiul primit, viața mea nu s-a schimbat deloc, e la fel ca a dumneavoastră.
Desigur, a trebuit să răspundă și la întrebări despre cărțile sale sau despre recenta apariție de la Editura Humanitas, dar, din nou, au venit întrebările repetitive despre reîntoarcerea în România, despre cum se simte când atinge pământul românesc, la care a răspuns sincer, aproape enervată: Pământul este peste tot la fel.
”Scriitori în centru”-Casa FILIT-Georgi Gospodinov, Dumitru Crudu, Matei Florian
Ieri după-amiază, am preferat ”să lâncezim” prin Casa FILIT, în căutare de autografe pentru prieteni sau pentru noi, am stat de vorbă despre festival cu organizatorii și am participat la o discuție foarte interesantă despre cum este reflectat comunismul, dar și experiența de viață în propriile cărți, avându-i în prim-plan pe Georgi Gospodinov, Dumitru Crudu, Matei Florian, moderator Bogdan Crețu.
Despre Gospodinov am scris și în articolul meu din ziua anterioară, dar să spunem că discuția a meritat să fie urmărită, pentru că vorbim de trei scriitori din țări diferite – Bulgaria, România, Moldova, dar care aparțin unei zone geografice și geopolitice apropiate, care au avut în spate, până acum 25 de ani, dictaturi comuniste, care le-au influențat definitiv scrierile. Pentru Bogdan Crețu și pe drept cuvânt, totul era stas în comunism și este normal că toate lucrurile similare, inclusiv gândirea oamenilor, să intre în literatură, fiind un subiect care merită exploatat (moment în care fiecare dintre cei prezenți și-a amintit despre colecțiile acelor ani-sticle de băutură din Occident, de exemplu, în cazul lui Gospodinov).
Matei Florian a făcut diferența clară între jurnalism și literatură, considerând că ”este rostul jurnalismului să arate realitatea vie și e rostul literaturii de a o nara într-un alt fel, folosind alte mijloace”. Mi-a plăcut mult de timidul Dumitru Crudu, al cărui roman – Un american la Chișinău – l-am citit de curând, și de povestirile sale despre ceea ce i s-a întâmplat în ultimii ani, călătoria și posibila căsătorie în Uzbekistan stârnind hohote de râs în sală, dar și pe scenă.
Serile FILIT: Întâlnire cu Herta Muller
Întâlnirea de seara cu Herta Muller a fost total invers față de cea de dimineața: sala Teatrului Național a fost pentru prima prima dată arhiplină, într-o manifestare de respect, admirație și curiozitate, pentru scriitoarea de origine română. Evenimentul a fost transmis pe TVR2, de aici strictețea programului și organizarea, iar alături de Herta au fost pe scenă Ion Vianu (invitat) și Ernest Wichner (moderator).
Întâlnirea, mult mai serioasă și mai profesionistă, a început cu o lectură-primul capitol din cea mai recentă carte apărută la Editura Humanitas, ”Astăzi mai bine nu m-aș fi întâlnit cu mine însămi”. Mi-a plăcut mult vocea Hertei Muller, tonalitatea liniștită atunci când citește, pătrunzi lin în poveste, ar fi excelent un audiobook cu vocea ei, citindu-și cărțile.
S-a discutat despre persecuțiile din timpul comunismului, Ion Vianu povestind pe larg cum a fost vizitat, nu chemat, de către Securitate (era medic psihiatru, o persoana de care autoritățile se putea folosi), prima dată cu suficientă distanțare, apoi din ce în ce mai des, până când el și-a dat seama de ceva, că ”Poți să te opui autorităților, care nu sunt atotputernice, după cum bine spunea Soljenitin.”
Herta Muller scrie o literatură dureroasă (majoritatea scrierilor sale, dacă nu sunt autobiografice, măcar împrumută multe teme din perioada pe care a trăit-o în Banat) și folosește multe metafore, unele dintre ele greu de înțeles pentru cititor. De altfel, Ernest Wichner (și el cu o poveste de viață asemănătoare cu a Hertei) ne-a mărturisit că, în Germania, critica literară consideră că Herta Muller este un ermetism în sine, folosește deliberat ambiguități, ba chiar că romanele sale sunt traduse/transpuse mot-a-mot din română.
Venise însă rândul Hertei, iar cei care îi cunosc cărțile sau măcar îi urmăresc interviurile au aflat din gura ei, cum a fost plecarea din țară, cum a ajuns să scrie acest gen de literatură: Când am plecat din România, eram atât de distrusă încât nu mă puteam apuca de altceva decât de literatură, de acest gen de literatură. (…) Scrisul mă doare, dar mă și ajută. Suma acestei ecuații este zero la final. Dacă nu există această ecuație, cu acest rezultat, textul rezultat nu îmi place.
Cum ar fi fost dacă nu ar fi pornit pe acest drum?, a fost o întrebare pe care și-a adresat-o singură. Poate ar fi lucrat într-o fabrică de ciorapi, dar ar fi avut aceeași sensibilitate, aceleași nemulțumiri, pe care le-ar fi investit într-un ciorap, nu într-un text. Dar ciorapul nu ar fi fost cunoscut de noi, nu ar fi strigat încât să-l auzim.
La final, ne-a citit (din nou, frumos) mai multe poezii-colaj, aparținând volumului ”Este sau nu este Ion”.
Astăzi este, pentru noi, ultima zi plină de FILIT. Așadar, vom alerga pe la Bookfest Iași și prin Copou, vom fi la Fabio Stassi, Ioana Nicolaie, Matei Vișniec, Adina Rosetti și Adrian Schiop, iar seara la Mircea Cărtărescu.
Fotografiile sunt realizate de colegul nostru, Iulian Arion-FotoViva.ro.
