Retrospectivă Bill Plympton, supranumit regele animației independente.
Festivalul Anim’est s-a reinventat anul acesta, creându-și o nouă locație cu un nume pe măsură: Re: Animation Hub, dar continuând tradiția de a omagia opera unor artiști ce și-au adus aportul în istoria animației. Anul acesta a fost dedicat lui Bill Plympton, primul autor care a realizat un lungmetraj făcut în exclusivitate din desene de mână.
Nu știu cât de cunoscut este Bill Plympton în România… de aceea, cred că o scurtă descriere a realizărilor sale e necesară. În 1987, Bill a fost nominalizat la Oscar pentru scurtmetrajul de animaţie Your Face. În 2005, a fost nominalizat din nou la Oscar, de data aceasta pentru scurtmetrajul Guard Dog. Un alt scurtmetraj, Push Comes to Shove, a primit în 1991 prestigiosul Palme d’Or la Cannes. În 2001, Eat a fost răsplătit cu Marele Premiu pentru Scurtmetraj de către Semaine de la Critique.
Din 1991 până azi, a realizat nu mai puţin de zece lungmetraje. Şapte dintre ele, The Tune, Mondo Plympton, I Married A Strange Person, Mutant Aliens, Hair High, Idiots and Angels şi Cheatin’ sunt filme de animaţie. În 2006, a primit Premiul Winsor McCay pentru întreaga carieră la Annie Awards, premiile americane ale filmului de animaţie.
Cheatin’, tradus Amanții electrici, este unul dintre filmele prezente în cadrul festivalului, fiind o combinație între desenul de mână și tehnica digitală. Pentru realizarea acestui film animant, Plympton a desenat de mână toate scenele pentru ca apoi acestea să prindă viață și culoare cu ajutorul tehnicii digitale. Autorul recunoaște că este de modă veche și că preferă să creeze cu ajutorul creionului personajele animate. Drept dovadă pelicula, în care spectatorul nu regăsește acele personaje Disney bine conturate, ci mai degrabă o caricatură a unui tip de personalitate pe care autorul a dorit să o evidențieze în povestea sa.
Povestea mi s-a părut că ar conține personaje – clișeu, dacă pot fi numite astfel, cum ar fi tipul femeii frumoase și îngâmfate care fuge după iubire fără a recunoaște neapărat această dorință și tipul bărbatului musculos după care fug ochii sexului frumos. Iar aceste două personaje sunt alese de către Plympton pentru a crea veșnica poveste de cuplu, în care unul dintre parteneri este înșelat, iar celălalt trece prin chinuri și dorințe ce parcurg imensul drum de la răzbunare spre iertare. Dacă filmul pierde în ceea ce privește subiectul, care este deja erodat prin utilizare, Plympton câștigă la coloana sonoră, precum și la talentul expunerii emoției prin imagini, căci personajele lui nu vorbesc și totuși reușesc să comunice cu spectatorul. De notat, metafora folosită pentru a expune prima scenă de dragoste dintre protagoniști!
Cu o vitalitate neașteptată, Amanții electrici reprezintă combinația perfectă dintre culoare, muzică și formă, o explozie electrică ce determină spectatorul să viseze la… dragoste!
Trailer:
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=E8ilPAEgkpA’]
