„E dificil să fii empatic față de oamenii care nu arată ca tine”, declara autoarea israeliană Ayelet Gundar-Goshen pentru The Guardian (martie 2016), într-un scurt interviu despre cea de-a doua carte a sa – „Trezirea leilor”. Recent lansată la editura Nemira, cartea face parte din colecția Babel, fiind tradusă în limba română de Any Shilon, care locuiește acum în Israel și are o poveste, în sinea ei, deosebită. De altfel, criticul literar Cosmin Ciotloș, prezent la lansare – care a avut loc pe 20 februarie, la librăria Humanitas Cișmigiu – declara că este convins de faptul că traducătoarea „are un manuscris dosit printr-un sertar”, dat fiind talentul său deosebit și maniera cursivă de transpunere a cuvintelor autoarei.
Evenimentul a avut loc cu participarea doamnei Tania Berg-Rafaeli, Șef Adjunct de Misiune la Ambasada Israelului, care a oferit o introducere în atmosfera cărții, prezentând, pe scurt, situația actuală din țara sa, dar și aprecierea și entuziasmul pentru faptul că scrierile autorilor din Israel sunt traduse în limba română. Un alt invitat, Florin Chirculescu, a fost întrebat de redactorul-șef al editurii Nemira, Dana Ionescu, despre cum se citește cartea din perspectiva unui alt scriitor, respectiv din perspectiva unui medic – protagonistul „Trezirii leilor” este un neurochirurg pe nume Eitan Green.
Florin Chirculescu a formulat o comparație între trei scriitori evrei (Amos Oz, David Grossman și Phillip Roth), pentru a justifica, de asemenea, unele alegeri și atitudini reflectate în carte. Subiectul abordat este sensibil: premisa este un accident de mașină, care, după cum subliniau toți cei prezenți la lansare, are loc „chiar de pe prima pagină”, al cărei victimă este o persoană de origine eritreeană. De altfel, autoarea declara, în același interviu antemenționat, că și-a bazat intriga pe o întâmplare reală, a unui prieten care îi povestise despre un accident de mașină pe care nu și l-a asumat.
El a continuat cu o expunere vastă pe tema moștenirii culturale și spirituale a Israelului, a ideologiilor care funcționează în interiorul statului și a statutului deosebit al autoarei, pe care o admiră pentru interesele ei diverse și pentru tripla ei orientare ca jurnalistă, profesoară de psihologie și scriitoare, „la numai 35 de ani”. Declarând că a citit cartea „cu inima cât un purice”, o recomandă cu căldură și pentru nuanțele sale de thriller. De asemenea, a adus în discuție și „palierul legal” la care s-ar regăsi evenimentele descrise, dar și referințele religioase, adaptate, din nou, la subiectul cărții.
Ana-Maria Onisei (jurnalist) și Cosmin Ciotloș au luat cuvântul pentru a-și descrie sentimentele vizavi de lectura cărții și în special de ritmul în care se succed evenimentele, respectiv de felul în care acestea sunt descrise. Astfel, aprecierile atât la adresa conținutului , cât și a importanței acestuia, în special în contextul actual, au fost multe la număr și bogate în epitete laudative.
În urma unei prezentări atât de încurajatoare, aștept cu interes să citesc cartea și să-mi formez, la rândul meu, o opinie. Salut alegerea invitaților de către editura Nemira, pentru că, prin intermediul gândurilor exprimate de ei, am luat contact cu mai multe fire de urmărit în timpul lecturii. Nu degeaba fost recompensat primul său roman (O noapte, Marcovici – 2012) cu premiul Sapir pentru debut, fiind și bestseller în Israel.
