Notițele adunate în timpul evenimentului, dar uitate undeva pe un birou aglomerat mai mult de gânduri decât de hârtii, pare să nu fie un început de articol promițător. Dar, există și o parte bună, căci acum e momentul să-mi testez limitele memoriei și să transform câteva idei în cuvinte alese, frumos așezate, metaforic, pe o foaie de hârtie.
Scriind, mi-am dat seama că de fapt emoțiile sunt cele care mă aduc pe calea cea bună căci memoria se odihnește la umbra unui sistem ce i-a absorbit puterea și care, dându-mi impresia că mă ajută, mă duce spre dependență.
Așadar, îmi accept emoțiile și recunosc că evenimentele de la Librăria Humanitas de la Cişmigiu reușesc să mă scoată din concretul cotidianului. Pentru câteva minute reușesc să mă ascund într-un colț de librărie și să privesc de acolo cu un zâmbet ascuns, nici eu nu aș putea spune exact de ce, un semicerc format special pentru întâmpinarea lui Anthony Marra prin intermediul aceluiași sistem care, câteva rânduri mai sus, era responsabil de răpirea capacității mele de a memora. Autor cu un debut excepțional, Anthony Mara se află în atenția publicului și a criticilor cu romanul Constelaţia fenomenelor vitale, un roman despre Cecenia suferinței și despre oamenii obișnuiți, cei care există pretutindeni și care sunt o combinație remarcabilă și tentantă de bine și de rău.
La eveniment au participat jurnaliştii Ioana Avădani, Sabina Fati, Vlad Mixich şi Denisa Comănescu, director general Editura Humanitas Fiction. Iar actorul Andrei Runcanu a citit un fragment din roman, oferindu-ne o mică parte dintr-o poveste pe care Vlad Mixich o consideră captivantă și pe care a reușit să o citească într-o după amiază de duminică după ce, în prealabil, avusese câteva tentative eșuate în a trece de primele 5 pagini. Ca-n dragostea cu năbădăi.
Lansat în 2014, romanul a fost deja tradus în 15 țări și a primit nenumărate premii, realizări ce pun o oarecare presiune pe scriitorul ce se află în plină creație pentru un următor roman (care, ne confesează Marra, își va desfășura acțiunea într-o Rusie friguroasă, pentru ca următorul roman să se îndrepte spre ținuturi mai calde). Dar el se încăpățânează, așa cum toți ar trebui să o facem, și nu crede că nu va avea momente cel puțin la fel de frumoase și importante în viitor.
Constelația fenomenelor vitale debutează într-un sat acoperit de zăpadă unde Havaa, o fetiţă de opt ani, priveşte din pădure cum soldaţii ruşi, veniţi în miez de noapte, îi răpesc tatăl, acuzat de a fi complotat cu rebelii ceceni. Nu departe de ea, vecinul lor de o viaţă, Ahmed, e martor al scenei. În momentul în care soldaţii dau foc casei, acesta se teme de ce e mai rău, dar când o găseşte pe Havaa ascunsă în pădure, alături de o ciudată valiză albastră, decide să îi găsească adăpost în singurul loc care îi trece prin minte: un spital abandonat unde – se spune – încă lucrează o doctoriţă strălucită, dar cam dusă. Pentru Sonja, talentată şi stăpână pe sine, sosirea celor doi este o nedorită povară, pe lângă lungul şir de refugiaţi şi rebeli răniţi pe care îi tratează, în timp ce aşteaptă cu disperare întoarcerea surorii sale dispărute. De-a lungul a cinci zile dramatice, viaţa ei se va schimba, o tapiserie de compasiune, trădare şi iertare ţesând laolaltă trecutul acestor trei ciudaţi tovarăşi de drum şi pecetluindu-le soarta. O poveste despre puterea de a transcende a iubirii pe timp de război, Constelația fenomenelor vitale este o operă literară de o infinită umanitate, compasiune profundă şi o semnificaţie mereu actuală. Și dacă vă întrebați de ce tocmai acest titlu, se pare că autorul l-a ales după ce a citit definiția cuvântului viață în dicționarul medical. Dacă titlul în engleză, A Constellation of Vital Phenomena, ar sugera că există mai multe constelații din care s-a ales una pentru a fi reprezentată, punct ridicat de către traducătoarea Ioana Avădani care a încercat să păstreze acest aspect al titlului și în limba română, autorul recunoaște că nu a avut intenția să scoată în evidență numărul sau infinitatea constelațiilor. Deci, ramânem la lucruri concrete!
Chiar dacă sunt mulți cititori care își doresc ca acțiunea unei cărți să fie rodul imaginației autorului, se pare că întotdeauna există o ancoră în realitate, Anthony Marra dezvăluind că s-a inspirat din realitate, oamenii din jurul său fiind sursele de inspirație pentru personajele sale, iar că vizita în Cecenia nu a venit decât după ce scrisese o bună parte din carte. Ce a însemnat această vizită pentru roman? Umorul negru de care are nevoie orice om, carte sau națiune pentru a supraviețui unui șir neîntrerupt de drame și de farse nebune din partea vieții.
Cât despre ecranizarea cărții, avem doar vești bune. Autorul deja se află în negocieri pentru ecranizarea romanului său. Primul regizor la care s-a gândit este Alejandro González Iñárritu și la tehnica lui de a povesti în paralel, 21 Grams și Amores Perros (cu toate că acesta nu se încadrează în tehnica amintită), fiind două din filmele menționate. Cu mențiunea că, mai multe informații nu ne pot fi date acum tocmai din cauza negocieriilor ajunse într-un stadiu final, dar cu precizia că Andrei Runcanu va fi invitat la casting.
Acestea fiind zise, eu am hotărât ca măcar astăzi să fiu mai atentă la fenomenele vitale, acele fenomene atât de mici și parcă lipsite de importanță, dar care ne fac viața atât de frumoasă și care sunt, literalmente, suficiente. Nu trebuie să mai căutăm fericirea și nici drama în altă parte!
