Bazar Literar revine în faţa publicului cu un eveniment cultural, cu un subiect delicat de data aceasta, înconjurat de prejudecăţi şi, de multe ori, de discriminări. Deşi organizatorii şi-au propus ca discuţia să aibă în prim plan literatura şi cultura musulmană, inevitabil întrebările au fost direcționate spre religie.
Începând cu amintirile din copilărie, legate de Aladin, Şeherezada şi ale sale 1001 poveşti, organizatoarea evenimentului, Georgiana Ene, a dat cuvântul în primul rând profesorului Theodoru Ghiondea (a studiat la Facultatea de Istorie – Filozofie, secția Filozofie generală – Istorie, în prezent profesor de religie), care a reușit să mă impresioneze datorită varietății cunoştinţelor şi manierei argumentative în care şi-a prezentat opiniile. Alături de el, a fost prezentă şi doamna Isac Alak Alina, doctorand în filosofie – specializarea orientări islamice contemporane.
Dacă ar fi să explicăm motivul pentru care întreaga discuție s-a centrat pe religie, cred că ar trebui să ținem cont de faptul că imaginea societății islamice este realizată prin şi din perspectiva religiei. Mass-media relatează aproape zilnic evenimente din Orient, evenimente de natură politică, economică, războinică de cele mai multe ori, toate privite pe un fond religios extrem de variat, dar niciodată înţeles. În islamism întâlnim principii preislamice justificate în termeni islamici, afirmă profesorul Ghiondea. Aceasta pare să fie cauza pentru ororile de care auzim vorbindu-se când vine vorba de islamişti. Religia lor, ce are la bază Coranul, pare să fie destul de paşnică, dar interpretările diferite duc la apariţia grupărilor extremiste, cu legi proprii, dure și patriarhale. O altă problemă ar fi că, în cazul musulmanilor, se generalizează foarte mult, lucru care nu se întâmplă în alte societăţi. Tind să fiu de acord şi aici cu domnul Ghiondea, iar explicaţia cred că provine din nivelul de cultură şi din caracterul diferit al popoarelor; musulmanii au o manieră diferită de a percepe acțiunile și atitudinile aproapelui, fiind o fire mai sensibilă în ceea ce privește relațiile interumane.
Din cauza lipsei unei cercetări în prealabil, afirmă domnul profesor, civilizaţia non-islamică (trebuie realizată o diferenţă între lumea musulmană, care nu este neapărat de religie islamică şi lumea islamică, formată doar din adepţii acestei religii), priveşte evenimentele ce au loc în Orient drept efecte a unei religii stricte, războinice, nedrepte, şi mai ales, inegale; viziune deloc împărtăşită de reprezentanţii acestei religii, care ne explică că la baza conflictelor există un context complicat realizat atât de scindarea religiei islamice și apariția grupurilor extremiste, cât și de contextul istoric dat de expediţiile de colonizare a Americii şi Europei. Aș adaugă la aceste motive caracterul vulcanic al popoarelor din Orient. Prin urmare, din dorinţa de apărare/cucerire a teritoriilor de o bogăţie imensă, popoarele locuitoare şi-au găsit motivaţia acţiunilor în religie, așa cum, de multe ori, americanii și europenii și-au justificat acțiunile de expansiune.
Într-o lume modernă, care îşi continuă cursul normal, adică spre sfârşit, afirmă domnul profesor, omenirea trebuie să dea dovadă de bunăvoinţă şi nu de toleranţă, cuvânt şi idee în care el nu crede. Pentru a stăvili prejudecăţile faţă de această lume, şi implicit religie, non-islamicii trebuie să fie mai îngăduitori cu diferenţele şi să dea dovadă de iubire, pentru că atât în Coran, cât şi în Evanghelie se vorbeşte despre ideea de iubire a aproapelui, şi nu de toleranţă a acestuia.
Ținând cont că invitații activau în domeniul academic, s-a vorbit de asemenea despre o legalizare a prejudecăților legate de lumea islamică la acest nivel. Un exemplu în acest sens ar fi tipurile de cărţi studiate de Isac Alak Alina în cadrul facultății – autori fără calibru, contemporani, ce par să nu fie agreaţi de cultura islamică, în primul rând pentru că prezintă o faţă ireală a lumii şi religiei islamice şi, în al doilea rând, pentru că unii nici măcar nu dau dovadă de talent literar. Concluzia a venit repede: scrierile islamice clasice sunt mult mai bune și merită o atenție mai mare decât scriitorii contemporani, care primesc mereu pedepse capitale din partea guvernelor proprii, dar doar ca strategie politică, afirmă Isac Alak Alina.
Un alt punct legat de literatura musulmană ar fi la nivelul percepției mesajului din carte de către cititori. Chiar dacă vorbim de beletristică, şi deci de ficţiune, cititorii au tendinţa de a acorda mai multă credibilitate şi veridicitate acţiunilor prezentate în cărţile arabe, despre lumea arabă, decât celor europene sau americane. Poate este adevărat, dar consider că acest lucru se întâmplă în primul rând pentru că societatea islamică este una închisă, la care cititorul nu are acces şi nu se poate documenta corect şi, în al doilea rând, datorită multitudinii de grupuri şi direcţii în cadrul aceluiaşi popor şi religie, situaţie care creează haos în mintea unui non-musulman.
Dacă ar fi să dau câteva exemple de autori amintiți în cadrul acestui eveniment, pe lângă cărțile oferite de Editura Herald, Asociația Surori Musulmane (Femeia Musulmană) și Asociația Poarta Cunoașterii, cărora le mulțumim pe această ocazie, aș începe cu o autoare olandeză – Ayaan Hirsi Ali (Necredincioasa), despre care Isac Alak Alina afirmă că folosește teoriile iluministe pentru a ataca islamul, aș aminti de asemenea de Suad, Arsă de vie, o carte care a stârnit reacții dintre cele mai diverse. Bineînțeles că a fost amintit și Salman Rushdie, ale cărui opere și atitudine au stârnit multe controverse în lumea musulmană. Participanții la eveniment au încercat să afle care este motivul pentru care multe dintre cărțile musulmane sunt interzise de către guvernele din Orient, explicația venind din partea doamnei Alina, care explică faptul că aceste cărți sunt interzise pe fondul unui context politic. Poate este adevărat, dar consider că ar fi mult mai benefic pentru lumea islamică dacă ar încerca să explice aceste cărți. Astfel, prejudecățile și discriminările s-ar diminua.
Dacă am vorbit despre cărți, nu putem omite filmele. Oriens ne-a invitat să citim cronica filmului Argo, despre care Andrei Becheanu afirmă: Filmul Argo, realizat de Ben Affleck si George Clooney, face parte din lunga lista de producții hollywoodiene ce au ca scop dezumanizarea si prezentarea oamenilor din Orientul Mijlociu drept sălbatici, violenți, fanatici și instabili emoțional.
Iar eu vă recomand The Kite Runner 2007 (un film sensibil și dramatic despre prietenie), ecranizare după cartea lui Khaled Hosseini (Afghanistan), Desert Flower 2009 (povestea unui model), Salmon Fishing in the Yemen 2011 (unde aveți ocazia să-l vedeți pe Amr Waked în rolul unui șeic înțelept și dornic să demonstreze că totul e posibil), Jaffa 2009 și Dawn of the World 2008, doua povești de iubire.
Concluzionând, a fost o discuție binevenită, care ar putea să aibă și o continuare pentru a aprofunda subiectul literaturii, în cadrul căreia am vorbit despre literatura interzisă, despre prejudecăți și stereotipuri, religie, călătorii în Orient (prilej cu care am aflat și de existența unor oameni pasionați de lumea Orientului – Oriens, și despre prejudecățile de care se lovesc musulmanii în România.
