Cine este străinul? În raport cu cine îl definim și care este locul lui în societate, în raport cu setul de norme pe care aceasta se bazează? Concluzia lui Victor Ieronim Stoichiță este că străini putem fi oricare dintre noi, datorită tradiției omului de a-și construi identitatea pe baza opozițiilor binare, pe modelul „sunt tot ceea ce nu este celălalt”. În cadrul festivalului de conferințe pe teme culturale și științifice, „Despre lumea în care trăim”, a avut loc întâlnirea de duminică 19 mai, cu criticul și istoricul de artă român, ce a ținut un discurs care dorea să cuprindă evoluția imaginii străinului în arta vizuală occidentală, cu referințe la Da Vinci, Caravaggio și alți pictori bine-cunoscuți ai epocii.
Stoichiță pornește de la premisa foarte bună conform căreia tabloul este un discurs vizual și începe printr-o incursiune în timp, până la momentul descoperirii spațiului American de către Cristofor Columb. Poporul indigen pe care îl întâlnește Columb este definit și descris în jurnalul de călătoriei printr-un raport de opoziție civilizat-necivilizat, indicând cât de adânc înrădăcinat în conștiința umană este acest obicei de a delimita străinul prin intermediul unor norme prestabilite. Aspectul fizic, ocupațiile și alte astfel de elemente ale stilului de viață ne diferențiază unii de alții și pot servi, în timp, ca pretext pentru delimitarea dintre central și marginal, dintre cei privilegiați și cei discriminați.
Toate aceste idei la care Stoichiță face referire, cu ajutorul exemplelor din opere de artă de acum sute de ani, sunt cu atât mai relevante în prezent, motiv pentru care m-a bucurat intervenția jurnalistei culturale Mihaela Dedeoglu, care a încercat a face tranziția din trecutul îndepărtat către prezent, întrebându-l pe invitat cum vede imaginea străinului în ziua de azi. Recunoscând că nu are expertiză în privința artei contemporane, Stoichiță a mărturisit, însă, că el însuși se regăsește în poziția străinului în prezent, ca român stabilit în Elveția. Odată cu creșterea semnificativă a numărului migrațiilor, toți cei care se confruntă cu noi seturi de reguli și norme ale unui spațiu nou sunt implicit plasați în categoria străinului, fiind, uneori chiar inconștient, influențați de acest lucru.
Concluzionând că raportul eului cu lumea va fi mereu unul complicat, Stoichiță reușește, prin intermediul acestei conferințe să aducă în discuție o problematică relevantă, chiar dacă exemplele sale pot fi uneori prea ancorate în secolele trecute. Totuși, aceasta este încă o dovadă a faptului că festivalul de conferințe „Despre lumea în care trăim” oferă publicului șansa să asculte experți în diverse domenii, să intre alături de ei într-un proces de meditație asupra temelor discutate și să își formeze, totodată, propriile concluzii.
