Cărţile care ne-au surprins în anul 2012

Ne-am gândit ca, la începutul acestui an, să vă facem şi un altfel de bilanţ: al cărţilor care ne-au surprins pozitiv sau negativ în anul 2012.

Au scris şi şi-au motivat opţiunea: Dan şi Jovi.

Dan:

Cele doua carti semnate de Octavian Soviany – ‘Viata lui Kostas Venetis‘ si ‘Arhivele de la Monte Negro‘ mi-au dezvaluit un scriitor matur, stapan pe mijloacele sale de exprimare, evitand repetitiile si cautand noi cai in fiecare volum – o voce distincta (si sumbra) in peisajul literaturii romane de astazi.

‘Fratii Sisters‘ a lui Patrick deWitt mi-a demonstrat ca romanul-western nord-american are inca rezerve de vitalitate si
calitate.

‘Ich bin Ein Berliner‘ a lui Gabriel Andronache este un debut concentrat ca numar de pagini dar consistent ca scriere, care ma face sa astept cu interes viitoarele volume ale autorului.

La capitolul dezamagirilor as include ‘Un cetatean al lumii‘ a lui Virgil Duda – o carte care promitea mult ca tematica si din punctul de vedere al reputatiei autorului, dar care mi s-a parut scrisa inegal, cu fragmente interesante alternand cu altele scrise in stil jurnalistic superficial.

Jovi:

Dificil să spun ce m-a surprins într-un an, sunt deja captiv în următoarea carte. Dar să încerc:

Cu +:

-mi-a plăcut surprinzător de mult Matei Vişniec şi a sa carte „Sindromul de panică în Oraşul Luminilor„. Asta pentru că am ales această carte mai mult forţat de împrejurări şi am fost bulversat de frumuseţea unui lumi bogate în personaje, imaginată de autor, dar inspirată profund din realitatea trăită. Oare de ce nu a fost remarcată de toată lumea?

-sper ca „Evreul improbabil. Mihai Sebastian: o monografie ideologică” a lui Mihai Iovănel să suscite multe întrebări, să genereze multe discuţii. Pe mine m-a acaparat, fiind cea mai bună carte biografică a ultimilor ani.

-mi-a plăcut mult sportivul Agassi. Dar ceea ce am găsit în „Open. Autobiografie” a fost o adevărată splendoare: marele tenisman era un om obişnuit, cu ambiţii şi defecte, cu bunătate şi vicii, care lupta în afara terenului la fel ca şi pe asfalt, zgură sau iarbă. Dar cel mai suprinzător a fost că lupta zilnic împotriva urii sale faţă de tenis: „Trăiesc din tenis, deşi urăsc tenisul, îl urăsc cu o patimă întunecată şi secretă, şi totdeauna l-am urât.” Eşti un om mare în viaţă dacă devii cel mai bun într-o profesie pe care o urăşti.

Cu -:

-m-am aşteptat la prea multe  de la cartea lui Don DeLillo, „Cosmopolis„. Acţiunea dinamică a lipsit, devenirea spre moarte nu mă pasionează, nu sunt atras de discuţiile interminabile din super-maşina lui Packer. Alţii au făcut-o, mie mi s-a părut o farsă.

-anul trecut s-a tot făcut reclamă la „Jurnalul unui călător boem”, subintitulat „1001 femei”, de Ciprian Enea. Recenzia mea pentru Filme-carti.ro întârzie, dar mi s-a părut doar literatură pornografică de proastă calitate.