Nici n-am apucat să mă dezmeticesc bine şi să-mi întind oasele amorţite de-atâtea poziţii şezânde; nici n-am reuşit să-mi culeg cum se cuvine minţile, încă rătăcite pe meleaguri psihedelice; nici n-am respirat din plin aerul înăbuşitor al unei veri care s-a lăsat îndelung curtată, după o săptămână de vreme TIFFarescă – nici, spuneam, căci iată, în inima Clujului s-a pus deja la cale un nou eveniment, care să le meargă drept la… inimă pasionaţilor de lectură, de muzică, de artă şi de cultură.
Am aflat târziu despre festival, dar m-am înghesuit să fiu printre primele care să-l viziteze, să-l cerceteze şi să-l imortalizeze. Jocurile au debutat astăzi, 19 iunie, la amiază, sub un soare de-a dreptul tropical. Printre expoziţiile ad-hoc de cărţi (pe care n-am avut plăcerea de a le “rumega” – încă!), m-am strecurat aproape de scenă, dar am rămas la o distanţă respectabilă. Asta pentru că festivalul s-a deschis cu un recital Nucu Pandrea, pe care l-am ascultat în premieră şi de harul căruia nu m-aş mai fi mişcat din loc. Cuvintele sunt de prisos, fiindcă eu nu compun; iar dacă nu aţi fost prezenţi, încercaţi să nu rataţi momentul sosirii acestui rapsod în urbea voastră. Ar fi păcat.
Programul zilei a mai cuprins lansări de carte – în Piaţa Unirii şi la librăria Book Corner – la care mi-aş fi dorit să particip, dacă mi-ar fi permis-o programul. Am o curiozitate perpetuă faţă de publicaţiile Tracus Arte; iar despre o corespondenţă între Mircea Zaciu şi Marian Papahagi îmi pot imagina doar de bine. Sunt nume rezonante pentru o absolventă a (unui departament rebel al) Facultăţii de Litere din Cluj.
Cei prezenţi lângă statuia lui Matei Corvin s-au bucurat şi de un recital de jazz al lui Mircea Tiberian, urmat de un concert Whispering Woods – formaţie autohtonă de rock simfonic. Eu, una, îmi voi lua revanşa mâine, când plănuiesc să petrec mai tot timpul hălăduind de la un stand la altul, între librării, lansări şi lume bună.
C-aşa-i la Cluj. Să curgă festivalurile!
