”500 de locuri sacre de vizitat într-o viață”
Editura Litera, București, 2014
Colecția National Geographic
Zilnic vă prezint pe pagina de Facebook a Filme-carti.ro un loc sacru din lumea aceasta, un loc pe care poate îl cunoașteți și pe care l-ați vizitat sau, dimpotrivă, un loc care vă este necunoscut, dar care reprezintă totul pentru un alt om și pentru o religie diferită de a voastră. Sursa mea de inspirație este excepționalul album editat de Editura Litera, ”500 de locuri sacre”, unul dintre acele albume pe care pasionații de cultură generală le au în bibliotecă și le răsfoiesc din când în când sau pe care aceștia și le-au dorit întotdeauna și se bucură ca niște copii când, în sfârșit, le dețin. Eu fac parte din această a doua categorie, iar de la primirea acestei cărți nu cred că a existat vreo zi în care să nu o răsfoiesc și să nu mă uit plin de curiozitate la cuvinte și la imagini.
Pe lângă înșiruirea locurilor și prezentarea acestora într-un scurt rezumat, cu accent pe religiozitatea lor și pe modalitate a ajunge și a petrece ceva timp în zonă, dar și în imagini superbe marca National Geographic, sunt câteva locuri în carte care va suscita interesul omul modern, obișnuit cu graba și cu indexarea în Google 😀 , așa-numitele topuri care plac la public. Pentru că e vorba de cultură, pentru că e vorba de anumite informații care s-ar putea să vă ajute sau măcar să vă facă un pic mai deștepți 😀 , m-am gândit să aduc o parte din ele și aici, pe blog.
Nu voi păstra ordinea din carte (decât uneori), m-am gândit la fiecare top la propriile impresii asupra locurilor prezentate, am adunat și alte câteva informații decât cele din carte, prezentate pe doar o pagină și o imagine care să ilustreze cel mai bine spiritualitatea locuri. Așadar, azi, primul top:
Top 10 copaci sacri ai lumii
1. Cedrii lui Dumnezeu, Liban.
Menționați de 103 ori în Biblie, Arz el Rab (Cedrii lui Dumnezeu) sunt printre puținii reprezentanți rămași ai acestor copaci istorici, care acopereau odată cea mai mare parte a Libanului. Numai aproximativ 300 au supraviețuit, dintre care unii au peste 1.000 de ani. Copacii se află în Rezervația Naturală Ehden, pe coasta nord-vestică a muntelui Makmel, la 30 km sud-est de Tripoli. Cu toate că mai sunt prea puțini copaci, cedrul a rămas simbolul acestei țări (inclusiv pe drapel).
Cedrii din Liban au fost foarte importanți pentru civilizațiile antice de pe aceste teritorii. Au fost utilizați pentru construcția de nave comerciale și militare, dar și pentru cea de case, palate și temple. Egiptenii antici îi foloseau rășina în procesul de mumificare, rumeguș de cedri fiind descoperi și în mormintele faraonilor. Și eroul Ghilgameș a folosit cedrii pentru a-și construi orașul. Conform Talmudului, evreii ardeau lemn de cedru libanez pe Muntele Măslinilor pentru a celebra noul an.
2. Copacul Sfânt Bo, Sri Lanka.
Călugări budiști păzesc Copacul Sfânt Bo (Sri Maha Bodhi) din Anuradhapura, înconjurat de ofrande, în timp ce steaguri de rugăciune flutură în vânt. Copacul este aici din 245 î.Hr., de la pătrunderea budismului în Sri Lanka, și este venerat ca vlăstar al Copacului Iluminării al lui Buddha, din Bodhgaya, India. Este un smochin și este cel mai bătrân copac din lume cu o dată cunoscută a plantării sale (alte variante spun că a fost plantat în 288 î.Hr.).
Alți smochini sunt plantați în jurul său, pentru a-l proteja de furtuni, dar și de animale precum maimuțele sau liliecii. Este una dintre cele mai sacre relicve budiste din Sri Lanka și este respectat de budiștii din toată lumea.
3. Chene-Chapelle (Stejarul Capelă), Franța
În Allouville-Bellefosse există un stejar de 1.000 de ani – cel mai bătrân și mai mare din Franța – și, în trunchiul lui enorm și scobit, au fost construite două capele, una peste alta. Capela de jos – Notre Dame de la Paix – este închinată Fecioarei Maria și datează din 1669. Cea de sus – Chambre de l’Ermite, la care se ajunge pe o scară de lemn în spirală, ce înconjoară marele trunchi, a fost construită mai târziu pentru un eremit.
Copacul are 15 metri înălțime și are o circumferință de 16 metri la bază. Este o splendoare de copac, despre care este necesar să studiați mai multe, mai ales că aici au existat mai multe scene legendare, a avut un anumit rol important în Revoluția franceză, liturghia se celebrează încă de două ori pe an lângă acesta și un pelerinaj are loc anual, pe 15 august.
4. Allee des Baobabs, Madagascar
Șiruri de baobabi mărginesc drumul plin de praf de la est de Morondava, Madagascar. Trunchiurile înalte și drepte abia dacă se subțiază un pic spre vârf, terminându-se cu o umbrelă de crengi scurte și răsucite. Considerați sacri de mai multe triburi malgașe, acești uriași au trunchiuri cu diametrul de 3,6-6 metri. De-a lungul aleii, în acest moment, mai sunt doar 20-25 de copaci de aproximativ 30 de metri înălțime, pe o lungime de aproximativ 260 de metri ai drumului. Baobabul ”răsturnat” își datorează numele legendei potrivit căreia zeii au smuls copacul din rădăcini și l-au replantat cu rădăcinile în sus.
În apropiere se află și renumiții Baobabi îndrăgostiți.
5. Pădurea primitivă Kasugayama, Japonia.
Încă din Antichitate, șintoiștii au considerat pădurea primitivă Kasugayama, de lângă orașul Nara, drept sălașul zeilor lor. De 1.200 de ani, aceasta este protejată, vânătoarea și tăierea copacilor fiind interzise, la fel ca și accesul în pădure. Singura modalitate de a o vedea este urcușul pe poteca Kasuga Okuyama, care înconjoară pădurea pe o distanță de 9 km. Tocmai această interdicție de a vizita și deci a strica echilibrul naturii a făcut ca peisajele de aici să rămână neschimbate din timpul epocii Nara (anii 710-794).
Pădurea are aproximativ 250 de hectare și există aici 175 tipuri de copaci, 60 de rase de păsări și 1.180 specii de insecte. Tot aici, în cadrul complexului, se află și altarul-templu Kasuga Taisha, iar dealul pe care se află acesta este considerat sacru. Este monument natural japonez din 1924. Este locul din Japonia în care se consideră că este păstrat cel mai bine spiritul Japoniei tradiționale, tocmai pentru că aici nimic nu s-a schimbat de cel puțin 1000 de ani.
6. Pădurea sacră Osun-Osogbo, Nigeria
Considerată ultimul codru virgin din sudul Nigeriei, această pădure deasă este închinată zeiței yoruba a fertilității, ocrotirii și binecuvântărilor, Oso-Igbo. Aparținând Patrimoniului Mondial, este una dintre puținele păduri sacre ale populației yoruna care s-au păstrat.
În fiecare an, are loc în luna august festivalul Osun-Osgogbo, cu mii de pelerini, spectatori sau turiși. Pentru oamenii locului, august este o lună a celebrării, în care ei se reîntâlnesc cu strămoșii și cu fondatorii propriului popor.
7. Oreteti, Tanzania.
Potrivit mitologiei masai, zeul suprem Ngai și-a încredințat vacile tribului, coborându-le pe Pământ prin oreteti (smochinul sălbatic), singura legătură între cer și Pământ. Vacile sunt sacre pentru masai, iar oreteti rămâne un centru de rugăciune, al ritualurilor și sacrificiilor.
8. Stejarul din Stelmuze, Lituania.
În Vestul Lituaniei se găsește stejarul din Stelmuze, cu vârsta aproximativă de 1.500-2.000 de ani, care este unul dintre cei mai bătrâni stejari din Europa. Trunchiul lui are o circumferință de 13 metri. Doar crengile laterale sunt încă vii, susținute de proptele.
Copacul este închinat lui Perkunas, zeu al fertilității și apărător al legii și ordinii, venerat odinioară de populațiile din regiunea baltică, pentru putea produce tunete și fulgere.
9. Marambatemwa, Zimbabwe
Pădurea sacră Rambakurimwa, de la Domboshawa, este o marambatemwa tipică, un ”loc care nu poate fi tăiat”. Populația shona venerează aceste păduri străvechi, considerându-le locuri unde lumile umană, naturală și spirituală se împletesc. Oamenii nu au voie să deranjeze procesele naturale din aceste locuri. Chiar animalele vânate, care ajung în aceste zone, sunt considerate ”refugiate” și sunt protejate de spiritele ancestrale ale pământului. Fructele sunt mâncate acolo și nu ai voie să le duci acasă pentru că trebuie să hrănească animalele, iar copacii nu sunt niciodată tăiați.
10. Forêt de Nevet, Franța.
Situată în Bretania, această pădure de stejari, fagi și castani ne aduce mai aproape de locurile în care a trăit Sf. Ronan. Acest episcop din secolul VI a fondat aici o mănăstire, într-o pădure cu trecut păgân, fiind considerată sacră de druizi și de celți. M-am uitat pe Internet la poze din această zonă, iar Bretania sau Locronan (orașul de lângă această pădure) sunt incredibile. Priviți aici pentru câteva imagini.
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera.
1 comment