5 acte de dragoste
Regia: Moshe Yassur
Cu: Cristina Deleanu, Eugen Cristea, Cristina Pascalin, Tomi Cristin/Jean Lemne, Daniel Nitoi
Spectacol jucat pe scena Centrului Cultural Evreiesc (JCC) din Bucuresti, str. Popa Soare nr. 18
In octombrie anul trecut, cu ocazia premierea piesei de teatru Aniversarea de Bill Macllwraith in sala de spectacole de la Centrul Cultural Evreiesc, povesteam pe acest blog:
“Scriu acum in calitate de lacoma consumatoare de spectacol de teatru, cu vechi state de serviciu si cu norocul de a fi fost contemporana cu mari nume ale scenei romanesti pe care am avut privilegiul sa le urmaresc evoluand in realizari memorabile. Am picat cate o lacrima de tristete la disparitia multor actori de neuitat ale teatrului nostru. Dar am si un sentiment de multumire sufleteasca si de confort intelectual ori de cate ori descopar tineri actori talentati, inteligenti artistic, muncitori si intreprinzatori intru a-si implini destinul chiar si in conditiile de astazi.
Conditii care nu mi se par din multe puncte de vedere, mai vitrege decat cele de acum peste douazeci de ani. Acum isi pot alege repertoriul (bineinteles – rezolvand problemele privind drepturile de autor) fara a mai fii incorsetati de dogmele ideologice ale Epocii de Aur, acum isi pot injgheba propriile trupe, bazate pe prietenie si afinitate artistica, acum isi pot dezvolta talentele antreprenoriale… totul cumva ca in perioada interbelica.
Si publicul de orice varsta este apropiat acestor tineri in care descopera TALENTUL.”
Si din nou am avut ocazia sa o revad pe Cristina Pascalin, de data aceasta alaturi de colegii ei Cristina Deleanu, Eugen Cristea, Tomi Cristin si Daniel Nitoi, evoluand sub bagheta lui Moshe Yassur in aceeasi sala primitoare, intr-un colaj inspirat al celor 5 comedii “de dragoste”. Cele cinci “acte de dragoste” au fost inteligent alese de catre Moshe Yassur, traduse de catre acesta si comperate printr-un text cald si plin de umor.
Viata se compune in general din banal – banalitatea ne traverseaza orele, zilele si anii – de aceea – surprinderea acestui banal cotidian, cu accentele lui de umor, duiosie si chiar tragedie pe alocuri – intr-un act artistic de calitate, reprezinta o “gaselnita” magistrala in opinia mea. Dar sa nu uitam insa importanta banalului, importanta acelor pasi normali in viata si devenirea unui om prin “actele sale de dragoste” la varste diferite.
Si aceasta a realizat Moshe Yassur si mica sa trupa de Teatru de Camera, reunind rotund evolutia actelor de dragoste” din viata unui individ (din adolescenta pana la senectute), adica textele “Initierea” (dramatizare Moshe Yassur dupa Cehov), Casatoria (Neil Simon), Adulterul (Renee Taylor), Viata Comjugala (Joseph Bologna) si Batranetea (Robert Andersen). Si trebuie sa va spun ca doi dintre autori, Renee Taylor si Joseph Bologna scriu si joaca impreuna cu dedicatie spre teatru scurt.
Acum este necesar sa va spun cateva cuvinte despre importanta “teatrului independent” in peisajul cultural universal si implicit, romanesc.
Dezbaterea moderata de catre Cristina Modreanu, cu ocazia Festivalului Dramaturgiei Romanesti in anul 2010, vine si spune sub sigla “Teatru independent versus teatru institutionalizat” ca <<De aproape 20 de ani se vorbeşte despre „teatru alternativ”, „teatru altfel” sau „teatru independent”, dar confuzia în ceea ce priveşte sistemul de producţie independent există încă, la fel şi mentalitatea conform căreia aceste spectacole nu merită la fel de multă consideraţie precum acelea de pe scenele teatrelor de stat. De multe ori însă, aceste spectacole sunt cele mai inovative, cele mai curajoase şi cele mai originale şi fac prin asta o serioasă concurenţă teatrului finanţat de stat. Când va recunoaşte lumea teatrală că are nevoie de independenţi?>>. Va invit sa cititi acest articol-interviu, deosebit de complex si analitic asupra racordarii spatiului nostru cultural la cerintele vremurilor si la curentele mondiale in teatru.
Si din fericire, avem actori excelenti, avem regizori talentati, originali si inventivi si avem „cuiburi” – mici sali de joc, spatii in cafenele, in centre culturale, in foste ariale industriale, unde texte inteligente romanesti si straine vin in fata unui public din ce in ce mai avizat! Un teatru viu, indraznet, modern, contemporan! Si avem – iata – si festivaluri de teatru de camera!
Sa vedem insa cine este Moshe Yassur si pentru acesta treabuie sa va spun ca radacinile sale sunt in Iasiul romanesc, unde s-a nascut in anul 1934 sub numele de Moise Stumer si unde si –a petrecut adolescenta in culisele Teatrului National „Vasile Alecsandri”. Emigrand la varsta de 16 ani in Israel, a plecat apoi la Paris, a studiat cu Jean-Marie Serreau, printre primii regizori care au pus in scena piese de-ale lui Eugen Ionesco si in cele din urma s-a stabilit la New York, unde si astzi este profesor de teatru. Din anul 2002 Moshe Yassur se ocupa de repertoriul idis al Teatrului Evreiesc de Stat, punand in scena piese precum „Cartea lui Ruth”, „Sonata Kreutzer”, „Tango final”. Asa cum spune regizorul intr-un interviu pentru cotidianul Evenimentul, a avut si „Sansa de a lucra la Nationalul iesean, dupa 50 de ani, …. cel mai important cadou pe care i l-a facut viata”. La Iasi a pus in scena pentru prima oara doua piese de Eugen Ionesco din categoria teatru absurd: „Jacques sau supunerea” si „Viitorul e in oua”, foarte bine primite de public.
Dar sa revenim la spectacolul „5 acte de dragoste”, un spectacol rotund, dupa cum spuneam, pentru ca comperul ne ia de mana si ne conduce cu duiosie si umor prin momentele principale intime si de suflet ale vietii, strabatute de oameni din totdeauna. Comperul este Eugen Cristea, care dintru inceput ne spune ca: <<„Bani pentru caietul de sala nu se cer pentru ca…Nu avem unul.” Mizam pe bunul gust si pe simtul umorului, asa ca tot ceea ce avem nevoie este prezenta dumneavoastra”>>. Si iata ca ne-a cucerit, cu eleganta, cu bun simt…si cu asteptarea …care ne este rasplatit din plin.
Intreaga trupa de actori, de la cei tineri, cum sunt Cristina Pascalin, Daniel Nitoi, Tomi Cristin si Jean Lemne, pana la maturii Cristina Deleanu si Eugen Cristea, evolueaza cu naturalete si infinita intelegere a momentelor de viata prezentate. Dar si cu intreg arsenal solid de mijloace artistice! De la miscare, la voce, la expresie!
Tanarul actor Daniel Nitoi este Antosa, adolescentul aflat in momentul de a deveni barbat si unde oare poate face pasul cel mare decat in bratele primitoare ale unei rezidente dintr-un anume stabiliment, contra unei sume indelung negociate de tatal sau (taxa de scolarizare) – 20 de ruble, caci 30 era peste poate :). Si intrebarea pe care si-o pune tanarul, dupa multa codeala este „si daca-mi place, mai pot o data?” 🙂 Sau alta: „dar curs prin corespondenta nu se poate?” 🙂 Fapt este ca Antosa da bir cu fugiti si pentru ca banii tot erau platiti si pentru ca drumul pe scara la etajul doi, usa a doua pe stanga, era marcat, tatal este acela care salveaza onoarea familiei, prin urmare, pierderea inocentei este amanata inca un an! 🙂
Cel de-al doilea act de dragoste se petrece intre Susan si Mike (Cristina Pascalin si Tomi Cristin/Jean Lemne), cu patru zile inaintea casatoriei acestora, un pas despre care comperul ne spune ca… de multe ori „ajungi orb” sa il faci! Si evolutia celor doi actori este extraordinara, pentru ca in fata navalei lui Mike dimineata la ora 4 in casa lui Susan, intr-un debordant monolog plin de teama si de lasitate in fata pasului categoric care urmeaza: „ mai da-mi o sansa! Nu esti femeia visurilor mele! Nu simt nimic pentru tine!” etc, etc… ce mai incolo si incoace – ruptura definitiva …sau macar o amanare sine die….plus socoteli financiare marlanesti….ea…viitoarea mireasa… tace, tace si tace, cu o fata calma, cu o subterana intelegere a situatiei – in fond o incercare a vietii – pentru ca in final, cu aparenta cruzime si nepasare, ii repune logodnicului capul la loc in jugul de unde in zadar vroise el sa scape. :).Deci… casatoria va avea loc!
Ei – si iata ca acum pasim in cel de-al treilea act al vietii, in etapa conjugala, unde el este Johnny (Eugen Cristea) si ea este Wilma (Cristina Deleanu) si unde ni se developeaza multitudinea de probleme ale cuplului, de la cele sexuale (de nemultumiri si de frustrari vorbim – pentru ca si Ea are DREPTUL la orgasm, are DREPTURI IN PAT! 🙂 ), la cele materiale, la cele ale arhetipului social (cum trebuie sa fie un barbat, cum trebuie sa fie o femeie, Eu SUNT barbat, TU esti NUMAI femeie) pana la radacina problemelor – nevoia de tandrete si de iubire. Si inteligenta celei care este NUMAI femeie gaseste calea amiabila, il redeclara – ironic – pe EL – „regele junglei”, „fat-frumos”, bla-bla-bla, iar EL mandru intreaba: „mi te supui?”. Si toate acestea invaluite intr-un umor acid foarte intelept! Si toate acestea jucate intr-o maniera alerta si atat de veridica, incat am avut impresia ca imi vad la microscop proprii parinti si ii aud, ca adeseori. intepandu-se cu multa afectiune insa. Si toate acestea jucate intr-un irezistibil carusel in dormitor, ba in patul conjugal, ba cu Johnny dandu-si jos pantalonii, ba cu Johnny imbracandu-si pantalonii si hotarat sa plece… undeva… aiurea… dar reintorcandu-se victorios, dar de fapt ingenunchiat. C-asa e casnicia 🙂
Ei, si iata o posibila consecinta a actului 3, exemplificata in actul 4 „de dragoste”! Adulterul! EL – Max, are o valenta libera! Dar care barbat nu are mai mereu o valenta libera? 🙂 Drept care o inseala pe Berenice, soata lui si mama copiilor. Si ne spune mucalit comperul: „Sa nu ravnesti la nevasta aproapelui tau (care e departe)”, dar pana la urma adulterul poate fi si un act de caritate, in fond nu faci decat sa intrebuintezi ceva care altminteri ar risca sa se deprecieze 🙂 ! Insa Kitty, amanta, dupa 5 ani de asteptari si de promisiuni, plange amarata pe capacul WC-ului in camera de baie a iubitului, la o petrecere in familia acestuia. Si in ambientul acesta sordid, are loc confruntarea dintre cei doi amanti, de fapt mai mult monologul, caci el (Eugen Cristea) vorbeste si ea (Cristina Pascalin) plange, asculta si are o mimica si o gestica extraordinare! Dar problema are o fateta ascunsa, sau e doar un pretext: Ketty l-a cunoscut (sau nu l-a cunoscut) pe Philip, un Philip amenintator, care ar putea pune mana pe ea, lasandu-l pagubos pe amant! Si el – bla-bla-bla- tot arsenalul elocventei barbatului cu fundul in doua paturi,,, pentru ca in niciun caz nu are de gand sa divorteze, se simte excelent in situatia lui, perorand ca ei sunt „trei intr-o barca: barca – ea, la vasle – el, insa lacul, lacul este Berenice” :). Asa ca smecheria fiecaruia in parte, prinde la celalalt, el elecubreaza cautand derobarea de vreo decizie hotaratoare, ea iese din baie si el se aseaza pe tron conchizand barbateste: „Philip e de vina!”, „Viata e un rahat!” – o replica amuzanta rostita pe capacul WC-ului , insa noua, in sala, ne e clar ca lucrurile vor continua la fel pe mai departe, c-asa se intampla in viata! Excelent momentul, interpretat strans, in doi metri patrati, fara niciun fel de recuzita decat un scaun (WC), dar cu un enorm arsenal de mijloace actoricesti!
Si in final, comperul ne comunica adevarul absolut 🙂 „Pretul pentru ca traim prea mult – e batranetea”! Si… ce ne asteapta la batranete! Intr-o abracadabranta maniera a absurdului lui Eugen Ionesco, textul este fabulos: spumos, dulce-amar si extraordinar de comic! Cei doi protagonisti: Harry – George – Herbert (Eugen Cristea) si Mary – Grace – Muriel (Cristina Deleanu) sunt intr-un dialog care zburda in cavalcada carambolesca a ramolismentului confuzional. Caci fiecare are la activ inca cate doua casatorii anterioare, asa ca Muriel si Herbert, in zvarcolirile memoriei fiecaruia sunt intr-o vesnica stare de „cucu”, cand plutesc „sub salcamii din vale”, cand undeva in Venetia, cand gratulandu-se cu numele sotilor si sotiilor anterioare, cand introducandu-l in dialog si pe un Bernie Walters (o posibila aventura, doar Dumnezeu mai stie 🙂 ). Totul soldandu-se cu acceptul cuminte si fatalist al lui Herbert: „Eu sunt Harry!” 🙂 🙂 🙂 Cei doi protagonisti, Cristina Deleanu si Eugen Cristea au o sudura de cuplu extraordinara in realitate, ceea ce a condus la interpretarea excelenta a acestui „act”! Au comunicat o autenticitate a starii personajelor, greu de egalat!
Pot sa spun ca acest montaj, „5 acte de dragoste”, este o lectie de teatru! Regizorul a avut ideea si flerul de a contopi aceste texte intr-o logica plina de empatie pentru natura umana si a avut doxa de a-si selectiona interpretii intr-o maniera stiintifica 🙂 as putea sa spun, pentru ca intre ei functioneaza un chimism perfect, fiecare se potriveste cu celalalt si toti se pliaza si se integreaza in tema si in atmosfera. Spectatorul nu vede chinul si efortul creativ, dar cu siguranta este vorba despre multa munca si mult talent, dat fiind rezultatul acestui demers artistic! Si asta intr-un decor minimalist, strict functional si intr-un spatiu de joc restrans, unde parca mentalul circula mai bine de la actor la spectator! Si cand spun mental, va atrag atentia ca avem mult de invatat din aceste texte si din felul in care aceasta trupa sub mana lui Moshe Yassur, reuseste sa ne transmita intelepciunea lor invaluita in zambet si hohote de ras!
Pentru ca nu stiu in acest moment cand si unde va avea loc urmatorul spectacol cu „5 acte de dragoste”, promit sa ne tinem la curent prietenii carora le dorim sa nu il rateze!
2 comments