A venit toamna, se văd roadele 🙂 . Cărțile au început să apară într-un ritm cu care nu mai pot face față, poate și de aceea mi-a fost extrem de greu să selectez doar 10 cărți pentru luna octombrie. Dar, așa cum am mai spus, 10 cărți sunt suficiente pentru un cititor obișnuit, care reușește să își facă timp pentru a citi câteva ore pe zi. Așadar, 10 cărți de citit în octombrie (ordinea este aleatorie):
1. – ”Bucureștiul literar. Șase lecturi posibile ale orașului”, de Andreea Răsuceanu, Editura Humanitas. Mixând pasiunea unora pentru orașul natal sau măcar pentru partea istorică a lui cu câteva cărți ale unor autori contemporani (majoritatea) și foarte cunoscuți publicului, Andreea Răsuceanu reușește să ofere o carte care va stârni interesul atât cititorilor de cărți de ficțiune românească, cât și celor de non-fiction/istorie locală. ”O carte-experiment despre inepuizabilele relații care se creează între oraș și proiecția sa literară, între privirea autorului și cea a cititorului, între diferitele hărți interioare și diferitele moduri de a citi peisajul urban. Bucureștiul literar vorbește despre imaginea orașului așa cum apare în operele a șase scriitori din generații diferite: în cărțile lui Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameșteanu, Stelian Tănase, Simona Sora, Filip Florian şi Ioana Pârvulescu, Bucureștiul devine personaj. Fiecare capitol e însoțit de un interviu – o mărturie nemijlocită care subliniază asemănările ori deosebirile dintre perspectiva exterioară, a criticului, și modul în care autorul trăiește relașia cu orașul.”
2. – ”O istorie a Orientului Apropiat in Antichitate (cca 3000–323 i.Hr.)”, de Marc Van De Mieroop, Editura Polirom. Orientul Apropiat este considerat de mulți leagănul omenirii, iar primele forme de civilizație și organizare statală au apărut acolo. Iar o carte cu acest subiect nu poate decât să stârnească interesul pasionaților de istorie, care pot cerceta în amănunte, în aproape 400 de pagini, primii 3000 de ani importanți ai societății organizate. ”In Orientul Apropiat isi au originea multe dintre elementele pe care le asociem cu civilizatia avansata, ca agricultura, urbanizarea, statele, scrierea sau legile. Marc Van De Mieroop urmareste evolutia civilizatiilor din aceasta regiune aflata la intilnirea a trei continente, de la aparitia scrierii, primele orase din Mesopotamia si regatele babilonian si hitit, pina la marile imperii ale asirienilor si persanilor si transformarile radicale provocate de cuceririle lui Alexandru cel Mare. Cartea sa, care include harti si imagini, precum si fragmente din texte orientale, aduce o lumina noua in istoria unei zone si a unei epoci cruciale in evolutia omenirii.”
3. – ”O zi în Roma antică. Secrete și curiozități”, de Alberto Angela, Editura Corint. Din nou, istorie, din nou societate. Pare că în această lună nu vă ofer decât cărți de acest gen, dar nu pot trece peste această apariție foarte interesantă, care, sper eu, va mai depăși un pic prejudecățile celor care spun că în Roma antică, totul era lapte și miere. „În numeroasele emisiuni de televiziune realizate de-a lungul anilor printre ruinele Romei antice sau în alte situri datând din epoca romană, am auzit nenumărate relatări și detalii legate de viața cotidiană în perioada Romei imperiale, rămase în uitare secole de-a rândul și scoase apoi la lumină de arheologi. Au ieșit astfel la iveală indicii diverse, informații despre obiceiurile romanilor, curiozități despre viața de zi cu zi și despre regulile sociale ale unei lumi de mult dispărute… Același rezultat l-am obținut și în urma discuțiilor cu arheologii la locul săpăturilor, citind lucrările publicate de ei sau consultându-le studiile. Mi-am dat astfel seama că asemenea informații prețioase referitoare la lumea romană nu ajung aproape niciodată la oamenii obișnuiți, rămânând de cele mai multe ori «prizoniere» în publicațiile de specialitate sau chiar acolo, în siturile arheologice. Prin urmare, am încercat să le aștern în pagină ca pe niște povești.” (Alberto Angela)
4. – ”Roșcovanul”, de J.P. Donleavy, Editura Litera. Prima carte de ficțiune pe care vi-o recomand în octombrie m-a cucerit atât prin copertă, cât și prin prezentarea de pe coperta a patra. O carte destul de nonconformistă, așa cum pare și personajul principal al său, o amestecătură între Don Juan și un personaj boem de prin interbelic. A ajuns deja la mine și am trecut-o ca prioritate. ”Iresponsabil, nespălat, fermecător şi fără un ban în buzunar, Sebastian Dangerfield, student la Drept la Colegiul Trinity, irlandez american cu accent englezesc, naufragiat în Dublin şi visând la dolari şi femei uşoare, veşnic client al caselor de amanet, cutreieră puburile, murmurând ispite amăgitoare la urechea oricărei fete dispuse să-l asculte, într-o căutare delirantă a libertăţii, bogăţiei şi recunoaşterii care simte că i se cuvin. Liric şi licenţios, convingător, mişcător şi extrem de amuzant, Roşcovanul este o carte de un geniu comic autentic. „Cred că va mai trece multă vreme până să-mi pice în mână o carte care să se apropie măcar de măiestria Roşcovanului. Şi, când asta se va întâmpla, cel mai probabil va fi tot o carte a domnului Donleavy.” – Dorothy Parker, Esquire
5. – ”Cu ultima suflare”, de Paul Kalanithi, Editura Nemira. Din nou un non-fiction, de data aceasta o carte zguduitoare, care vă va impresiona, cu siguranță: ”La treizeci si sase de ani, neurochirurgul Paul Kalanithi a descoperit ca sufera de cancer la plamani. A fost inceputul unei schimbari tragice: medicul care trateaza pacienti in faza terminala s-a transformat intr-un pacient care se lupta sa traiasca. Iar viitorul pe care si-l imagina impreuna cu sotia s-a evaporat. Cu ultima suflare este cronica transformarii sale dintr-un naiv student la Medicina, care se intreaba ce inseamna o viata plina de sens, in neurochirurg, in pacient si intr-un tata care trebuie sa-si infrunte propria moarte. De ce merita traita viata? Ce faci cand viitorul ramane un etern prezent? Ce inseamna sa ai un copil cand nu mai ai sansa la viata? Iata cateva dintre intrebarile la care autorul acestei marturii profund emotionante cauta raspuns. Cartea lui Paul Kalanithi este o meditatie de neuitat despre infruntarea mortii si un elogiu al vietii.”
6. – ”Fata din tren”, de Paula Hawkins, Editura Trei. O carte despre care se vorbește destul de mult zilele astea, chiar dacă nu e neapărat genul meu preferat. Dar câteodată avem nevoie de cărți mai ușurele, mai simpatice, mai relaxante și cred că ”Fata din tren” face parte dintre acestea. ”Tu nu o cunoşti. Dar ea te cunoaste. În fiecare zi e la fel. Până astăzi.
Rachel ia în fiecare dimineaţă același tren. Care așteaptă la același semnal defect. În acest timp, ea urmărește ritualul de dimineaţă al unui cuplu ce locuiește într-o casă de lângă calea ferată.
I-a botezat „Jess și Jason”. Viaţa lor i se pare perfectă. Dacă ar fi și ea fericită…
Până când, într-o zi, vede ceva ce o șochează. Totul se schimbă. Rachel se trezește angrenată în viaţa celor pe care-i privea de la distanţă…
Ea este fata din tren. Și nu doar atât..”
7. – ”#24centimetri”, de Adi Hădean, Editura Curtea Veche. Hei, ce titlu interesant 😀 . Îmi place mult Adi Hădean, îmi plac rețetele lui, a fost primul (și singurul) din noul juriu al MasterChef pe care l-am simpatizat. E un tip simplu, amuzant, modest și un tată iubitor. Așa că îmi face plăcere să îi recomand această carte și sper să am timp să o și citesc. ”Una dintre cele mai recente revelaţii literare nu vine din partea vreunui scriitor, ci a unui celebru bucătar. Cartea sa, în parte o autobiografie, în parte un manifest pentru bucate bune și oameni dintr-o bucată, răspunde multor întrebări pe care și le pun admiratorii lui Adi Hădean, chef, om de radio, prezentator de televiziune. Cum a început – spălând, și de zece ori pe zi, podelele bucătăriei din casa bunicilor –, cum a aflat secretele organizării și ale falimentării unui restaurant – într-o încăierare de pomină –, cum se alcătuiește meniul unui Irish pub – creând câteva sandviciuri delicioase cu nume voit idiot și la fel de voit stâlcit irlandez („O’Ceapă“, „O’Felie“, „O’Tonă“ și „O’Bama“) –, cum e din interior un show de televiziune – muncind de la șapte dimineața și încheind seara târziu cu un pahar de prosecco, fără să fie nevoie să arunci cu farfurii în concurenți ș.a.m.d. Un șir de lecții – de gătit și de viață.”
8. – ”Lovituri de geniu”, de L. Jon Wertheim, Editura Publica. Colecția mea preferată ne mai aduce o carte despre tenis, sportul meu preferat. Chiar dacă este doar o cronică (să vedem în ce fel) a unui singur meci, se spune despre acesta că a fost unul dintre cele mai frumoase meciuri din istoria acestui sport. Sunt tare curios. ”Pe 6 iulie 2008, doi sportivi fermecători s-au întâlnit pe Terenul Central de la Wimbledon, într-o finală care a marcat un moment istoric în tenis. Roger Federer era pe punctul de a ocupa poziția binemeritată de cel mai bun jucător din istoria acestui sport. Campion la Wimbledon de cinci ori la rând, elvețianul trebuia doar să-și susțină parcursul. Și exact atunci a apărut la orizont rivalul său, eroul spaniol Rafael Nadal, omul momentului. Potrivit autorului, meciul captivant pe care l-au jucat cei doi tenismeni o fost „o demonstrație de patru-ore-și-patru-zeci-și-opt-de-minute de tenis ca la carte – o sărbătoare a talentului, a acurateței, a grației, a forței, a vitezei, a anduranței, a determinării și a sportivității”. Dar a fost, totodată, și rezumatul unei rivalități fascinante și nuanțate, aprig disputate și de proporții istorice. După cum arată Lovituri de geniu, rivalitatea Federer-Nadal face parte din elita rivalităților sportive, iar confruntarea lor legendară de la Wimbledon nu este doar una dintre cele mai mari partide din istoria tenisului, ci și unul dintre cele mai însemnate evenimente sportive din istorie în general.”
9. – ”Partaj”, de Horia Corcheș, Editura Art. De ceva timp, tot spun (dar timpul nu mă lasă) să revin mai puternic spre citirea sau recitirea autorilor români. Nu mereu mi-a reușit, dar o să încerc, iar cartea lui Horia Corcheș poate fi un nou început în acest sens. ”La intersecția dintre proză scurtă și roman, fiecare dintre genuri subminându-l pe celălalt tocmai când pare că se realizează, Partaj este povestea unui ins obsedat de propriile eșecuri existențiale. Drama cotidiană, criza vârstei de mijloc, aporiile conversaționale, scenariile mentale idilic-ironice și triunghiurile erotice care compun viața lui Matei sunt dovada că personajul repetă „destinul” unchiului Ionel care încă are energii reflexive, fumând resemnat pe marginea unei alei din cartier. Observațional convins, Horia Corcheș recurge la armele autoficțiunii – finalul e puternic, însă nu-i mai puțin adevărat, vorba unui poet contemporan, că pentru Matei „singurătatea vine pe facebook” (Claudiu Turcuș)
10. – ”Luna și focurile”, de Cesare Pavese, Editura Polirom. Cesare Pavese revine la Polirom cu una dintre cele mai frumoase cărți ale sale. Un autor superb, care mă fascinează și mă încântă prin amestecul de profunzime și vervă clasică. ”Considerata de critici cartea cea mai frumoasa a lui Cesare Pavese, Luna si focurile este ultimul roman al scriitorului. Intors din America dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, protagonistul, poreclit Tiparul, il regaseste in satul sau natal din Italia pe Nuto, un vechi prieten. Cei doi incearca sa refaca traseul unei copilarii si al unei adolescente traite in privatiuni, dorind totodata sa afle ce s-a petrecut in anii lungi si ingrozitori ai fascismului. Pe masura ce descopera o poveste secreta si teribila din timpul razboiului – in care tradarea, sexul si moartea se amesteca in chip tragic –, isi dau seama ca fantomele trecutului continua sa bintuie prezentul. ”
