Concurs #BestHunt: Câștigă unul dintre cele 3 vouchere de 100 lei, valabile la Bookfest 2019! – ÎNCHEIAT!

Roar pentru ca imi place stilul autoarei si titlul suna captivant.

„Ministerul fericirii supreme” -Arundhaty Roy

Pentru ca de fiecare data cand citesc un roman de -al autoarei ma introduce in atmosfera extraordinara a Indiei orientale, parca simti ca esti acolo, locul, aerul, tot.

L-as vana pe Murakami, pentru ca mi-a placut si cred ca o sa imi mai placa 🙂

Nu caut un titlu anume, din moment ce mai mult că sigur vor fi foarte multe atractive. Dar ce e sigur e ca n-am să plec de acolo fără un autograf al autoarei Claire North.

„Ceva în apă” de Catherine Steadman
De obicei nu citesc thrillere dar am fost plăcut surprinsă de „1793. În umbra morții” și de „Pacienta tăcută” despre care am citit pe site așa că acum aștept cu nerăbdare să pun mâna pe „Ceva în apă”!
Poate că nu poți spune despre un thriller că este cea mai bună carte citită sau că ți-a schimbat viața, dar dacă este scris inteligent, se citește ușor, cu sufletul la gură, dă dependență și îți pune mintea la contribuție (cine poate să citească o astfel de carte fără să încerce să rezolve misterul înainte să fie dezvăluit?)!

„Foc si sange de” George R.R. Martin, pentru a intregi colectia Game of Thrones din biblioteca.

Maja Lunde- Istoria Albinelor. Am citit cerent că dacă albinele ar dispărea, omenirea ar muri de foame în câțiva ani, așa că mi s-a părut interesant o dispopie care vizează acest aspect.

Învățare de Tara Westover pentru că mă fascinează subiectul și mi-a fost recomandată de cititori în care am toată încrederea.

Hans Fallada – Fiecare moare singur , pentru ca m-au covins recenziile

Foc si sange de George R. R Martin.
Îl ador pe George RR Martin. Urzeala Tronurilor a ajuns cu usurinta in topul cartilor mele favorite, prin suspansul continuu si povestea interesanta tesuta in jurul personajelor. Astept cu interes sa citesc Foc și gheata.

Scrisori din far, Emma Carol, pentru fiica mea de 12 ani. I-am transmis fiicei mele pasiunea pentru istorie, amândouă savuram documentare despre al doilea război mondial, oricand avem.timp, Este.mereu curioasa si pune intrebari, iar aceasta carte mi se pare ca aduce explicații suplimentare despre ororile Holocaustului mai pe intelesul ei. Nici nu i-am spus despre carte, chiar vreau sa ii fac o surpriza!!!
Pentru mine … Zuleiha deschide ochii, am auzit ca este miinunata!!!! Cu siguranta insa nu ne.vom opri aici, dar acestea două sunt obligatorii!

Imi doresc o carte de la editura Publica: Invațare de Tara Westover

Matila Ghyka – cea mai underrated personalitate de origine romana EVER!

Pana la sfarsit-IRINA BINDER pentru ca este o carte superba si inedita pe care de mult vreau sa o citesc si de abia astept sa mi o achizitionez daca voi avea ocazia sa castig la acest concurs. 🙂

Fiica ceasornicarului – Kate Morton- pentru ca Kate Morton nu m-a dezamagit deloc. I-am citit toate romanele scrise pana acum, sunt 5 la numar. Atmosfera incarcata de mister , povestile personajelor, intriga bine construita te fac sa asteoti cu nerabdare un nou roman scris de aceasta autoare.

Anul acesta vanez multe titluri, unul mai captivant decat altul, dar sunt extrem de entuziasmata de Casa bantuita de Shirley Jackson, din mai multe motive: am vazut serialul care, desi am inteles ca este diferit de carte, mi-a placut enorm de mult. Unul dintre cele mai bune seriale urmarite de mine in ultimul timp, unul dintre cele mai bune thrillere psihologice cu tenta horror care s-a facut in ultimul timp, dupa Hannibal (dupa parerea mea). Vreau sa descopar diferentele dintre carte si serial si vreau sa am ocazia de a ma delecta cu o poveste infricosatoare scrisa bine, caci de mult timp nu am mai intalnit una 🙂 Nu in ultimul rand, vreau sa citesc cartea deoarece lectura este cel de-al doilea mod al meu de a respira 🙂 Poate sunt vorbe mari, insa pentru mine, personal, cartile inseamna foarte mult 🙂

Arta subtila a nepasarii de Mark Manson este o carte pe care ma tot tin sa o citesc, dar nici pana acum nu mi am cumparat o. Am auzit ca e tare interesanta si incitanta. Poate am norocul sa mi o cumpar. :))

„Cartea oglinzilor”, de Eugen Chirovici, pentru că vreau autograf de la autor. 🙂

Macbeth, de Jo Nesbo, pentru ca imi plac foarte mult restul cartilor scrise de acest autor, imi place stilul, sau, si sunt curioasa de aceasta carte,

Vin pentru Claire North – Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August, deoarece imi place genul fantasy.

Am luat-o de la un schimb de cărţi din Bucureşti. Capitala se sufoca în vidul creat de căldura adunată peste zi. I-am privit cotorul mai de aproape şi nu mi-am putut explica greşeala de a trece de nenumărate ori pe lângă ea fără să o observ. Avea detalii frumoase, de un auriu prăfuit: o ramă ce încrusta titlul şi o figură feminină cu aripi de fluture de un albastru intens. Nu auzisem de editură, iar titlul nu mă atrăgea şi mi se părea copilăresc: „Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle”. Ei bine, m-am înşelat.
Cartea mi-a înfrumuseţat vara cu literatură de calitate, rar întâlnită. Abia după o sută de pagini am aflat numele protagonistului. Scriitorul şi-a dovedit talentul şi prin analepsele pe care le făcea ca o plimbare lină cu barca, în mai puţin de o pagină. Este singura carte pe care am terminat-o cu un sentiment de confuzie şi de aceea îmi place atât de mult. Paginile îmi dansau printre degete în timp ce eu mă pierdeam în tărâmul tainic al zânelor. Finalul este reuşit, printre cele mai bune pe care le-am citit vreodată pentru că nu oferă toate răspunsurile pe care le aşteptai.
Pentru mine, mai presus de orice, cartea „Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle” a fost o atingere a destinului. Aveam să-mi cunosc profesoara de literatură abia trei luni mai târziu, după ce am trecut la treapta învăţământului liceal. Dar, de fapt, eu deja o cunoşteam, pentru că protagonistul îi poartă numele de familie. Atunci s-au întrepătruns cu măiestrie, ca în carte, lumea cotidiană şi cea ficţională.
„Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle” este cartea pe care o voi căuta la Bookfest 2019 pentru că vreau să i-o ofer doamnei profesoare la finalul anului şcolar.

Pentru ca imi place foarte mult stilul belletristic impletit cu cel history, dar si drama/suspansul/fantasy-ul si de ce sa nu recunosc, erosul , am decis ca in acest an sa ma pun la curent cu opera scriitoarei Philippa Gregory si sa incerc sa ii citesc romanele 🙂 Ma gandesc sa incep cu seria Tudor. Pe locul doi se claseaza Mark Lawrence cu seria „Imperiul faramitat”

Anul acesta vânez cu precădere cărțile editurii PHILOBIA pe subiecte precum psihogenealogia și psihanaliza transgenerațională. Mi se pare important să descoperi cum trecutul familiei îți influențează inconștient deciziile, sub ce formă se manifestă în viața noastră experiențele strămoșilor, și cum reușești să împaci acest trecut cu prezentul.

Macbeth-Jo Nesbø pentru ca am citit multe lucruri interesante despre aceasta carte .

Aștept „Melancolia” lui Mircea Cărtărescu. De fiecare dată, apariția unui nou volum de-al său e un eveniment literar de excepție, iar acum cu atât mai mult va fi așa, prin paralela între acesta și „Nostalgia”.

Vreau să cumpăr Fiecare moare singur-Hans Fallada și Sfârșitul sfârșitului lumii-Jonathan Franzen. Nu obișnuiesc să citesc coperta 4 că îmi place să fiu surprinsa de subiect, de stil așa că de obicei cumpăr cărți bazându-mă pe titlu, autor, chiar și coperta☺️.

„Hanul lui Manuc” de Simona Antonescu. Am citit cateva recenzii f bune si mi-a fost recomandată de cateva persoane.

„Serotonină” de Houellebecq.
Pentru că este actual, pentru că este Houellebecq, pentru că îmi va spune cum poți găsi depresia atunci când cauți fericirea, pentru că este despre Franța, pentru că este sănătos să te raportezi la tine însuți cu ironie,

Cartea pe care mi-o doresc in primul rand la Bookfest este Foc si sange – George R.R. Martin. Am citit seria Cantec de gheata si foc, am savurat-o, am trait-o, am devenit curioasa in legatura cu ce a fost in Westeros inainte de .. tot. Iar acum am sansa sa aflu, Deci aceasta este alegerea mea numarul 1 🙂

„Lupta mea. Cartea a sasea: Sfarsit”, de Karl Ove Knausgard pentru ca este nu doar un roman autobiografic, dar mai ales o carte despre literatura.

Shinning de Stephen King.

Vreau sa cumpar Până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa, de Antonio Lobo Antunes, deoarece traducatoarea mi-a fost colega de serviciu.

Volumul Brâncuși, de Paul Rezeanu, publicat de Monitorul Oficial. Ma fascineaza BRANCUSI, iar editura Monitorul Oficial sta alaturi de cuvinte precum profesionalism, calitate, pasiune, excelenta…

Cartea lui M. Obama – „Becoming”

Continuarea seriei Misterioasa societate Benedict, deoarece ii place baietelului meu de 8 ani. Va multumesc.

Vintilă Mihăilescu În căutarea corpului regăsit., deoarece imi place cum scrie autorul.

As vrea sa cumpar Sa nu ma parasesti – Kazuo Ishiguro. Are un subiect interesant si am vazut de curand filnul ecranizat dupa acest roman.

27 pasi de Tibi Useriu. Toti care au citit-o spun ca le-a schimbat ceva in gandire. Oricm ma duc la Bookfest, Am fost aproape in fiecare an si acolo descopar ce as vrea sa mai citesc.

Mă interesează în primul rând „Mica mea inimă de om singuratic”, primul roman al lui Vlad Drăgoi, pentru că autorul mi se pare unul dintre cei mai mișto tineri scriitori de la noi. Ca să vă convingeți de asta, transcriu mai jos un fragment din superbul volum „sergio leone”, pe care, în caz că nu-l știți, vi-l recomand:

„e un arţar – şi o să fac o paranteză mică chiar aici
la început şi o să zic că m-am gîndit puţin înainte
să încep cu e un arţar, vrînd iniţial să zic că era un
arţar, la trecut, din cauza faptului că eu n-am mai
fost de multişor în acea locaţie de care zic, deşi e
la 10 min de mine, şi tare mi-e frică s-a ajuns cu
făcutul de case şi străzi pînă peste arţarul de care
zic eu, care acum probabil că nu mai e, cum nu
mai e o bună bucată din panta din apropiere
unde ne dădeam cu sania sute şi mii de copii
iarna, futu-i în gură să-i fut de industriaşi, dar
cîndva după ce termin cu această poezie, o să mă
duc să văd care e situaţia, şi acum o să continui
pe un ton optimist, zicînd la prezent că e un arţar –
deci e un arţar la poalele delaurilor care sunt lipite
de codlea la sud, în care în generală obişnuiam să
ne urcăm şi să petrecem timp liniştit şi de calitate,
nişte colegi, ceea ce înseamnă eu, robi, adi muşina
şi george bălăceanu, şi niciodată n-am fost toţi patru
deodată în copac, ci pe rînd, maxim trei oameni şi
minim doi, din cei pe care i-am enumerat. ne urcam
în acest arţar, care mi se pare că era al doilea de la
dreapta, dintr-un şir de cîţiva aliniaţi pe o buză
de pămînt aproape de începutul unui deal care
nu era chiar imens, şi care dădea în pădurile
faimoase ale codlei, care duc la rîndul lor în diverse
locuri măreţe din natură, cum ar fi poieni, măgură,
ştrand, ne urcam şi stăteam acolo petrecînd şi
discutînd, şi nu discutam în niciun caz lucruri super
elevate sau complicate intelectual, pentru simplul
motiv că eram încă copii de generală, cu minte şi
creier de generală, nu neapărat proşti făcuţi
grămadă, dar în orice caz încă agitaţi şi răutăcioşi,
încă nepreocupaţi şi neatenţi la aspectele mai
serioase ale vieţii, plus că asta se întîmpla la vîrsta
cînd începeam deja să fim preocupaţi de fete, şi
deşi aveam în jur de 10 ani, eram în stare să ne gîndim
la nişte perversiuni de care, nu ştiu ceilalţi, dar eu
acum sincer mă ruşinez. deci ce făceam, stăteam
fiecare pe o cracă, la înălţimi diferite, ziceam glume
de generală, vorbeam, cum am zis, de fete şi mîncam
din ce ne aduceam de acasă, şi cu drag îmi amintesc
de cît de vulnerabil şi nepregătit m-am simţit odată
cînd eram la şcoală şi plănuiam cu robi ce să ne
aducem data viitoare la arţar, şi l-am întrebat robi,
tu ce-ţi aduci, şi el a zis, cum ce, varză murată la
borcan, la care eu am replicat că nu am aşa ceva
acasă şi n-am cum să aduc, şi el atunci a făcut ochii
mari şi a declamat zgomotos şi mirat că nu se poate
să nu am, şi că nu am ce căuta în arţar cu el şi cu
adi muşina dacă nu vin cu varză, şi eu prostul, am
pus botul, nevăzînd cîteva secunde că robi clar
glumea şi că i se rupea lui de ce mîncare îmi aduceam
eu în arţar, şi m-am blocat pur şi simplu o vreme, la
fel cum mă blochez şi acum, ca cei mai slabi oameni,
cînd mi se întîmplă sau simt că o să mi se întîmple
chestii pe care mintea mea nu le vrea, şi mi-a fost
drag de mine atunci pentru că blocajul ăsta în aparenţă
cretin a însemnat de fapt cît de mult şi de adevărat
îmi păsa mie de tot ritualul ăsta de a merge pregătit
cu absolut tot ce trebuie la arţar, însemna că chiar nu
voiam să-mi dezamăgesc prietenii, şi nu în sensul că
mi-era frică să nu fiu cool, ci pe bune, voiam să mă
asigur din tot sufletul că totul o să fie în ordine şi în
armonie cu atmosfera magică din arţar, şi dacă faptul
că eu nu-s în stare să vin cu varză la borcan, atunci mai
bine nu mai vin deloc, ca să nu perturb aranjamentul
stabilit şi să nu fac clanul de ruşine. ce să mai zic, odată
adi muşina stătea mai sus decît mine şi robi şi într-un
moment de linişte a zis brusc băi uite un f16, glumiţă la
care noi ăştialalţi ne-am rîs generos, şi i-am dat credit
lui adi muşina că e un om foarte original, spontan şi
funny. adi muşina, binecuvîntat să-i fie sufletul, avea,
cît am fost coleg cu el, un defect de vorbire, îi ieşeau
mai greu cuvintele, mai ales cînd era ascultat, era un
fel de bîlbîială care era clar că îi enerva pe profi, mai
ales pe profa de mate, dna mihăilă, de care o să mă
iau imediat ce termin cu descris colegii. cu adi muşina
am fost foarte bun prieten, eram amîndoi nişte nerzi
cu ochelari care jucam jocuri şi mergeam la pădure, dar
şi cu robi am fost cumva şi mai prieten, şi încă dinainte
de adi muşina, şi şi robi purta şi el ochelari, dar era şi
foarte înalt şi masiv, nu gras, atenţie, ci om cu oase mari
şi grele, care avea şi o atitudine mai degajată, era şi
jovial, şi bun la mate, şi la sport era bun, şi în general
ieşea în evidenţă într-un mod plăcut decît restul, care
eram mai retraşi. eu nu sunt om rău, se ştie asta, dar
dacă simt că faci atentat la binele meu şi al celor cîţiva
dragi de lîngă mine, n-o să fiu cumpătat şi nu mă stresez
de părerea la nimeni atunci cînd spun că să fii sigur că o
să fac tot ce pot ca să-ţi fut hristoşii mă-tii, şi ameninţarea
asta i-o dedic dnei mihăilă, profa de mate care o fi fost ea
bună la ştiut materia, dar n-a ştiut niciodată să se poarte
cu copiii, şi mereu n-avea răbdare cu adi muşina şi cu mine,
care el se chinuia să vorbească, şi eu mă chinuiam să ştiu
matematică, pe care n-am ştiut-o niciodată, şi probabil că
o să ajung şi eu la bătrîneţe şi o să-mi pară rău de cuvintele
urîte pe care le spun acum la nervi, că mai înainte mi-am
şi luat puţin răgazul să mă uit la mine din afară, om la 30
de ani căruia nu-i plac conflictele, şi care totuşi uite, se
aprinde virulent pentru o porţiune din viaţa lui peste care
în mod normal s-ar trece uşor, dar ceva nu se simte în regulă
aici, ceva îmi zice că obiectiv vorbind, asupra perioadei ăsteia
a plutit o aură greşită, pe care eu sunt acum responsabil
s-o repar retroactiv cum pot, indiferent de cît timp s-a
scurs, de metodele folosite, şi de cum s-or fi schimbat
oamenii şi gîndurile lor între timp, aşa că în niciun caz n-o
să-mi înfrînez sîngele sănătos şi fierbinte de om tînăr şi poet,
care mă împinge să fiu justiţiar şi să zic acum din toată
inima sugi pula dna mihăilă, care eşti sigur ieşită la pensie
acum, dar sugi pula şi sper să suferi o moarte urîtă, lungă
şi rea, şi să-ţi fie ruşine că te-ai luat de mine şi de adi muşina,
şi de fapt de toţi te-ai luat, şi de robi, care ştia matematică,
şi şi de bălăceanu uneori, care ştia şi mai mult, el fiind un fel
de copil minune la toate, şi vrei să-mi spui că meseria şi res
ponsabilitatea didactică faţă de noi te-a făcut să fii aşa? eu
nu cred asta, eu cred că ai deviat la un moment dat şi te-ai
dus într-o zonă foarte neplăcută a relaţionării cu oamenii,
mai ales cu copiii, cu care trebuie să te porţi delicat şi cu
îngăduinţă cît sunt încă mici, nu să ţipi la ei şi să le zici
dramatic că n-or să ia examenul şi că se joacă cu viitorul lor,
ce pizda mă-sii, că mă enervez iar, acum după 20 de ani,
repet, cînd am şi eu ca toată lumea job, gînduri mature şi
ştiu să fac măcar un cartof prăjit cu carne prăjită lîngă, dar
uite că totuşi cred că sufletele sensibile şi aflate în formare
chiar nu trebuie speriate şi bruscate brutal în mersul vieţii
pe care oricum o să-l înveţe mai tîrziu, şi pe căi mult mai
ok decît învăţatul cu frica, cum făceai tu, din cauză că ce?
că tu erai profesoară şi noi copii mulţi şi enervanţi?
sugi pula şi să ştii că mai mult o să-mi fie ruşine dacă
adi muşina, robi şi cu george bălăceanu or să ajungă
cumva să citească poezia asta, că mă gîndesc că nu
le-ar pica chiar bine să se vadă pomeniţi şi descrişi
clandestin aşa cum am făcut-o eu, şi în schimb n-o
să-mi fie deloc ruşine dacă o să citeşti tu poezia asta
în care îţi zic din nou sugi pula şi să-ţi fie ruşine, om
nerăbdător şi urît la suflet, şi acaparator în sensul
cel mai nesimţit cu putinţă, că şi acum ţin minte că
devenindu-ne dirigintă la un moment dat, ai hotărît
să ne scoţi ora de desen care venea chiar înainte de
matematică, joia, ca să o lipeşti şi să facem în locul ei
oare ce, tot matematică, şi foarte foarte rar făceam
oră de desen, şi atunci oare cu cine, tot cu tine, care
făceai pe profa de desen, te uitai la ce pictam şi făceai
aşa snob din cap, că da, da, foarte frumos, cînd era clar
că habar n-aveai ce e aia compoziţie, culoare, peisaj.
doamne cît de rău şi ridicol am putut să mă simt eu,
care am iubit desenul, atunci cînd ştiam că avem desen,
şi mi-am scos bucuros şi cu lumini în ochi tot ce trebuie
pe masă, adică bloc, pensule, acuarele, şi tu ai venit în
faţa băncii mele şi mi-ai zis pe un ton din ăla de tînguire
amestecat cu silă, citez „aoleu drăgoi ce lucrare mi-ai
făcut”, referindu-te nu la ce desen oi fi avut pe masă,
atunci, ci la o lucrare de control dată la matematică
cu o săptămînă înainte, pe care ai corectat-o şi urma
să ne zici notele la ora de matematică, deci ce ai făcut
tu aici, hai să analizăm puţin, ai ales să iei bucuria unui
copil de a desena, prin a-i spune la ora de desen, pe cel
mai condescendent, pasiv agresiv ton, ce lucrare de căcat
a făcut la matematică, şi asta fix la începutul orei de
desen, ca să-mi fuţi toată bucuria, băga-mi-aş pula în
mă-ta care sigur e moartă şi putrezită de multă vreme,
băi profo de doi lei care stai cu un bloc mai sus de mine,
şi nu mi-e ruşine şi nici frică nu-mi e de tine. şi îţi mai
zic o chestie: să ştii că toţi am ajuns bine, eu am ajuns
scriitor şi poet, am job care-mi place şi ştiu să mă bucur
de lucruri aparent mărunte, care de-a lungul vieţii mele
m-au învăţat să mă menţin cu mintea corectă şi să fac
judecăţi şi decizii care de bine de rău, mă menţin
membru fără probleme în societate, adi muşina mai bine,
s-a făcut pompier, şi s-a şi însurat, şi ştiu asta pentru
că acum un an şi ceva l-am găsit pe facebook, unde
am văzut că a pus numai poze frumoase cu el şi cu
iubita lui angajaţi în tot felul de activităţi cum ar fi
parapantă, dar şi multe poze cu el zîmbind în costum de
pompier şi în maşină de pompieri, probabil în timp ce
făcea şcoala de pompieri, care din ce am văzut în
cantitatea pozelor, e chiar o pasiune serioasă pentru el,
şi cu atît mă bucur mai mult că a ajuns ce a vrut. robi
e din cîte ştiu, un fel de programator la o firmă din
braşov, sau nu ştiu dacă programator, dar oricum
lucrează cu software şi ia bani mulţi, ceea ce e foarte
potrivit pentru el. şi bălăceanu a ajuns bine, lucrează la
o bancă, şi dintre toţi, cu el mă văd cel mai des, pe
dubă, cînd mă întorc de la muncă, şi el de la fotbal, şi
chiar mă bucur că are situaţie financiară bună, dar
ce mă enervează la el, e că de fiecare dată cînd ne
vedem are un fel de tactică insidioasă în care la
început mă întreabă cum sunt ce-am mai făcut, şi
imediat după răspunsul meu anemic, că eu sunt mai
modest şi nu-mi place să mă laud, dar imediat, deci
îmi dă de înţeles că de fapt nu l-a interesat ce am
făcut şi n-a procesat cum trebuie, în inimă, ce am
răspuns, imediat ia şi el o mină aparent modestă,
care numai modestă nu e, şi începe să-mi livreze
ceea ce a pregătit încă dinainte să mă întrebe ce fac,
începe deci să-mi zică pe un ton umil jucat, plictisit
şi afectat, ca şi cum n-ar însemna nimic, cum o să se
ducă el peste două săptămîni în excursie în elveţia
sau la paris sau în altă ţară europeană, unde o să se
distreze cu băieţii şi o să se dedea la destrăbălare
cu fete, şi n-ar fi rău dacă o zice o dată şi gata, termină
de livrat informaţia în cîteva secunde, dar se porneşte
să povestească şi excursiile făcute înainte. şi are un stil
foarte fără subtilitate de a o spune, că îmi vine şi mie
să-l întrerup şi să-i spun pe jumate ironic, pe jumate
serios, sau la început ironic, dar în cele din urmă foarte
serios, bine bălăcene, du-te tu unde vrei, în elveţia, în
norvegia şi în italia, dar află că eu sunt scriitor şi poet,
şi în sărăcia mea materială şi fără excursii dese cum ai
tu, să ştii că eu pot să fiu mai fericit decît tine, şi aşa
anevoios cum e drumul pe care am ales să merg, n-aş
renunţa la el, şi dacă mai eşti deştept şi prieten cum
ştiu că erai în generală, o să mă înţelegi şi o să-ţi pară
puţin rău că te-ai dat mare aşa în faţa mea, mie oricum
nepăsîndu-mi cine ştie ce, mai mult părîndu-mi rău de
tine, că n-ai avut tact şi inteligenţă emoţională să te abţii
pe moment, dar în sinea mea reală, la care, ca şi la vise
şi la subconştient, nu am acces cum şi cînd vreau eu, dar
ea e acolo şi e parte mare din mine, să ştii că încă cred că
eşti foarte deştept şi de treabă, şi îmi amintesc cu plăcere
de vremea cînd ne suiam în arţar şi nimic nu era încă grav,
nu ca acum cînd viaţa a devenit o ţîră mai grea, numele meu
e cenuşă şi în fiecare zi mă lupt cum pot ca să nu fiu sclav.”

Scanteile Atlantei/Embers of Atlanta de Laurentiu M. Badea pentru ca este un scriitor extraordinar.

Xanax de Liviu Iancu, pentru întâmplările din viața reală.

Cred că ar fi „Pachinko” de Min Jin Lee, o poveste frumoasă ce conturează viața unei familii pe patru generații. Citind-o, nu voi vedea lumea est-asiatică prin ochii unui personaj, ci a mai multor, voi vedea prin ochii lor cum se schimbă lumea în care trăiesc pentru fiecare în parte și pentru toți laolaltă.

Foc si Sange – George R.R. Martin
Pentru ca doresc sunt nerabdator sa citesc continuarea acestei saga.

Imi voi cumpara Fiica ceasornicarului de Kate Morton. Am citit toate cartile autoarei si m-am indragostit de modul ei de a scrie. Abia astept sa o citesc pe aceasta. E o autoare care te tine atent pana la ultimele pagini.

Liviu Iancu – „Xanax”

“Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau” – pentru ca autorul are un stil fain, pentru ca am citit atatea despre carte si este foarte buna si pentru ca demult mi-o doresc.

Acolo unde femeile sunt regi-Christie Watson-pentru valoarea si implicarea femeilor

„Fiica ceasornicarului”, de Kate Morton, pentru ca a primit foarte multe pareri pozitive si mi-a fost recomandata drept o carte captivanta si bine scrisa 🙂

Ghidul femeii de succes – Mary Hartley – pentru ca vreau sa fiu o femeie de succes!

„Poveste din Romania de azi” de Oltea Serban-Parau de la editura Nemira. Pentru ca muzica clasica imi face viata mai frumoasa si vreau sa citesc despre o orchestra romaneasca.

Alb letal de Robert Galbraith. De când am terminat de citit volumul trei, gândul mi-a rămas la… nunta.

Anul acesta la Bookfest vanez seria A song of fire and Ice pentru ca am fost fermecata de filmul la baza caruia a stat, pana la un punct, apoi filmul m-a dezamagit si, din experienta mea, cartile nu fac niciodata asta. Vreau sa cunosc si mai bine personajele de care m-am atasat si sa imi imaginez lumea din Game of Thrones eu insami, sub bagheta de scriitor a lui George R. R. Martin. Nu ma astept la cine stie ce reducere, de vreme ce serialul este inca pe val si probabil ca seria este foarte cautata, dar oricum mi le voi cumpara. Sunt cadoul pe care l-am cerut de ziua mea (22 mai), asa ca… ne vedem acolo. Cu sau fara voucher castigat. Daca-l castig, atac si Cartea pierduta a Vrajitoarelor.

Cele 6 carti „Lupta mea” scrise de Karl Ove Knausgard. Sper sa aiba o reducere decenta, ca pachet. S-a intamplat demult sa citesc partial din cartea a doua (Un barbat indragostit) si mi-a placut mult. Este atat de vie, simti ca esti acolo in poveste. Mi-as dori sa citesc toata seria si sa o am in biblioteca.

Vânez editura Nemira pentru ca îmi plac cărțile lor

Spalarea creierului- Stiinta manipularii de Kathleen Taylor pentru ca imi doresc sa ma axez mai mult pe dezvoltarea personala.

„De ce scriem”, Polirom, 2018, pentru că Philip Roth e unul dintre scriitorii mei preferați.

Anul acesta Bookfest inseamna pentru mine si lansarea unei povesti inedite, pe care o astept de mai bine de 3 ani. Anul acesta eu vanez la Bookfest „Lemnuci” de A.G. Saga! Am avut imensa placere si onoare de a degusta pagini din manuscris inainte ca acesta sa vada lumina tiparului.
Ca sa impartasesc un mic secret, inceputurile primordiale ale lemnucilor s-au petrecut atunci cand niste ochi iscoditori si neincetat de creativi si-au ridicat privirile catre un tavan de lemn, maiestrit lucrat de trecerea timpului.

„Lemnuci” este o lume fanstastica ce te poarta atat in mai multe lumi interioare cat si pe mai multe planuri. Personajele, cele pe care am apucat deja sa le intalnesc, sunt pur si simplu savuroase si unice, nu ai cum sa nu te indragostesti de ele. Astept cu nerabdare sa devorez pagina cu pagina din intamplarile lemnucilor, ale samanilor si magilor si ale tuturor fiintelor descrise cu maiestrie in aceasta carte. Unde mai pui ca fiecare aventura este absolut minunat ilustrata de unul dintre cei mai talentati oameni, pe care am avut placerea sa il intalnesc personal, A.C. Gardean. Anul acesta, indiferent de vreme, indiferent de orice altceva, nimic nu ma va opri sa pun mana pe un exemplar al acestei carti fabuloase! Sa ploua cu Lemnuci!