Știrile săptămânii: Wild Berries – cel mai bun documentar Aristoteles Workshop 2017; Interviu Blasco Giurato – Director Imagine film Octav; Multi-premiatul film britanic Tărâmul binecuvântat / God’s Own Country va fi lansat în cinematografele din România pe 17 noiembrie; “Gadjo Dilo” – proiecţie aniversară la Divan Film Festival, în prezenţa actriţei Rona Hartner; 29 țări și-au înscris filmele la ediția a 4-a Arkadia ShortFest; Vald Ivanov și Adrian Titieni, împreună pe marile ecrane: Avanpremiera filmului “Capace”, sâmbătă, 12 august, la Anonimul.
Wild Berries – cel mai bun documentar Aristoteles Workshop 2017
Wild Berries, filmul realizat de Romulus Balazs (Franța) Marianna Vas (Ungaria) și Hedda Bednarszky (România) în cadrul Aristoteles Workshop 2017 a fost desemnat cel mai bun documentar al celei de-a XII-a ediții. ,,Călătoria senzorială a unui băiat singuratic care, rătăcind în propriul lui univers, se apropie din ce în ce mai mult de necunoscut’’ i-a impresionat pe membrii juriului. Criticul francez Leo Soesanto, cineastul portughez Miguel Ribeiro, cineastul Laurențiu Damian, scenaristul Răzvan Rădulescu și regizorul Titus Muntean au decis numele filmului câștigător cu unanimitate de voturi. ,,Ilustrarea unei lumi prin intermediul acțiunilor unui personaj și adăugarea valorii cinematografice întregului proces’’ au stat la baza motivației juriului în acordarea premiului în valoare de 1.500 de Euro, oferit de Farmexim.
,,Am rămas fără cuvinte. Nu ne așteptam și încă nu-mi vine să cred. Mulțumim întregii echipe, și în mod deosebit tutorului nostru, regizoarea Nino Kirtadze, care a fost alături de noi de-a lungul intregului proces. De asemenea, le suntem extrem de recunoscători producătorilor Cristina Hoffman și Dan Nuțu. N-am fi avut ocazia sa facem acest film dacă asta n-ar fi făcut parte din visul lor de a organiza acest workshop’’, a subliniat Romulus Balazs, imediat după aflarea veștii. ,,Simțeam că filmul are potențial, pentru că personajul pe care am avut ocazia să-l întâlnim este extraordinar. Nu-ți poți lua ochii de la acel băiat’’, a adăugat Hedda Bednarszky
Prima proiecție a celor cinci filme realizate în cadrul Aristoteles Workshop 2017 a avut loc vineri, pe 4 august, la Cinema Arta din Arad. Seara a început cu Ferry Tale, filmul în care ,,timpul și sunetele traversează Mureșul pe podul plutitor împins de curenți. Bărbatul care manevrează bătrânul feribot alături de câinele lui se află într-o perpetuă mișcare între cele două maluri, împărtășind discuții și tăceri cu pasagerii aflați la bord’’. Prezenți în sală, Michal Shanny (Israel) și Quan Nguyen Hong (Vietnam) au fost primiți cu aplauze și s-au declarat încântați de experința de care au avut parte în cadrul atelierului. Răzvan Rădulescu s-a arătat impresionat de imaginile năucitoare surprinse de Michal.
No Body, filmul realizat de Bahar Shoghi (Iran) și Mihnea Rares Hanțiu (România), a reușit să emoționeze, încă din primele secunde, publicul prezent în sală. Documentarul spune povestea ,,băiatului care s-a înecat în Mureș, iar trupul lui încă nu a fost descoperit. Bântuit de speranțe și temeri, tatăl său face tot ceea ce-i stă în putință pentru a-l găsi’’. Jurații au fost impresionați de alegerea subiectului și de modul în care râul a fost transformat, la rândul lui, într-un personaj important.
,,Emoții și conflicte ies la suprafață atunci când un fiu tulburat o întâlnește pe mama sa’’, în filmul realizat de Jasmina Beširević (Croatia), Iulia Stoian (Romania) și Quan Nguyen Hong (Vietnam). Something About Love a fost primit cu entuziasm, iar juriul a apreciat în mod deosebit dinamica dintre cele două personaje și maniera în care cei trei cineaști au reușit să o ilustreze.
,,E ceață de dimineață. Hainele sunt agățate la uscat pe sârmele colorate și nu se aude aproape niciun sunet. El iese din casă și o lasă dormind. Singura legătură dintre ei rămâne timpul infinit petrecut împreună, cei opt copii ai lor și turma de vaci pe care o au în grijă. Uneori, să-ți accepți soarta se poate dovedi altfel decât te-ai fi așteptat.’’ Personajele din Monologue au atras atenția juriului internațional, care i-a felicitat pe Stefan Pavlovic (Olanda), Aylin Gökmen (Elveția). Miruna Minculescu (Romania) pentru curajul de a spune o poveste extrem de puternică și pentru scena impresionantă cu care au ales să încheie filmul.
Interviu Blasco Giurato – Director Imagine film Octav
A semnat imaginea a peste 100 de filme, printre care și „Cinema Paradiso”, pelicula premiată cu Oscar, iar anul acesta îi putem admira geniul și în filmul românesc „Octav”, al cărui Director de Imagine este. Despre cum a ajuns renumitul Blasco Giurato în echipa regizorului Serge Celebidachi și de ce filmarea pe peliculă este dragostea vieții sale, aflăm în rândurile de mai jos.
Cum ați ajuns să lucrați la „Octav”?
La „Octav” am ajuns din întâmplare, în sensul că am primit un mesaj de la producătorul filmului, care îmi spunea că are proiectul acesta. Așa cum fac cu toți cei care îmi propun colaborari am spus Da, cu mare drag, dar mai întâi trebuie să citesc scenariul, să înțeleg despre ce e vorba. Dupa foarte puțin timp mi-a ajuns scenariul și a fost una dintre puținele și foarte rarele ocazii în care l-am citit de la un cap la altul, fără să mă opresc. Îmi aduc aminte că m-am apucat pe la 11 seara, iar la ora 1:00 îl terminasem pe tot, dar nu citindu-l pe nerăsuflate, ci oprindu-mă să meditez și să înțeleg ce operă extraordinară e filmul acesta. De ce? Pentru ca mi s-a părut că citesc sau, mai degrabă, ca ascult o partitură foarte frumoasă. Si, prin urmare, am acceptat imediat. Am spus, da, vin, indiferent de onorariu sau de perioada de fimare.
„E o bucurie de nedescris să poți filma pe peliculă față de lăudatele și eficientele sisteme de filmare din ziua de azi.”
Știu că unul din motivele pentru care ați acceptat să lucrați la acest film este că el se filmează pe peliculă. De ce vă atrage pe dvs acest stil de filmat?
Să filmez pe peliculă, pentru mine, a fost o propunere foarte neobișnuită pentru ziua de azi. Am acceptat-o imediat pentru că acesta va fi poate testamentul meu pe peliculă și pentru ca va fi foarte greu să mai fac un alt film pe 35 mm. Au trecut patru sau cinci ani de când n-am mai lucrat pe peliculă, care e dragostea vieții mele. E ca și cum te-ai întoarce la prima iubită din viața ta. E o bucurie de nedescris să poți filma pe peliculă față de laudatele și eficientele sisteme de filmare din ziua de azi.
Ce înseamnă pentru dvs frumusețe într-un film?
Nu știu dacă vi se întamplă ca atunci când mergeți la cinema, să vedeți o imagine care vă rămâne imprimată și să nu va puteți explica de ce. Poate e o imagine care v-a mișcat toate simțurile… adica frumusețea nu se poate descrie, este o senzație pe care o avem înăuntru.
Și frumusețea din filmul “Octav”, cum ați descrie-o?
Jur că citind, și apoi făcând acest film, cunoscând și văzând capacitatea extrordinară pe care o are Serge (un regizor cu care sunt onorat să lucrez, pentru că va deveni un foarte mare regizor), sensibilitatea lui mi-a dat posibilitatea de a crea tocmai acele imagini pe care eu le consider a fi însăți frumusețea, care te fac să te simți bine. Cred că oricine va vedea acest film, la sfârșit nu va exista o explozie și nu va spune, „Doamne, am văzut cea mai mare capodoperă din viața mea!”, dar se va simți, zic eu, binecuvântat; iar acesta este un rezultat la care ajungi de foarte puține ori la cinematograf.
Cum ați lucrat cu Serge Celebidachi?
De obicei, atunci când mă alatur unui proiect, prima zi mi-o dedic cunoașterii echipei și a modalității de lucru, însă cu Serge după primele 2 ore am înțeles care este modul lui de lucru și felul în care a vizualizat (lucru foarte important să vizualizezi) mereu filmul. Iar eu cred, de fapt sunt sigur, că ochii săi au făcut toate secvențele, nu le-am făcut eu să fie materiale, ci el. Eu am pus la dispoziție doar experiența mea, care nu e puțina, pentru a rezolva probleme marunte de filmare și nu configurarea generală a secvenței. Configurația fiecărei secvențe o avea atât de precisă el, atât de bine vizualizată, încât aportul meu a fost doar unul de serviciu.
Sunteți modest, înseamnă…
Nu sunt modest. Trebuie să întelegi că azi cea mai mare bucurie a mea este să intru în mintea regizorilor mei. Nu sunt o povară, nu mă gandesc cum s-ar putea realiza, după viziunea mea, anumite secvențe. Pot să propun cum să se realizeze, dar la sfârșit tot regizorul decide, pentru că el a trăit filmul înaintea mea. Eu îl trăiesc în clipa aceea. El poate deci să ia câteva senzații pe care eu le am în clipa aceea și să se îmbogățească, lucru care s-a și întâmplat de câteva ori la „Octav”.
Pe platoul de filmare ați fost extrem de activ, de binedispus, în ciuda condițiilor meteorologice nefavorabile. Ați fost primul care ajungea, ultimul care pleca, ați dansat, ați glumit… De unde vă încărcați cu atâta energie?
O echipa de filmare e precum o armată. Serge e generalul, eu sunt maiorul. Maiorul trebuie să-și țină toți soldații laolaltă. Dacă tu ai slăbiciuni sau momente de slăbiciune, soldații nu te mai urmează. Pe când, dacă soldații văd că ai o atitudine pozitivă și frumoasă față de ceea ce faci, te urmează. Echipa pe care am găsit-o aici este una extraordinară, m-a urmat mereu, prin frig si ploaie. Fizic n-a fost deloc ușor filmul asta. Exigențele filmărilor au constrâns tehnicienii să facă lucruri cumplite, electricienii să care lumini în locuri de neînchipuit, dar asta s-a întâmplat pentru ca au simțit că eu iubesc filmul asta. Am reușit să-i implic pe toți. Asta e secretul. Te uiți la mine și mă întrebi cum de nu ești niciodată obosit, dar tu nu mă vezi seara când mă duc la culcare, cum mă prăbușesc. Dimineața însă, am din nou energie și asta pentru ca îmi place mult să fac filmul asta. Am făcut tot timpul, de-a lungul carierei mele, lucrul asta. Sunt primii mei prieteni, pe toți colaboratorii mei i-am implicat mereu. Până și ultimul tehnician sau electrician știe care e secvența pe care o filmăm. De obicei acest lucru nu se întâmplă. Într-o echipă normală lucrul asta nu se întâmplă. Fiecare face, să-i spunem, o munca de rutina, și asta e cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla. Într-o seară, de exemplu, când am cerut la ora două dimineața să mi se aducă o lumină într-un loc dificil, ar fi facut-o blestemându-mă, atunci în schimb au facut-o pentru ca știau cu toții că era necesară. Prin urmare, cred că secretul unui bun director de imagine este să-și implice întotdeauna toată echipa în fiecare lucru pe care-l face; ca să facă atmosfera veselă pentru ca, altfel, imaginează-ți cât de plictisitoare și apasatoare ar fi lucrurile la un film, care deja e greu. Pentru ca asta e un film greu, nu-i ușor.
Care este acea sclipire pe care doriți să o transmiteți mai departe, prin frumusețea imaginilor din „Octav”?
Eu spun că filmul se explică perfect prin lecția pe care tatăl i-o da fiului, când sunt la pian. Pentru mine e explicația întregului film. Iar apoi, scânteia pe care ți-o da sau ți-o lasă Octav, nu e una singură, e una generală și importantă care te face să înțelegi cum era România odinioară, dar într-un mod voalat. Nu e un film politic care sa denunțe situația politica de atunci, comunismul, opresiunea… îl reda cu imagini foarte simple, precum procesele pe care le are personajul principal la tribunal, fără să ia nicicând o poziție violentă și dură împotriva celor întâmplate. Prin urmare, nu există o singură scânteie pe care ți-o lasă Octav, sunt o infinitate în film, e o continuă eliberare de scântei.
„ Nostalgia e un sentiment care te ține în viață”
Fiecare dintre noi ascunde în el, un copil. Ce îl determină pe copilul din dvs să iasă la suprafață?
Cred că rămânem mereu puțin copii. Norocul unui om în vârstă este să poată rămâne copil, să își păstreze curiozitatea. Eu sunt curios să aflu tot, să descopăr tot ce se poate întampla în viață. Dacă întâlnesc un om, vreau să-i aflu povestea. Am rămas copil.
Ce reprezintă nostalgia pentru dvs?
Nostalgia înseamnă enorm. Pe mine mă devorează, mă face să mă simt rău pentru că am nostalgia nepoatelelor mele, nostalgia anumitor prieteni sau nostalgia unor împrejurări. Dar asta e totodată și o forță importantă a vieții. Adică să nu închizi niciodată un anumit sector, să-l lași deschis. E foarte frumos lucrul asta. Nostalgia e, după mine, un alt sentiment care te ține în viață. Care îți dă forță.
În opinia dvs, viața pe care o trăim e doar un episod, o etapă pe care o trăim?
Pentru mine viata e un ciclu, care se sfârsește și apoi nu mai e nimic. Trebuie să trăiești ciclul pe care ți-l oferă. Nu trebuie să te gândești ce va fi după viață, ea se sfârsește când murim. Așa am considerat mereu. Nu mi-e teamă de moarte, cand vine, vine. Eu am avut o viață minunată. Și asta e un lucru important. Nu ma uit la amintirile din trecut, ci la ce-ar putea să fie mâine și asta e frumusețea vieții.
Cu ce vă doriți să rămână publicul, după vizionarea filmului “Octav”?
Îmi doresc ca filmul să transmită o senzație de mare duioșie, dar mai ales de mare reflecție asupra vieții. Viața este ca o amintire frumoasă; chiar și episoadele urâte din trecut, la bătrânețe sunt redimensionate, devin experiențe care ne-au format.
„Faptul că am făcut filme care acum aparțin istoriei cinematografiei mi-a îmbogățit spiritul”
Și ce doriți să lăsați dvs oamenilor, după o viață întreagă în cinematografie?
Filmele mele. Putem face o retrospectivă a filmografiei italiene, prin prisma filmelor la care am lucrat. Filmele mele sunt importante pentru cei care le privesc, revăzute chiar și acum și asta e frumos.
Referitor la cariera dvs, ați ajuns acolo unde v-ați propus?
Mult mai departe de așteptările mele. Faptul că am făcut filme care acum aparțin istoriei cinematografiei mi-a îmbogățit spiritul și m-a făcut să cunosc oameni care m-au învățat atât de multe lucruri, ducându-mă la o cunoaștere a acestei meserii pe care nu m-aș fi așteptat s-o dobândesc.
Cât de periculoasă este rutinizarea în această artă?
Poate că este cel mai periculos lucru. O experiență vastă poate să pună în pericol creativitatea, de aceea fiecare proiect trebuie abordat ca și cum ar fi primul din viața ta profesională.
Cât de ușor se poate distruge talentul, din punctul dvs de vedere?
Nedându-ți seama, uneori din grabă, alteori din suficiență, alteori din prostie, de faptul că îl ai. Am încercat mereu să-l găsesc în toți cei cu care am lucrat și acesta a fost punctul meu forte, să-i ajut să înțeleagă că îl au, pe cei care nu și-l identificaseră încă.
Pe ce mizați dvs, ca Director de imagine, în relația cu publicul?
Mă gândesc întotdeauna că ceea ce fac va fi supus aprecierilor și criticilor, sunt fericit dacă reușesc să transmit o emoție, iar dacă aceasta nu ajunge unde trebuie, încerc mereu să mă gândesc de ce nu a funcționat.
Cât de mult contează pentru dvs părerea criticilor?
Foarte importantă, chiar dacă uneori unii și-au dat seama cu întârziere de valențele vreunuia dintre filmele mele.
Cum ați defini succesul?
Atunci când într-o sală cu foarte puțini spectatori îi vezi pe unii care surâd și sunt mulțumiți de ceea ce văd, cu acele priviri ai dobândit succesul.
Cât de importantă ajunge să fie modestia în această artă unde imaginea prevalează?
Să fii umil înseamnă totul. Întotdeauna mai avem ceva de învățat și fiecare proiect poate fi o nouă școală. Niciodată nu reușești să o absolvi.
V-ați văzut vreodată în ipostaza de regizor sau în cea de actor?
Uneori am avut mici apariții în filmele mele, mereu cu mare stânjeneală. Locul meu adevărat e acela din care să-i privesc pe actori.
Ce vă face fericit?
Să fiu ochii regizorilor mei și să le pot oferi toată sensibilitatea mea.
Se spune că pentru a fi fericit, trebuie mai întâi să știi să fii singur. În acest sens, într-o cameră goală, dvs cine sunteti?
Unul care închide ochii și se gândește la cât de fericit a fost.
Ce anume vă întristează?
Când cei pe care îi iubești nu sunt bine.
Pe dvs ce vă intimidează, așa, în viață?
Prostia. Mi-e greu să relaționez cu prostia.
Vă considerați un om religios?
Dacă religiozitate înseamnă să crezi în cei pe care îi iubești, atunci sunt religios.
Numiți 3 filme care v-au impresionat cu adevărat și pe care le-ați recomanda oricui să le urmărească.
„Roma, open city”, „The wild bunch”, „Evanghelia după Matei”.
Și 3 titluri de cărți.
„Iliada”, „Odisea”, „Eneida”, totul începe de acolo.
Și ce melodie vă este cel mai aproape de suflet?
Nu există o melodie a vieții mele, toată muzica e viața mea.
Ipotetic vorbind, dacă ar fi să primiți o cutiuță în care să puteți păstra amintiri, ce momente din viața dvs ați aduna acolo?
Întâlnirea cu soția mea, nașterea copiilor mei și cea a celor două nepoate ale mele.
Cine este cel mai bun prieten al dvs?
Un prieten pe care l-am întâlnit târziu, dar poate tocmai de aceea ne așteptam să ne întâlnim.
Cum vi s-a părut România?
O țară extraordinară, din fericire, încă de descoperit, cu un potențial al tinerilor pe care puține țări îl mai au astăzi.
În momentul de față, care este cea mai arzătoare dorință a dvs?
Să continui să fac filme frumoase.
Multi-premiatul film britanic Tărâmul binecuvântat / God’s Own Country va fi lansat în cinematografele din România pe 17 noiembrie
Tărâmul binecuvântat / God’s Own Country, unul dintre cele mai discutate și premiate filme ale anului 2017, va fi lansat în România pe 17 noiembrie. Filmul este regizat de Francis Lee, iar din distribuția lui face parte actorul român Alec Secăreanu.
Lansat și premiat la Sundance Film Festival, God’s Own Country a devenit în scurt timp unul dintre cele mai discutate filme în presa internațională anul acesta – lucru datorat atât tematicii LGBT, cât și numărului impresionant de festivaluri unde a fost selectat și premiat: Directing Award la Sundance Film Festival, Männer Jury Award la Berlinale, Best British Feature Film la Edinburgh International Film Festival, Special Jury Award la TIFF Cluj, Audience Award la Frameline San Francisco International LGBTQ Film Festival.
Comparat în presa internațională cu Brokeback Mountain, Tărâmul binecuvântat / God’s Own Country spune povestea de dragoste emoționantă, dar lipsită de sentimentalisme, dintre un tânărul fermier britanic Johnny Saxby (Josh O’Connor) și muncitorul român Gheorghe (Alec Secăreanu). Johnny îşi îneacă frustrările zilnice cu beţii straşnice şi sex la întâmplare, la ferma părinților săi din Yorkshire. Până într-o zi, când la fermă își face apariţia un zilier român, venit pentru sezonul mieilor. Între cei doi se dezvoltă o relaţie intensă ce-l aruncă pe Johnny pe un nou drum.
Alec Secăreanu, actorul român devenit celebru pentru rolul din Tărâmul binecuvântat / God’s Own Country, a absolvin UNATC în 2007. În România a jucat într-o serie de scurtmetraje (“Candy Crush”, “Mătăsari”, “My Name Is …”, etc), seriale tv și lungmetraje: “Love Bus: Cinci povești de dragoste din București”, “Visul lui Adalbert”. Castingul pentru Tărâmul binecuvântat / God’s Own Country a durat 6 luni în România, iar regizorul Francis Lee a văzut peste 40 de actori români pentru acest rol alegându-l pe Alec Secăreanu.
Tărâmul binecuvântat / God’s Own Country va fi distribuit în cinematografele din România de Bad Unicorn. Este al doilea film european distribuit de Bad Unicorn, după succesul de peste 14,000 de spectatori înregistrat de filmul câștigător al Ursului de Aur la Berlinale, Despre trup și suflet / On Body and Soul.
FB Page: www.facebook.com/taramulbinecuvantat
“Gadjo Dilo” – proiecţie aniversară la Divan Film Festival, în prezenţa actriţei Rona Hartner
Filmul regizorului Tony Gatlif, Gadjo Dilo, în care au debutat pe marele ecran atât actriţa Rona Hartner, cât şi celebrul interpret de manele Adrian Minune, va fi proiectat la Divan Film Festival. O altă surpriză a acestei ediții o reprezintă și proiecția documentarului Vâslind pentru Europa/ Rowing for Europe, în care se regăsesc clădirea Port Cultural Cetate și gazda festivalului, Mircea Dinescu.
La 20 de ani de la prima proiecţie a filmului care a lansat-o pe Rona Hartner, şi care a câştigat un premiu César pentru cea mai bună muzică (patru dintre piesele de pe soundtrack fiind semnate de Adrian Minune), Gadjo Dilo va rula la Divan Film Festival, în Port Cultural Cetate, miercuri, 23 august. Proiecția va avea loc în prezența actriței Rona Hartner.
Gadjo Dilo spune povestea unui tânăr francez aflat în România în cautarea unui legendar cântăreț tigan. Ajutat de bătrânul Isidor, liderul clanului din sat, acesta pătrunde în lumea haotică, dar pasionantă a cântăreților țigani, de altfel pitorești și violenți, amuzanți și supărăcioși, îndrăgostindu-se de oacheșa Sabina.
Proiecția filmului va fi urmată de concertul trupei IMPEX, importatoare și exportatoare de sunete muzicale.
Cea de-a opta ediție a Divan Film Festival , care va avea loc în perioada 18 – 26 august, în Craiova și Port Cultural Cetate, vine cu un număr record de 15 de filme proiectate în premieră, cărora li se adaugă proiecția aniversară Gadjo Dilo, două filme pentru copii și 20 de scurtmetraje diferite ca stil, care cartografiează profund regiunea balcanică.
Printre acestea din urmă se numără și Scris/ Nescris, filmul lui Adrian Silișteanu, multipremiat la festivalurile de la Tampere, Montpellier sau Trieste, care spune povestea unei familii de romi ce riscă din cauza unei probleme de identitate să-și piardă fiica minoră, proaspătă mamă. Un alt scurtmetraj apreciat la festivalurile de gen este și
E roșu la semafor/ Red Light (r. Toma Waszarow, Croația-Bulgaria, 2016), o poveste extrem de balcanică a șoferului și a pasagerilor unui autobuz care rămân blocați la semafor.
Călătorie la oraș/ Round Trip: Mary (r. Zharko Ivanov, 2015), este o sublimă animație macedoneană care ne arată prin ochii unei fete de la țară influența fraților Manaki asupra cinematografiei balcanice, în timp ce musical-ul bulgar Mănâncă-mă!/ Eat Me! (r. Ilina Perianova, 2016) prezintă într-un mod inedit relația dintre mediu înconjurător și mâncare.
O altă surpriză a acestei ediții o reprezintă și proiecția documentarului Vâslind pentru Europa/ Rowing for Europe (r. Gerald Harringer, Austria, 2017), care ne arată aventurile unui turc și ale unui austriac ce vâslesc pe Dunăre, cutreierând sudul Europei de la Linz la Marea Neagră, într-o barcă din lemn, fără motor. Filmul conține câteva cadre filmate chiar în Port Cultural Cetate.
Programul Divan Film Festival este disponibil aici: http://divanfilmfestival.ro/program/
Divan Film Festival va avea loc în perioada 18 – 20 august în Craiova (Centrul Vechi și Inspire Cinema), iar în perioada 21 – 26 august în Port Cultural Cetate din județul Dolj. Intrarea este liberă la toate proiecțiile și concertele Divan Film Festival.
În timpul desfășurării festivalului, camparea este gratuită în Portul Cultural Cetate, iar înscrierile se pot face printr-un mesaj transmis pe pagina de Facebook a Divan Film Festival.
29 țări și-au înscris filmele la ediția a 4-a Arkadia ShortFest
Dacă anul trecut scurt-metraje din 13 țări, de pe 3 continente, au fost vizionate în cadrul celei de-a 3-a ediții a Festivalului Internațional de Film Arkadia ShortFest, în cea de-a 4-a ediție a festivalului, cineaști din 29 țări, de pe 6 continente (Africa, Asia, Australia, Europa, America de Nord și America de Sud) și-au înscris filmele în competiția Arkadia ShortFest. Selecția finală a scurt-metrajelor va fi anunțată în scurt timp și va fi publicată pe site-ul oficial.
Iubitorii de cultură se vor putea bucura la a 4-a ediție a festivalului de 3 zile de proiecții de film, expoziții de artă și dezbateri. Arkadia ShortFest propune pentru anul acesta două secțiuni de festival, ambele cu deschidere internațională – una competițională (scurt-metraj studențesc de ficțiune) și una necompetițională (scurt-metraj profesionist de ficțiune, documentar sau animație).
Publicul va vedea și la această ediție selecții ale celor mai bune scurt-metraje din alte mari festivaluri internaționale și din lumea cinematografică latină. În acest sens, anul acesta listei de parteneri se alătură Institutul Cervantes cu cele mai noi scurt-metraje în limba spaniolă. Continuând tradiția, în cadrul festivalului vor rula și proiecții destinate copiilor, selecția fiind propusă de KINOdiseea. ÉCU – The European Independent Film Festival se numără și anul acesta printre partenerii Arkadia ShortFest, completând proiecțiile din program.
Ediția a 4-a Arkadia ShortFest se va desfășura în perioada 1-3 septembrie, în deja binecunoscutul spațiu neconvențional al Uzinelor Camexip (Băicoi, Prahova).
***
Festivalul de film Arkadia ShortFest este organizat de Asociația Culturală Arkadia, în parteneriat cu Camexip SA, cu sprijinul Primăriei Băicoi.
Sprijinit de: Colorgrade, Alfaromtrans, Shop4Office, Final Distribution.
Parteneri: ÉCU – The European Independent Film Festival, KINOdiseea, UNATC, Asociația Follow Art.
Vald Ivanov și Adrian Titieni, împreună pe marile ecrane: Avanpremiera filmului “Capace”, sâmbătă, 12 august, la Anonimul
Actorii Vlad Ivanov și Adrian Titieni sunt eroii noului film “Capace”, scris și regizat de Sorin Marin. Avanpremiera românească a filmului va avea loc sâmbătă, 12 august, la Sfântul Gheorghe, în închiderea Festivalului Internațional de Film Anonimul, în prezența echipei.
Capace este povestea unui bărbat bogat și puternic, dar singur (interpretat de Vlad Ivanov), care își conduce afacerile cu autoritate și fără scrupule. Concurența îl atacă pe Bursă și bărbatul își amintește de un joc din copilărie. Un joc cu capace de bere. O criză de inimă și vestea că e posibil să aibă nevoie de un transplant îl determină să plece într-un loc îndepărtat, unde Dunărea întâlnește marea, cu oameni simpli și obiceiuri străvechi.
“În urmă cu 16 ani, am ajuns la Sfântu Gheorghe, într-un loc magic, unde Dunărea întâlnește Marea Neagră. Acolo am înțeles că viața mea de adult era o înșiruire de jocuri pe care, în fiecare zi, mă luptam să le câștig. Mi-am amintit de jocurile din copilărie, când eram fericit. La puțin timp după vizita la Sfântu, m-am retras din afaceri și am început să scriu scenariul și, în 2015, după multe căutări și ezitări, am început filmările.”, spune Sorin Marin despre “Capace”.
Trailer: https://youtu.be/QoMH5pIKQGM
“Capace” a fost filmat atât la București, cât și în Delta Dunării, la Sfântul Gheorghe. Filmările au avut loc în peste 20 de locații și au durat 25 de zile. Alături de Vlad Ivanov și Adrian Titieni îi veți putea vedea pe marile ecrane pe Nicholas Bohor, Eugenia Bosînceanu, Adrian Păduraru, Oliver Toderiță, Claudiu Istodor, Gavril Pătru, Liviu Cheloiu, Diana Cavallioti, Adina Galupa și Andrei Aradits.
FB Page: facebook.com/capacefilmul/
Produs de Saga Film și Fundația Anonimul, cu sprijinul CNC, cu participarea Tudori Properties și Cinelab România, “Capace” va fi distribuit în cinematografele din România începând cu data de 27 octombrie, de Bomb Film Production.
