Știrile săptămânii: Ultimele proiecții ale ediției pilot KineDok, în decembrie; Filmele regizorului Radu Gabrea și piesa multimedia Maria Callas – La Divina, cu renumita actrita Victoria Cociaș în rolul principal, încununate de succes la New York și Seattle; Festivalul „Serile Filmului Românesc” va continua în 2016; Peste 22 000 de spectatori au văzut „Lumea e a mea”, debutul în lungmetraj al regizorului Nicolae Constantin Tănase; Cristian Mungiu, scrisoare deschisă adresată Ministrului Culturii.
Ultimele proiecții ale ediției pilot KineDok, în decembrie
Proiecțiile de film documentar din Europa Centrală și de Est sub marca KineDok continuă în România până pe 10 decembrie, dar și în celelalte țări participante la proiect – Cehia, Croația, Slovacia și Ungaria. KineDok România este coordonat de Asociația One World Romania și funcționează ca o platformă de distribuție alternativă de film documentar în medii informale.
KineDok România a început în 12 orașe (Arad, Braşov, Bucureşti, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Miercurea Ciuc, Oradea, Piatra Neamţ, Sfântu Gheorghe, Târgu Mureş, Timişoara) și s-a extins apoi în încă cinci (Bârlad, Brăila, Focşani, Hunedoara, Odorheiu Secuiesc), ajungând la un total de 25 de locații în 17 orașe. În total, au avut loc 223 de proiecții, cu invitați români și străini – regizori și protagoniști ai filmelor, jurnaliști, experți pe problemele dezbătute. Printre aceștia se numără regizorii Andrea Culková, Tatjana Božić, Vlad Petri și Laura Căpățână-Juller.
Revenim curând, la începutul anului 2016, cu o nouă ediție KineDok. Între timp, pentru ultimele proiecții rămase din ediția curentă, intrarea este liberă. Proiecțiile din București de la Spațiul Public European și cea din Galați vor fi însoțite în continuare de invitați și dezbateri. În București, un card de fidelitate vă aduce, după participarea la cinci proiecții, un DVD din colecția One World Romania.
În perioada 5 – 10 decembrie au loc următoarele proiecții KineDok România.
București
10 decembrie, 19:00, Recidiva (Spațiul Public European)
Brașov – Cinemateca Patria
10 decembrie, 20:00, 1989
Odorheiu Secuiesc – Sala Audiovizuală a Bibliotecii Municipale
9 decembrie, 17:00, Sugar Blues
Sfântu Gheorghe – Casa de Cultură Municipală
7 decembrie, 19:00, Epuizați
Timișoara – Aethernativ
9 decembrie, 20:00, Sugar Blues
Filmele regizorului Radu Gabrea și piesa multimedia Maria Callas – La Divina, cu renumita actrita Victoria Cociaș în rolul principal, încununate de succes la New York și Seattle
În perioada 16 – 22 noiembrie, ICR New York a organizat împreună cu American Romanian Cultural Society o serie de manifestări culturale care i-au avut ca oaspeți speciali pe reputatul regizor Radu Gabrea și pe renumita actriță Victoria Cociaș.
În cadrul retrospectivei “Radu Gabrea. Portret de regizor”, organizată de ICR New York pe 16 noiembrie, au fost prezentate două dintre documentarele regizate de reputatul regizor: Și s-au dus ca vântul… (Barașeum, Barașeum) (2010) și Evrei de vânzare (2012), acestea fiind încununate de succes atât din punctul de vedere al publicului, cât și al presei de peste ocean, care a reflectat evenimentul cultural.
“După o carieră de 40 de ani a lui Radu Gabrea, cuprinzând un număr impresionant de filme documentare și de ficțiune, care nu au făcut parte din ceea ce se numește în mod general “film de autor”, Radu Gabrea optând în mod deliberat pentru filme orientate spre o mai largă audiență, el a reușit totuși să-și câștige un statut unic printre cineaștii români, acela de autentic regizor european, sfidând timpul printr-o constantă preocupare de a îmbina în mod armonios în filmele sale fapte istorice relevante cu forme filmice de fictiune de mare interes artistic.”Citizen Gabrea [Kane]” ar fi cu siguranță cea mai potrivită poreclă a regizorului.”
Dominique Nasta, “Contemporary Romanian cinema”
Wallflower Press
London & New York
Festivalul Filmului Românesc la Seattle “One Eye Laughing, One Eye Crying: Tales of Resistance”, care s-a desfășurat în perioada 20 – 22 noiembrie, a reprezentat un succes deosebit în rândul publicului de elită prezent, precum și o altă recunoaștere internațională a filmelor regizorului Radu Gabrea, O poveste de dragoste, Lindenfeld (2013), cu actrița Victoria Cociaș în rolul principal, Moștenirea lui Goldfaden (2004), Rumenye! Rumenye! (2006) și, ca vârf de lance, a spectacolului multimedia Maria Callas, La Divina, după Master Class de Terrence McNally, regia Radu Gabrea Victoria Cociaș având rolul principal.
Spectacolul, care a avut loc pe 23 noiembrie la University of Washington în cadrul American-Romanian Cultural Intersections, eveniment special din programul festivalului, este o formă nouă a succesului piesei lansate la Teatrul Nottara din București între anii 1997 – 2000, reluat în 2012 și care a făcut deja înconjurul lumii.
“O interpretare excepțională, cum demult nu s-a mai văzut la Washington. Un spectacol remarcabil condus, cu o mână de maestru de regizorul Radu Gabrea.” (Kyra Winthrop – St. Gery)
“O mare actriță, într-un spectacol de zile mari.” (James Claridge)
A doua ediție a Festivalului Filmului Românesc la Seattle “One Eye Laughing, One Eye Crying: Tales of Resistance” a fost organizată de American Romanian Cultural Society cu sprijinul Institutului Cultural Roman la New York, Ministerului Afacerilor Externe, University of Washington ș.a.
Festivalul „Serile Filmului Românesc” va continua în 2016
Festivalul „Serile Filmului Românesc” va continua în 2016 cu ediția a VII-a, care se va desfășura la Iași în perioada 4-8 mai. Noul concept al ediției aduce în vedere valorile românești din cinematografie, cu accentul pe tineri și dialogul dintre ei și personalitățile consacrate în domeniu. În acest sens, noua imagine a festivalului este realizată de un tânăr grafician român, plecat la studii în Anglia, la Universitatea din Stafford: Grafo Dragoș. De asemenea, echipa festivalului SFR este formată din tineri absolvenți ai Universității „Al. I. Cuza” din Iași, precum și de actuali studenți, toți fiind membri ai Asociației Studenților Jurnaliști din Iași.
O ediție cu documentare și cu zeci de invitați din lumea filmului românesc
Despre ediția din 2016, care se anunță una la fel de valoroasă în ceea ce privește invitații, Andrei Giurgia, directorul festivalului SFR: Festivalul Serile Filmului Românesc propune, pentru anul 2016, o nouă abordare. Fiind singurul festival de film dedicat în întregime cinematografiei românești, ediția de la anul va marca câteva date importante din istoria cinematografiei noastre. Producții noi, altele de referință și documentare vor fi proiectate în cele mai importante zone istorice din Iași. O altă etapă importantă în dezvoltarea festivalului o reprezintă promovarea și implicarea în proiect a tinerilor talentați care au ales să facă performanță în țară sau în străinătate. La început de mai, vom sărbători la Iași filmul românesc, așa cum se întâmplă de șase ani la rând. Iașul va găzdui peste 40 de personalități din lumea filmului românesc și a producției acestuia (regizori, actori, scenografi, critici de film). O noutate a ediției a VII-a o reprezintă documentarele românești, care vor avea zile special dedicate vizionării, dar și dezbaterii importanței lor în spațiul socio-cultural autohton. Filmele de lungmetraj din program se încadrează în noutățile cinematografice ale anului 2015, dar vor fi susținute și de valoarea producțiilor vechi de zeci de ani, care au contribuit la dezvoltarea filmului românesc.
Parteneriatul academic, necesar unui proiect cultural
Universitatea „Petre Andrei” din Iași (UPA) susține în continuare proiectul „Serile Filmului Românesc” și devine partener academic în acest an, prin suportul pe care îl oferă desfășurării festivalului. Universitatea „Petre Andrei” din Iași este onorată să susțină, în calitate de partener, organizarea celei de-a VII-a ediții a Serilor Filmului Românesc, singurul festival cinematografic având acest profil, inițiat și crescut de la un an la altul de către Asociația Studenților Jurnaliști. Îi felicităm pe organizatori pentru această inițiativă, pentru perseverența lor în a evidenția valorile filmului românesc aici, la Iași, exprimându-ne convingerea că acest eveniment anual s-a înscris deja cu succes pe harta festivalurilor culturale de anvergură, precizează rectorul UPA din Iași, prof. univ. dr. Doru Tompea.
Detaliile despre ambasadorul ediției precum și filmele din program vor fi anunțate în perioada următoare. Pentru alte detalii, date despre edițiile trecute și fotografii, accesați resursele de mai jos. De asemenea, noile materialele grafice pot fi descărcate de la aceste adrese.
Resurse online SFR:
Pagina web: www.festivalsfr.ro
Pagina de Facebook: https://www.facebook.com/serilefilmuluiromanesc/
Canal Youtube: https://www.youtube.com/channel/UC3c8z-RMEX6ZPdWAyUhN4zQ
Peste 22 000 de spectatori au văzut „Lumea e a mea”, debutul în lungmetraj al regizorului Nicolae Constantin Tănase
Filmul independent Lumea e a mea/ The World is Mine, debutul în lungmetraj al regizorului Nicolae Constantin Tănase, realizat cu un buget de până în 200 000 de euro și cu o distribuție formată în mare parte din actori neprofesioniști, a atins un număr de 22 052 de spectatori în toată țara.
După o serie de proiecții și spectacole de gală în mai multe orașe din România, filmul va rula din nou în București în prezența unei părți a echipei duminică, 6 decembrie, la Cinema Elvire Popesco din București, de la ora 17.45. La proiecție vor participa producătorul Radu Stancu, regizorul Nicolae Constantin Tănase, scenarista Raluca Mănescu și actrițele Ana Maria Guran, Oana Rusu și Ana Vatamanu.
Lumea e a mea/ The World is Mine, o dramă despre generația 2000, aduce în prim plan povestea Larisei (Ana Maria Guran), o adolescent din Constanța, care își dorește bani, valoare, influență, popularitate și respect. În drumul ei către maturizare, în împrejurări potrivnice, Larisa va face totul pentru obține ceea ce își dorește.
Lumea e a mea/ The World is Mine este un film colorat și amar, viu și strident, despre revolta inutilă a unei generații pentru care notorietatea se măsoară în vizualizări pe Youtube și like-uri pe Facebook.
Campania de promovare a filmului Lumea e a mea / The world is mine a fost realizată de Transilvania Film în colaborare cu agențiile Trybe, Hit Yourself Consulting și Thinkdigital România.
Lumea e a mea/ The World is Mine, în regia lui Nicolae Constantin Tănase, a avut premiera mondială la TIFF 2015, unde a și câștigat Premiul de debut în Zilele Filmului Românesc. Filmul a mai câștigat Mențiunea specială a juriului în competiția East of the West a Festivalului de la Karlovy Vary, Trofeul Anonimul International Independent Film Festival și Cottbus Discovery Award în cadrul celei de-a 25-a ediții a Festivalului Internațional de Film Est-European de la Cottbus (Germania).
Regizorul Nicolae Tănase este cunoscut publicului din România pentru scurtmetrajul Blu, cu care a câștigat premii importante la Festivalul Internațional de Film Transilvania, 2012, la Best International Short Film din Portugalia și Premiul „Tânără Speranță” la Gopo.
Din distribuție fac parte actorii Ana Maria Guran, Oana Rusu, Ana Vatamanu, Iulia Ciochină, Florin Hrițcu, Dan Rădulescu. Cu excepția Iuliei Ciochină, nominalizată la Premiile Gopo pentru rolul din Drumul Taberei (omnibusul Love Bus), celelalte tinere actrițe sunt non-profesioniste și se află la prima apariție pe marele ecran.
Echipa este completată de producătorii Tudor Giurgiu și Radu Stancu, producătorii executivi Bogdan Crăciun și Gabi Suciu, scenarista Raluca Mănescu, directorul de imagine Daniel Kosuth, monteur-ul Ion Petru Tănase, scenografa Adeline Andreea Bădescu, sound designer-ul Tudor Petre, iar muzica este realizată de Vlaicu Golcea.
Cristian Mungiu, scrisoare deschisă adresată Ministrului Culturii
Stimate domnule Ministru,
Mă adresez dvs. în următorul context: după cum ştiţi, recent a fost promulgată legea care interzice activităţile în clădirile cu risc seismic. Cu această ocazie, s-au închis în Bucureşti ultimele trei cinematografe cu săli de peste 350 de locuri: Patria, Studio şi CinemaPRO. Erau ultimele săli din Capitală unde mai puteai aduna un pic de public – atât cât a mai rămas pentru film românesc, european şi non-mainstream–hollywoodian. Căci foarte mult public pentru asemenea filme n-a mai rămas – după ce, în ultimii 25 de ani, din raţiuni de management catastrofal şi de privatizări dubioase, s-a distrus încetul cu încetul întreaga reţea de peste 600 de săli de cinematograf pe care o aveam în 1989. Odată cu ea a dispărut iremediabil şi un întreg public pentru care cinematograful însemna o sală mică, apropiată de casă, unde mergi special ca să vezi un film anume – şi nu mall-ul unde te duci să mănânci un hamburger şi să mai vezi lume, iar dacă tot eşti acolo, intri la multiplex să vezi şi un film care se întâmplă să se dea la ora aia.
Desigur, bine că s-au închis aceste săli de vreme ce erau în pericol să cadă la primul cutremur în capul spectatorilor. Întrebarea însă este: ce facem mai departe? Am citit cu invidie că guvernul s-a reunit în şedinţă extraordinară pentru a găsi o soluţie pentru Teatrul Nottara, de asemenea închis. Preşedintele însuşi s-a oferit, într-un gest simbolic, să găzduiască spectacole de-ale teatrului la Cotroceni, semn că problema îl preocupă. Foarte frumos. Am citit apoi că, în sfârşit, a devenit o prioritate pentru guvern să ia în calcul construirea unei noi săli de concert pentru festivalul Enescu. Extraordinară iniţiativa, deşi pentru concerte există Ateneul, Sala Palatului şi multe alte spaţii. Dar fără îndoială că o sală nouă le va fi de folos. De asemenea, pentru Teatrul Naţional s-au găsit fonduri pentru o restaurare amplă. Şi pentru Operetă la fel.
Întrebarea mea, domnule ministru, este: când va deveni şi cinematografia o prioritate pentru decidenţii politici din România?
În ultimii 15 ani, cinematografia a câştigat cele mai mari premii posibile la cele mai prestigioase festivaluri din lume, generând enorm de multe comentarii pozitive despre România. Cinematografia a fost partea vie, activă, sincronă, modernă e exprimării artistice româneşti. A oferit Institutelor Culturale Române o alternativă mai vie la tradiţionalele expoziţii de ii, ouă încondeiate şi călușari. Cred că în aproape fiecare ţară există o săptămână de film românesc şi mai toate festivalurile mari de cinema au organizat o retrospectivă tematică despre cinematografia română în aceşti ultimi ani.
Şi atunci de ce, domnule ministru? De ce suntem trataţi la categoria şi alţii? Ce ar mai trebui să facem ca să devenim şi noi la un moment dat o prioritate?
Credeţi-mă pe cuvânt că nu suntem genul de artişti cu capul în nori. Cât a fost posibil să rezolvăm noi înşine, am făcut-o. În 2007, văzând că nu am cum să-mi distribui filmul cu care câştigasem Palme d’Or, pentru că pur şi simplu nu mai erau săli, am organizat o caravană – ca la începuturile cinematografiei – şi am colindat țara în lung şi în lat ca să arăt filmul. Am sperat că iniţiativa mea va servi ca exemplu şi că autorităţile vor înţelege situaţia şi vor lua măsuri. Însă nu s-a întâmplat altceva decât că am setat un trend. Astăzi, aproape fiecare cineast român are propria lui casă de producţie, a devenit şi propriul său distribuitor, organizează un festival sau duce filme prin ţară într-o caravană şi aşa mai departe. Dar nu putem înlocui lipsa de infrastructură. Şi nu putem compensa la nesfârşit lipsa de iniţiativă a statului. Nu vă aşteptaţi de la noi să construim şi săli, reţele de săli, asta e prea mult – nu mai ţine de organizare şi iniţiativă, ține de o politică culturală, de un plan pe termen lung, implică o strategie.
Noi o avem. Am elaborat-o acum mai bine de zece ani şi am înmânat-o, în numele unui grup de cineaşti, aproape fiecăruia dintre predecesorii dvs. în funcţie, fără nici un rezultat. N-a existat niciodată voinţa politică să fie pusă în practică. Miniştrii culturii, chiar şi cei cei care îşi doreau să schimbe câte ceva, au rămas prea puţin în funcţie. Sau nu existau fonduri. În sfârşit, n-a fost niciodată momentul potrivit, priorităţile au fost mereu şi mereu altele.
Mi se reproşează astăzi, domnule ministru, că nu am folosit mai bine momentul 2007 – când am primit toate decoraţiile posibile şi imposibile de la autorităţile române care se mândreau că se realizase o performanţă internaţională. În locul lor, ar fi trebuit să cer mai ferm nişte măsuri concrete. Pentru comunitate. Legate de cinematecă, de săli, de legislaţie, de toate lucrurile care au mers din prost în mai prost până am ajuns unde suntem acum: fără vreo sală validă de proiecţie într-un oraş care, ca şi celelalte competitoare din România, se visează capitală culturală fără ca să aibă măcar un cinematograf de calitate.
Şi cred că e de datoria mea, acum, să vă atrag atenţia. Că nu suntem niciodată prioritatea dvs. Nici măcar ultimii pe listă. Şi nu e fair, domnule ministru.
Cristian Mungiu
