Câteva știri din lumea culturală românească (6 – 12 octombrie 2014)

Serena Williams – autobiografia

Serena Williams. 18 turnee de Grand Șlem câștigate. Un total de 60 de milioane de dolari, sumă care o face să fie jucătoarea cu cei mai mulți bani câștigați din istoria circuitului ATP. Peste 200 de săptămâni petrecute în fruntea clasamentului ATP, dintre care 76 consecutive. Aceste performanțe o transformă pe Serena nu doar în una dintre cele mai bune jucătoare din istoria tenisului, ci și în una dintre cele mai bune atlete din istoria sportului. Pe linie este povestea vieții și carierei campioanei americane istorisite cu naturalețea și onestitatea specifică celor care au ajuns prin propriile forțe în vârful ierarhiei.

,,Povestirile pe care le-am ales din viaţa şi cariera mea sunt cele care acum mi se par cele mai bune surse de inspiraţie, cele mai motivante, cele mai ilustrative. Sunt amintirile care îmi dau mie formă. Sunt clipele pe care le văd ca pietre de hotar şi influenţele primite în formarea mea, ce m-au ajutat să devin persoana care sunt, jucătoarea care sunt, precum şi persoana şi jucătoarea care aş putea deveni. Cam asta sunt eu, acum. O bucată din inima mea, la un moment dat în timp. Dar dincolo de toate, vine un avertisment: tot ce tocmai aţi citit se supune schimbării. În fine, poate nu chiar tot. Anumite fapte legate de viaţa mea – cine, ce, când şi unde – sunt toate fixe. Dar fiecare părere, fiecare sentiment, fiecare intuiţie care derivă din acele fapte – cum şi de ce – este încă pe masă. Când am început să scriu cartea aceasta, n-am intenţionat niciodată să fie nişte memorii complete, de la un cap la altul. Nu sunt pregătită să-mi fac bagajul şi să-mi închei cariera. N-am terminat încă! Vă pot spune ce se întâmplă. Vă pot spune ce s-a întâmplat. Dar nu vă pot spune încotro mă îndrept. Nu pot şti ce turnură va lua povestea vieţii mele.”
Serena Williams

Premiul Nobel pentru Pace 2014: Malala Yousafzai

La numai 17 ani, Malala Yousafzai, autoarea bestsellerului Eu sînt Malala, publicat anul acesta la Polirom, devine cea mai tînără laureată a Premiului Nobel pentru Pace. Eu sînt Malala. Povestea fetei care a luptat pentru educaţie şi a fost împuşcată de talibani, scrisă împreună cu jurnalista Christina Lamb, a apărut şi în ediţie digitală, traducere din limba engleză de Ioana Georgescu. Al doilea cîştigător al Nobelului pentru Pace din acest an este indianul Kailash Satyarthi.

Cînd talibanii au ocupat Valea Swat din Pakistan, printre foarte puţinii care au îndrăznit să protesteze a fost şi o fată. Malala Yousafzai a refuzat să tacă şi a luptat pentru dreptul ei la educaţie. În ziua de marţi, 9 octombrie 2012, la cincisprezece ani, Malala aproape că a plătit cu viaţa această îndrăzneală. În timp ce se afla în autobuzul care o aducea acasă de la şcoală, a fost împuşcată în cap de la mică distanţă.

Deşi aproape nimeni nu mai credea că va trăi, Malala s-a însănătoşit, iar fetiţa născută într-o regiune din nordul Pakistanului a ajuns să ţină discursuri în sălile sediului ONU din New York.

Eu sînt Malala este povestea extraordinară a unei familii dezrădăcinate de terorismul global, o poveste despre lupta pentru dreptul fetelor la educaţie, despre un tată care, înfiinţînd el însuşi o şcoală, şi-a încurajat permanent fiica să se exprime liber şi să continue să înveţe. Totodată, este mărturia curajului unor părinţi care îşi iubesc cu ardoare fiica într-o societate care preţuieşte fiii. Eu sînt Malala ne întăreşte credinţa în puterea oamenilor de a schimba lumea.

Malala Yousafzai a devenit cunoscută iniţial publicului din Pakistan sub pseudonimul de Gul Makai, o fetiţă de unsprezece ani care îşi descria viaţa sub regimul taliban. Jurnalul ţinut de ea, dictat unui corespondent BBC şi publicat de site-ul BBC în urdu, era o mărturie despre viaţa adevărată a comunităţii şi se dorea un strigăt care să atragă atenţia asupra terorii semănate de talibani şi un demers de apărare a dreptului la educaţie al fetelor.

Pentru că, în timp, Malala devine din ce în ce mai vizibilă, iar în discursurile pe care le ţine îşi exprimă făţiş părerile despre pace şi măsurile ameninţătoare ale talibanilor, în anul 2011 primeşte Premiul Naţional pentru Pace al Tineretului din Pakistan şi este nominalizată la Premiul Internaţional pentru Pace al Copiilor.

Însă activitatea sa o aduce în vizorul talibanilor. În octombrie 2012, Malala este împuşcată în cap în autobuzul cu care venea de la şcoală. A supravieţuit în mod miraculos şi, din Birmingham, unde s-a recuperat după multiple intervenţii chirurgicale, Malala şi-a continuat campania în slujba educaţiei.

A fost unul dintre cei patru nominalizaţi la titlul de Omul Anului al revistei Time şi i-au fost acordate numeroase premii.

În prezent, Malala promovează accesul la educaţie prin intermediul Fundaţiei Malala, organizaţie nonprofit care investeşte în programe comunitare şi acordă sprijin militanţilor pentru dreptul la educaţie din întreaga lume.

Christina Lamb este unul dintre cei mai importanţi corespondenţi de presă de astăzi. A transmis reportaje din Pakistan şi din Afganistan încă din 1987. A studiat la Oxford şi la Harvard, a publicat cinci cărţi şi a obţinut numeroase premii, fiind desemnată de cinci ori Corespondentul Britanic al Anului. În anul 2007 a primit Prix Bayeux-Calvados, cea mai prestigioasă distincţie europeană acordată corespondenţilor de război. În prezent lucrează pentru Sunday Times şi locuieşte la Londra şi în Portugalia împreună cu soţul şi fiul ei.

„De Profundis” unul dintre cele mai tulburatoare texte scrise de Oscar Wilde in dezbatere la Libraria Humanitas de la Cismigiu – marti, 14 octombrie, ora 19.00

Marţi, 14 octombrie, ora 19.00 vă aşteptăm la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) la o seară dedicată lui Oscar Wilde si volumului De Profundis, recent apărut în colecţia Eseu a editurii Humanitas. Invitaţii la dezbatere sunt scriitorii Ioana Pârvulescu şi Radu Paraschivescu, profesorul universitar Mihaela Irimia Anghelescu care a semnat postfaţa ediţiei de faţă şi Sandra Ecobescu,filolog, preşedinte al Fundaţiei Calea Victoriei.

Scrisă în închisoare, De Profundis este o epistola către lordul Alfred Douglas, prietenul şi iubitul lui Wilde timp de trei ani. Legătura lor, condamnată de morala şi legile vremii, îl adusese după gratii în 1895 pe autorul controversatului roman Portretul lui Dorian Grey. Între ianuarie şi martie 1897, întemniţat pentru doi ani la Reading, Oscar Wilde are dreptul, conform condiţiilor impuse de autorităţile penintenciarului să scrie câte o pagină pe zi. Foaia i se lua, la sfârşitul zilei, cu promisiunea, respectată dealtfel, ca textul integral să i se înmâneze la ieşirea din închisoare. Ampla scrisoare a fost intitulată de către Wilde însuşi Epistola:In Carcere et Vinculis. În 1905, prietenul şi executorul literar al scriitorului, Robert Ross avea să dea publicului o ediţie expurgată a scrisorii pe care o va intitula cu această ocazie, De Profundis.

„Oscar Fingal O’Flahertie Wills Wilde făcuse din excesul de iniţiale duble ale numelui său (de câte două ori O, F şi W) o carte de vizită în saloanele vremii şi în sălile de teatru în care, în anii 1880–1890, era celebritatea absolută, semnatar al unor comedii de enorm succes, precum The Importance of Being Earnest, An Ideal Husband şi Lady Windermere’s Fan. Convins că arta nu face defel compromisuri cu realitatea, pe care, funciar, o respinge, întrucât îşi clădeşte un spaţiu identitar în posesiune exclusivă, Wilde devenise maestrul desăvârşit al expresiei calofile, deţinătorul ultimelor taine ale artei conversaţiei, inegalabilul causeur remarcat pe dată în cercurile de high life, precum în cafenele, în redacţiile ziarelor zilei, în vizitele scrobite ale societăţii victoriene. La antipodul rigorilor acesteia, Wilde se dovedea tot mai wild în modul de raportare la pulsaţiile lumii, fie acestea spumos mondene, de suprafaţă, ori grave, de profunzime.
(…)
Wilde, romantic târziu şi adept al turnului de fildeş paradigmatic, respinge frontal arta mimetică a Occidentului nutrită de precepte şi învăţături ale moştenirii aristotelice, optând pentru un fel de orientalism conceptual, în care arta rămâne, dimpotrivă, sugestivă şi evocatoare a unor mesaje-cheie, necum referenţial recognoscibilă în traseul parcurs în lumea noastră căzută. Estetul îşi formulează poziţia funciară ca una de relaţie simbolică multiplă cu arta şi cultura epocii. În tainiţele suferinţei  strigă de profundis cu înţelepciunea dobândită scump: fiecare şi orice muritor este angajat simbolic într-o relaţie cu însuşi secretul vieţii. Iar secretul vieţii este suferinţa. Carcera şi lanţurile nu sunt decât literal cele circumstanţiale. În esenţă, speţa umană ar trebui să se înfrupte din rodul tuturor pomilor dăruiţi lumii de Dumnezeu, or aceştia nu cresc numai la soare şi căldură, ci şi la umbră şi la răcoare. Claustrarea instituţionalizată îl învaţă lecţia umilinţei, care va da un nou contur eului său tulburat.

De Profundis este de interpretat cu folos tocmai în sensul celor de mai sus. Ca literatură confesivă, epistola redactată cu trudă, zile şi zile la rând, este nu doar strigătul personal de durere, ci încă o piesă de inventar a culturii europene punctată de nume precum Augustin, Bunyan sau Rousseau.“ (Mihaela Anghelescu Irimia).