Știrile săptămânii: Noi titluri in colectia Sepher, la Editura Herald: Meditatia si Cabala de Aryeh Kaplan & Kabbala. Traditia secreta a occidentului – Stiinta Secreta, de Papus (Dr. Gerard Encausse); „Descoperă-te” de Andreea Raicu, Curtea Veche Publishing. Lansare de carte în București, la Cărturești Carusel; Noutate editoriala: Inteleptul de la Arunachala – Convorbiri cu Sri Ramana Maharshi de Ramana Maharshi; Atrium armonic – Recital extraordinar al pianistului Eduard Kunz; Studiu HISTORY: Peste jumătate dintre români cred că George Enescu a avut cel mai mare impact pozitiv în muzică. Trupa Phoenix, pe locul trei; Studiu HISTORY: Regele Mihai și Ceaușescu, în topul personalităților din ultimul secol preferate de români; Scara lui Iakov de Ludmila Ulițkaia, Editura Humanitas Fiction, un roman-parabolă, saga unei familii traversând patru generații și un secol de cultură rusă; Lansare de carte Editura Vellant si Silent Poetry Party cu Jean-lorin Sterian; Spectacole- Lectura: Doi dramaturgi hispanici la Bucuresti, Instututul Cervantes; Întâlnire cu Horia-Roman Patapievici despre volumul Două eseuri despre paradis și o încheiere, Editura Humanitas.
Noi titluri in colectia Sepher: Meditatia si Cabala de Aryeh Kaplan & Kabbala. Traditia secreta a occidentului – Stiinta Secreta, de Papus (Dr. Gerard Encausse)
Meditatia si Cabala de Aryeh Kaplan
La momentul aparitiei sale, lucrarea Meditatia si Cabala a fost prima lucrare, publicata in orice limba, care dezvaluia practicile meditative ale vechilor cabalisti, discret prezente in intreaga istorie a Cabalei, din vremurile profetice si pana in contemporanitate.
Lucrarea contine extrase din texte meditative autoritare precum: Merkavah – Marele Hekhalot, scrierile rabinilor Abraham Abulafia, Yosef Gikatalia, Moshe Cordovero, Chaim Vital (principalul discipol al marelui Yitzchaq Luria) sau ale miscarii hasidice.
Aryeh Kaplan (1934-1983) a fost un rabin ortodox de origine americana, detinand, de asemenea, si o licenta in fizica. Traducator din Tora si exeget al Cabalei, el ne ofera in lucrarea de fata o prezentare a instrumentelor practice utilizate de acest sistem, intr-un stil care imbina traditia si modernitatea.
Cabala, ne invata autorul cartii de fata – rabinul Aryeh Kaplan – se imparte in trei ramuri: cea teoretica, cea practica si cea meditativa. S-au scris multe lucrari despre elementele speculative, teologice si metafizice, incluse sub denumirea de Cabala teoretica si destul de multe lucrari – unele cu un pronuntat caracter eclectic – despre metodele magice si oculte ale Cabalei practice.
Sunt foarte greu de gasit, insa, lucrari (mai ales atat de documentate precum cea de fata) despre Cabala meditativa. Textul de fata este una dintre aceste rare lucrari, care parcurge cu o rigoare de neegalat, la un mod practic, istoria multimilenara a acestor metode meditative.
„Chem cerul si pamantul ca martori ca orice fiinta, barbat sau femeie, evreu sau nu, liber sau sclav, poate sa primeasca Duhul Sfant (Ruach HaQodesh). Totul depinde numai de faptele sale.” (Profetul Elyah/Ilie)
„Fericit este cel care isi inalta credinta in Dumnezeu, luand Prezenta Divina, care consta in cele Zece Porunci, si punand-o intr-un singur gand, o singura dorinta, fara niciun alt amestec. Fiecare Sefira (Emanatie Divina) este cuprinsa in ea si este Gradina in care toate Sefirot sunt una.” (Tikuney Zohar)
„Atunci cand va rugati, ganditi-va la voi ca fiind nimic si uitati complet de voi .” (Rabinul Baal Shem Tov)
Aryeh Kaplan (1934-1983) a fost un rabin ortodox de origine americana, detinand, de asemenea, si o licenta in fizica. Ganditor original si scriitor prolific, este cunoscut pentru traducerile din Tora, scrierile despre Cabala si studiile introductive despre credintele si filosofia iudaica. Lucrarile sale au avut un rol semnificativ in evolutia miscarii Baal Teshuva.
Dintre lucrarile sale semnificative:
– „Meditatie si Cabala” (Herald, 2018)
– Sefer Yetzirah: The Book of Creation in Theory and Practice
– Jewish Meditation: A Practical Guide
– The Bahir: Illumination
– Inner Space: Introduction to Kabbalah, Meditation and Prophecy
– Meditation and the Bible
– Kabbalah and the Age of the Universe
– The Living Torah the Five Books of Moses
Kabbala. Traditia secreta a occidentului – Stiinta Secreta, de Papus
Kabbala este un sistem metafizic sau mistic prin care initiatul cunoaste universul si pe Dumnezeu. Aceasta cunoastere il inalta dincolo de notiunile comune si il face sa inteleaga sensul misterios al creatiei. Secretele kabbalistice sunt imanente Sfintei Scripturi, insa ele nu pot fi intelese de cei care interpreteaza textele in sens strict literal. De aceea, pentru dezvaluirea revelatiilor ascunse sub valul povestirilor biblice sunt folosite litere si numere, considerate adevarate rezervoare ale puterii divine. „Numerele si caracterele imuabile, spune Cornelius Agrippa, sunt suflul armoniei Divinitatii, caci ele sunt sfintite de prezenta Divina.” Papus (Dr. Gerard Encausse)
Kabbala este invatatura esoterica a iudaismului, extinsa insa, la nivel de metodologie, si in mediul spiritual si ocult al Europei. Datorita universalitatii multor dintre invataturile si practicile sale, regasim elemente kabbalistice in alchimie, magie, Tarot si in general in tot ceea ce tine de domeniul initiatic in Occident. In timp ce invatatura strict traditionala a Kabbalei este invaluita in secret si greu accesibila oricarui necunoscator al limbii ebraice si al traditiei iudaice in general, studiul elementelor cu grad mare de universalitate, atât la nivel teoretic, cât si la nivel operativ poate adauga valente noi oricarei cautari sincere a Adevarului. La loc de cinste in invatatura secreta Kabbala se afla studiul simbolismului literelor alfabetului ebraic, al combinatiilor si permutarilor lor, precum si al Numelor angelice si Divine si al celebrului Arbore al Vietii (Etz Chaim).
Cei care poseda anumite cunostinte despre istoria poporului evreu stiu ca alaturi de Biblie a existat, daca nu dintotdeauna, atunci cel putin intr-un trecut foarte indepartat, o traditie menita sa explice si sa faca inteleasa Legea (Tora) atat pentru multimea profana, cat si pentru o anumita categorie de initiati. Partea cea mai elevata a acestei traditii sau doctrina ei secreta este Kabbala.
Lucrarea lui Papus ofera explicatii detaliate asupra stiintei stravechi a Kabbalei – adica a traditiei orale transmise de mistica ebraica din generatie in generatie, in paralel cu textele biblice. Cartea vine sa faca lumina intr-un domeniu despre care se vorbeste foarte mult, dar se cunosc extrem de putine lucruri. Autorul descrie originea, structura, filozofia si teozofia kabbalista intr-o maniera accesibila.
In general, in Kabbala sunt expuse regulile cu caracter teoretic si indrumarile de ordin practic ale stiintei oculte, insa cu greu se poate discerne raportul existent intre textul sacru propriu-zis si traditia ezoterica. Kabbala intruchipeaza esenta cunoasterii universului si a lui Dumnezeu, asa cum este ea perceputa in traditia ebraica veche. Principalele carti care o compun – Sepher Yetzirah si Zoharul, amplu descrise in lucrarea lui Papus – ofera o posibila cheie a cunoasterii mistice asupra creatiei si a naturii divine.
Completarile pe care autorul le aduce in Stiinta secreta reprezinta o analiza a modului in care filozofia Kabbalei a influentat gandirea crestina medievala si a impregnat toate stiintele oculte cu care a venit in contact. Supravietuind din Antichitate in paralel cu stiinta moderna, ezoterismul este cel care, sub diferite forme, a perpetuat cunostiintele initiatilor din vechime. Geometria si numerologia sacra, magia, astrologia si alchimia, toate acestea sunt variante ale stiintelor secrete care au fost influentate de Kabbala.
Papus este figura proeminenta a diferitelor organizatii oculte si cercuri literare pariziene aflate la cumpana secolelor XIX si XX. S-a nascut in orasul La Coruna, in Spania, pe data de 13 iulie 1865, dar familia sa se muta la Paris cand acesta avea patru ani, educatia sa fiind una franceza.
Inca din tinerete, Encausse isi petrecea cea mai mare parte din timp la Biblioteca Nationala studiind Cabala, Tarotul, stiintele magiei si alchimiei. Se alatura Societatii Teozofice Franceze la scurt timp dupa infiintarea acesteia de catre Madame Blavatsky, in 1884 -1885, dar nu dupa mult timp se retrage fiindca se impotrivea accentului pus de Societate pe ocultismul oriental. In 1888, el si prietenul sau Lucien Chamuel infiinteaza Librarie du Merveilleux si revista lunara L‘Initiation, publicata pana in 1914.
Urmeaza studii academice conventionale la Universitatea din Paris. Obtine titlul de doctor in medicina in 1894, cu o lucrare despre anatomia filozofica. Deschide o clinica pe Rue Rodin, care s-a bucurat de succes.
„Descoperă-te” de Andreea Raicu. Lansare de carte în București, la Cărturești Carusel
Curtea Veche Publishing și Andreea Raicu lansează cel de-al doilea proiect de suflet pe plan editorial al acesteia pentru publicul larg, în București. Cartea „Descoperă-te” vine ca un îndemn pentru femeile care simt nevoia de liniște și echilibru. Acest volum este rezultatul a numeroase trăiri pe care autoarea a învățat să le gestioneze și să ajungă să aibă o liniște interioară aparte. Cartea va fi lansată în data de 04 decembrie, începând cu ora 18.30, la librăria Cărturești Carusel, Str. Lipscani, nr. 55.
„Descoperă-te” este mai mult decât o carte. Este un cumul de bune practici pentru orice femeie modernă care încearcă să-și găsească un traseu fericit într-o lume cosmopolită. Lansarea cărții apărute la Curtea Veche Publishing este marcată și printr-un turneu național de evenimente dedicate la Iași, Cluj, Timișoara și Constanța.
Împlinirea nu stă în relația cu cântarul, frumusețea autentică nu își dă întâlnire cu bisturiul, iar micile lucruri pe care oamenii le consideră defecte fizice au mai mult farmec decât perfecțiunea construită ca un castel din farduri, fond de ten și pudră. Este mărturisirea uneia dintre cele mai stilate femei din România, care a dat lupta încrâncenată pentru imaginea fără cusur de pe ecrane și din revistele glossy pe bucuria neprețuită de a fi ea însăși, în echilibru cu propriul corp și spirit. Ia-o de mână pe Andreea Raicu, așa cum ai face cu o prietenă dragă și răspunde chemării ei de a savura cu nesaț călătoria către ce vrei să devii, cu mult mai de preț decât goana cea de toate zilele spre închipuita fericire.
“E important să învățăm să ne găsim liniștea interioară, să ne oprim și să vedem ce este înăuntrul nostru, să ne întrebăm ce ne place, ce ne dorim, ce ne face fericiți.” este mesajul Andreei Raicu pentru cititorii săi. “Descoperă-te” vine cu sfaturi și rețete practicate de autoare pe trei paliere extrem de importante în viața oricărei femei cosmopolite: sănătate, frumusețe și dezvoltare personală. Conținutul cărții se dovedește extrem de util, mai ales în ceea ce privește stilul de viață, fiind presărat cu idei practice despre gătit, îngrijire și întreținere corporală, terapii și valori personale.
Fotografiile cu Andreea Raicu au fost realizate de Alexandru Roșieanu, iar o parte dintre cele cu rețete de Marius Dragne. Adela Barbu este redactorul coordonator al întregului proiect.
„Descoperă-te” de Andreea Raicu este disponibilă pe site-ul curteaveche.ro și în librăriile din întreaga țară la prețul de 60 de lei.
Noutate editoriala: Inteleptul de la Arunachala – Convorbiri cu Sri Ramana Maharshi de Ramana Maharshi
Prezentul volum cuprinde dialogurile din Talks with Sri Ramana Maharshi, lucrare aparuta pentru prima oara in limba engleza in anul 1955. Convorbirile purtate cu Ramana Maharshi, intre anii 1935 si 1939, de catre discipoli din ashram si vizitatori veniti din intreaga lume au fost inregistrate de Sri Munagala Venkataramiah, devenit mai tarziu Swami Ramānanda Sarasvati. Ii suntem recunoscatori acestuia pentru rigurozitatea cu care a notat dialogurile, ca interpret calificat in cadrul ashramului. Prin grija sa, cea mai mare parte dintre acestea au fost revazute si corectate de Sri Ramana insusi, oferindu-se astfel o garantie in plus a autenticitatii.
Ramana Maharshi, supranumit si Inteleptul de la Arunāchala, nu tinea conferinte, discursuri sau predici, nu pretindea nimanui sa creada in cuvintele sau in tacerile sale, nu considera pe nimeni discipol, pentru ca stia ca singurul Maestru este Dumnezeu. Prin simpla sa prezenta, Ramana Maharshi reusea sa ii transforme pe cei patrunsi de tacerea sa elocventa si de pacea ce se degaja din personalitatea sa atat de impersonala…
Prezenta lui Sri Ramana Mahashi, manifestata prin invataturile sale, va oferi, prin tacere, cititorului insetat de adevar raspunsul la intrebarile lui nerostite. Maestrul insusi spunea: „Tacerea gurului este invatatura spirituala cea mai puternica, cea mai exploziva. Este, de asemenea, forma sublima a Gratiei.” E. L. Popescu
„Invatatura centrala a lui Sri Ramana este Introspecția. In loc de a urmari sa stii una sau alta, cauta sa iți cunoști Sinele. Intreaba ≪Cine sunt eu?≫ in loc de a intreba despre o suta de alte lucruri. Introspecția ar trebui sa fie cea mai usoara dintre toate activitațile noastre, dar pare sa fie cea mai dificila, pentru ca ne-am instrainat de noi inșine. Ce trebuie facut este simplu: sa ramanem in Sine. Acesta este Adevarul ultim. Este starea noastra eterna, naturala, inerenta. Din cauza ignorantei, ne identificam pe noi insine cu ceea ce nu suntem… Invataturile lui Sri Ramana conținute in ≪Convorbiri≫ aduc speranța pentru oricine. Nimeni nu trebuie sa creada ca este in afara mantuirii.” T. M. P. Mahadevan
„Au trecut 20 de ani de la aparitia primei editii in limba romana a convorbirilor cu Sri Ramana Maharshi. Consideram ca este binevenita si necesara publicarea acestei noi editii, prima fiind, de mai mulți ani, epuizata. Aceasta editie revazuta si completata cu un glosar si un index, va veni in intampinarea cititorilor care o asteapta, pentru a-i calauzi, prin invatatura mereu actuala a Inteleptului de la Arunāchala, in gasirea drumului inspre propria natura din fiecare dintre noi.” E. L. Popescu
Ramana Maharshi (1879-1950), s-a nascut in oraselul Tiruchuzhi, din provincia Tamil Nadu. Dupa moartea tatalui sau, cand abia implinise doisprezece ani, se muta la Madurai. In 1896 are loc marea sa experienta transformatoare – trecerea prin moarte, urmata de realizarea Sinelui. Isi paraseste caminul si familia si se indreapta spre Arunachala. Se stabileste in pestera Virupaksha unde va locui vreme indelungata. Aici i se vor alatura primii discipoli, carora le va impartasi invatatura sub forma unor raspunsuri la chestiuni pe teme spirituale. Acestea se vor regasi in opusculele Vichara Sangraham (Introspecţia) si Nan Yar? (Cine sunt eu?), care pot fi considerate primele sale lucrari.
De asemenea, Ramana Maharshi compune diferite imnuri inchinate Arunachalei, stranse ulterior intr-o culegere foarte pretuita de devotii sai. Despre aceste carti, Ramana va spune: „Toate poeziile mele s‑au înfiripat la dorinta unuia sau a altuia, in legatura cu cate un eveniment concret. Chiar si Patruzeci de versuri despre Realitate, cea atat de tradusa si comentata, nu a fost gandita ca o carte, ci consta din versuri concepute in diverse perioade. Singurele poeme ivite spontan, obligandu‑ma, as putea spune, sa le notez, fara ca nimeni sa mi‑o ceară, sunt Unsprezece stante in cinstea lui Sri Arunachala si Opt stante catre Sri Arunachala.”
In 1922, mama sa, Alagammal, moare, fiind ingropata la poalele muntelui Arunachala. Incepand cu acelasi an, Maharshi intemeiaza Sri Ramanashram, asezamant ce se va extinde in anii urmatori ca urmare a cresterii numarului de devoti. Printre cartile „scrise” in aceasta perioada mentionam: Upadesa Saram (Esenta invataturii), Upadesa Manjari (Buchetul de sfaturi spirituale), precum si numeroase comentarii la lucrari vedantice. Pana la moartea sa, petrecuta in 1950, Ramana va impartasi invatatura sa eliberatoare miilor de discipoli si de pelerini sositi din toate colturile Indiei si din Occident.
„Calea cunoasterii inseamna doar sa te afunzi inauntru cu mintea, fara a rosti cuvantul «Eu», si sa cercetezi de unde mintea, ca „«Eu», rasare. A medita «Acesta nu sunt Eu» sau «Acela sunt Eu» poate fi de ajutor, dar cum ar putea reprezenta Investigatia? Cand mintea, investigand launtric «cine sunt eu?», ajunge in inima, ceva propriu inimii insesi se manifesta ca «Eu‑Eu», astfel incat eul individual trebuie să se plece rusinat. Desi se manifesta, nu este Eu prin natura, ci Perfectiunea insasi, si aceasta este Sinele”. Ramana Maharshi, Patruzeci de stante
„Ramana ne daruieste o religie a spiritului care ne ajuta sa ne eliberam de dogme si superstiţii, de ritualuri si ceremonii, pentru a trai ca spirite libere. Esenta tuturor religiilor e o problema intima si personala, un raport individual cu Divinul. Nu atat preaslavire, cat cautare; o cale de devenire, de eliberare.” Dr. S. Radakrishnan, fost vicepresedinte al Indiei
Munagala S. Venkataramiah (Swami Ramananda Saraswati) (n. 1882 – d. 1963) s-a nascut in Sholavandan, Madurai District, Tamil Nadu. Studiaza in limba engleza si isi finalizeaza studiile in chimie in 1910. Obtine premiul Arni Jagirdar Gold Medal in chimie, medalie de mare prestigiu castigata in timp de doi detinatori indieni ai Premiului Nobel pentru fizica, C. V. Raman and S. Chandrasekhar. Este atras de studiul Upanisadelor si a altor texte sacre, invatand sanscrita. Dupa o cariera de succes in chimie, moartea fiicei sale, la numai 18 ani, il impinge catre adancirea practicii sale spirituale si filosofice, iar in 1927 il intalneste pe Ramana Maharshi, pe care il viziteaza in fiecare an, impreuna cu familia. Ulterior, devine rezident permanent al Ashramnului Ramana, devenind interpretul de limba engleza al lui Maharshi. Studiaza impreuna cu acesta unele texte spirituale si sacre, traducand in engleza mai multe lucrari, precum Tripura Rahasya, Advaita Bodha Deepikasi Kaivalya Navaneeta.
Dupa moartea lui Ramana Maharshi, survenita in 1950, si un atac de cord, in 1954, renunta la toate bunurile sale lumesti, alegand ascetismul practicii hinduiste Sannyasa. Ajunge sa fie cunoscut sub numele de Swami Ramanananda Saraswati.
Atrium armonic – Recital extraordinar al pianistului Eduard Kunz
După mai mult de un deceniu de tăcere, pianul istoric Schiedmayer (1900) va însufleţi din nou cu armoniile sale vila din bulevardul Dacia, numărul 77. În cadrul Anului european al Patrimoniului cultural şi cu ocazia deschiderii Sezonului România-Franţa, la Paris, Atrium-ul Institutului Francez din Bucureşti va fi scena recitalului extraordinar al pianistului Eduard Kunz, pe data de 3 decembrie 2018, la ora 19.30.
Pentru această seară de gală pentru care biletele au fost epuizate în câteva ore, sonorităţile a trei spaţii culturale se vor întrepătrunde pe clapele instrumentului, superbă piesă de patrimoniu. Eduard Kunz va interpreta – Claude Debussy (Clair de lune), Maurice Ravel (Gaspard de la nuit), Sergueï Rachmaninov (Six moments musicaux op. 16). În deschiderea recitalului, publicul va avea ocazia să asculte o tânără speranţă a scenei muzicale româneşti, Catinca Nistor (Claude Debussy – L’isle Joyeuse, George Enescu – Toccata Suite No.2 Op. 10).
Adevărată bijuterie a Casei Olănescu, pianul Schiedmayer a fost achiziţionat de statul francez în anul 1936, împreună cu imobilul de la numărul 77 al bulevardului Dacia. Ani de-a rândul, sonoritatea acestui instrument remarcabil i-a încântat pe melomanii care treceau pragul Institutului Francez din Bucureşti. Conceput de profesorul Gustav Halmhuber (marchetăria a fost manufacturată de G.Wölfel), pianul aflat în Atrium-ul Institutului a fost fabricat la începutul secolului 20 de către Pianofortefabriek de la Stuttgart, furnizorul tuturor marilor case regale şi imperiale ale epocii. Anterior, modelul după care a fost confecţionat instrumentul primise Marele Premiu al Expoziţiei universale de la Paris, din 1900. La sfârşitul anilor 1940, pianul Schiedmayer devine preferatul lui Roland Barthes, în timpul şederii sale în capitala României, ca ataşat cultural la Ambasada Franţei şi bibliotecar la IFB. Înainte de închiderea Institutului de către regimul comunist, pianul era protagonistul numeroaselor şi foarte aşteptatelor serate muzicale organizate aici. Instrumentul a fost restaurat în 2018 de către expertul rus Alexander Ermakov.
Considerat a fi unul dintre cei mai buni 10 pianişti din lume de către BBC Magazine, Eduard Kunz (născut în 1980) a evoluat în compania celor mai prestigioase orchestre europene. Recompensat cu cincisprezece mari premii internaţionale, artistul are şi o discografie bogată, în care apare îndeosebi alături de Orchestra BBC (Marea Britanie). Împreună cu Alexandru Tomescu, Eduard Kunz a înregistrat integrala lucrărilor pentru pian şi vioară de George Enescu. În afară de activitatea concertantă, instrumentistul este şi profesor emerit al Universităţii Josip Strossmayer (Osijek – Croaţia), precum şi profesor invitat la mai multe universităţi de muzică din China, Italia şi Japonia. Eduard Kunz este stabilit în România.
Catinca Nistor (născută în 2003) studiază la Şcoala “Iosif Sava” din Bucureşti şi se perfecţionează cu Eduard Kunz. Tânăra a câştigat deja câteva premii întâi cu ocazia unor competiţii româneşti şi internaţionale. De curând şi-a făcut debutul pe scenele mocovite, alături de Orchestra Virtuoso din capitala Federaţiei Ruse.
Studiu HISTORY: Peste jumătate dintre români cred că George Enescu a avut cel mai mare impact pozitiv în muzică. Trupa Phoenix, pe locul trei
Peste jumătate dintre români consideră că George Enescu a avut cel mai mare impact pozitiv asupra muzicii românești din ultimii 100 de ani, arată un studiu realizat pentru postul de televiziune HISTORY. În plus, respondenții consideră că literatura este dominată de Mircea Eliade, în timp ce Henri Coandă este indicat ca având cea mai semnificativă contribuție în domeniul științei.
Astfel, conform studiului, topul personalităților din muzica românească a ultimilor 100 de ani este dominat de George Enescu (57,1%), urmat la o distanță considerabilă de Maria Tănase (14,7%) și trupa Phoenix (10,4%). Clasamentul personalităților cu impact pozitiv asupra muzicii este completat în mare măsură de artiști din zona de muzică ușoară: Tudor Gheorghe, Gică Petrescu și Ion Dolănescu, fiecare înregistrând între 3% şi 6% dintre voturi.
În ceea ce privește domeniul științei, 34,2% dintre români îl plasează pe Henri Coandă în topul personalităţilor cu cel mai mare impact pozitiv în ultimii 100 de ani, în timp ce aproximativ o cincime i-a indicat pe Ioan Cantacuzino (19,4%) și Ana Aslan (18,1%). Pe de altă parte, unul din 10 români nu a știut ce personalitate să indice, nume importante din știință, precum Emil Racoviță sau Nicolae Paulescu, obținând sub 9%.
De asemenea, conform participanților la studiu, clasamentul literaturii românești din ultimii 100 de ani este dominat de Mircea Eliade (28,7%), urmat de Marin Preda (23,5%), Liviu Rebreanu (16,9%) și Nichita Stănescu (10%).
Informaţiile sunt rezultatele unei cercetări realizate de HISTORY, în care românii au mai fost rugați să indice personalități istorice remarcabile, perioade istorice benefice pentru țară, precum și evenimente economice și politice cu impact pozitiv asupra populației. Astfel, aproape jumătate dintre aceștia consideră că perioada interbelică (1918-1938) a fost cea mai benefică din ultimii 100 de ani pentru România, în timp ce Regele Mihai, urmat de fostul dictator comunist Nicolae Ceaușescu, a fost indicat ca personalitatea cu cel mai mare impact pozitiv asupra românilor.
Studiul a fost realizat de către compania iSense Solutions pentru HISTORY România, pe un eșantion reprezentativ de 1.051 de respondenți, din mediul urban, cu vârsta cuprinsă între 16-65 de ani. Acesta a fost realizat cu ocazia aniversarii a 100 de ani de la Marea Unire.
Studiu HISTORY: Regele Mihai și Ceaușescu, în topul personalităților din ultimul secol preferate de români
Aproape jumătate dintre români consideră că perioada interbelică (1918-1938) a fost cea mai benefică din ultimii 100 de ani pentru România, arată un studiu realizat pentru postul de televiziune HISTORY. În ceea ce priveşte personalitatea cu cel mai mare impact pozitiv asupra românilor în ultimii 100 de ani, cei mai mulţi respondenţi l-au indicat pe pe Regele Mihai, urmat de fostul dictator comunist Nicolae Ceaușescu.
Astfel, potrivit participanților la studiu, cele mai benefice perioade din istoria României sunt perioada interbelică (42% dintre respondeţi) şi cea comunistă din 1968 și până la Revoluția din decembrie 1989 (18,2%). Doar 11,6% dintre români consideră perioada 2007 și până în prezent ca fiind cea mai benefică, iar procentul este şi mai mic pentru perioada de pre-aderare la Uniunea Europeană, 1989-2007 (7,8%).
„Studiul arată puterea miturilor istorice și efectele selective ale memoriei sociale. Recenta moarte a Regelui Mihai de România probabil ca l-a propulsat pe acesta în fruntea clasamentului. În plus, largă convergentă a politicienilor și analiștilor spre imaginea acestuia ca simbol al neamului face deloc surprinzătoare alegerea respondenților. Mitul perioadei interbelice, a vârstei de aur a României, persistă și el, ajutat de faptul că niciunul dintre respondenți nu a trăit în acea perioadă, iar istoria populară este încă departe de a fi demontată sau modulată de istoria academică. Paradoxal, cele mai pozitive evenimente din ultimii 100 de ani sunt cele mai recente, deși perioadele mai mult sau mai puțin îndepărtate sunt considerate a fi cele mai bune din istorie. Este mai ușor să uiți problemele trecutului și să îți amintești doar de glorii reale sau imaginare în timp ce momentele recente sunt încă proaspete în memorie, atât cu valențele pozitive cât și cu cele negative. Un ultim paradox: comunismul nu a fost bun, dar un respondent din cinci îl nominalizează pe Ceaușescu ca figura pozitivă remarcantă a ultimului secol. Să fi fost oare comunismul o idee proastă, dar aplicată bine de naționalismul socialist al dictatorului care a condus România timp de un sfert de secol?”, comentează antropologul Radu Umbreș.
În clasamentul personalităților care au avut un impact pozitiv asupra vieții românilor din 1918 până în prezent, Regele Mihai este indicat într-o proporţie covârşitoare (41,7%), însă este urmat de Nicolae Ceaușescu, cu peste o cincime dintre voturi (21%). În timp ce alte personalităţi au întrunit mai puţin de 10% dintre voturi (Iuliu Maniu – 9,7%, Corneliu Coposu – 5,1%, Gheorghe Gheorghiu Dej – 3,4%, Ion Iliescu – 1.8%), peste 11% dintre români au preferat să nu nominalizeze o anumită persoană.
În anul Centenarului, 41,9% dintre români consideră Marea Unire ca fiind evenimentul istoric din ultimii 100 de ani cu cel mai mare impact pozitiv asupra ţării. Un număr similar de respondenţi indică, însă, alte două evenimente – Revoluția din decembrie 1989 (22,8%) și Aderarea la UE (20,4%). Doar 3,8% dintre români cred că instaurarea comunismului a avut un efect benefic asupra ţării.
Pe de altă parte, peste o cincime (21,3%) dintre români sunt de părere că migrația în UE este evenimentul economic din ultimii 100 de ani cu cel mai mare impact pozitiv asupra societății românești. Pe următoarele două locuri se situează restituirea pământului colectivizat și a proprietăților expropriate (18,3%) și privatizarea și tranziția la economia de piață (17,1%). În acelaşi timp, un procent semnificativ (14,5%) consideră industrializarea în socialism ca fiind evenimentul economic cel mai benefic din ultimii 100 de ani.
Studiul a fost realizat de către compania iSense Solutions pentru HISTORY România, pe un eșantion reprezentativ de 1.051 de respondenți, din mediul urban, cu vârsta cuprinsă între 16-65 de ani. Prin acesta, postul de televiziune sărbătorește 100 de ani de la Marea Unire.
Scara lui Iakov de Ludmila Ulițkaia, un roman-parabolă, saga unei familii traversând patru generații și un secol de cultură rusă
Editura Humanitas Fiction vă invită la Librăria Humanitas de la Cișmigiu miercuri, 5 decembrie, de la ora 19, la lansarea romanului Scara lui Iakov de Ludmila Ulițkaia, tradus în limba română de Gabriela Russo, bestseller Gaudeamus 2018, recent apărut în colecția „Raftul Denisei“, coordonată de Denisa Comănescu, un roman-parabolă, „o saga de familie traversând patru generații și un secol de cultură rusă, căreia îi dă glas o femeie uluitoare“ (Il Giornale).
Vor prezenta cartea Ioana Pârvulescu, scriitoare, Marina Constantinescu, filolog, jurnalist și critic de teatru și Antoaneta Olteanu, Director al Departamentului de Filologie Rusă şi Slavă, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea din Bucureşti. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director general al Editurii Humanitas Fiction.
Accesul este gratuit pe baza unei rezervări prin Eventbook*.
„Scara lui Iakov este un roman despre «știința vieții», ca să folosim cuvintele unuia dintre personaje; dar, mai mult decât atât, este un roman despre fericirea de a trăi viața, oricum ar fi ea, despre modurile și posibilitățile de a o accepta, oricât de complicată ar deveni.“ – Vedomosti
„Ludmila Ulițkaia este cea mai cunoscută și mai impresionantă scriitoare rusă a timpurilor noastre. Oricine îi citește cărțile înțelege ceva mai bine această Rusie care ne pare atât de străină și de amenințătoare.“ – Frankfurter Allgemeine Zeitung
Inspirat din corespondența bunicilor autoarei, romanul se desfășoară în jurul a două axe – Nora și Iakov Osețki. Ei s-au văzut o singură dată, în 1955, pe când Nora era doar o copilă. Întâlnirea n-a fost decât un episod fulgurant pentru amândoi. Adevărata întâlnire are loc abia peste ani, în 2011, când Nora găsește într-un cufăr vechi scrisorile și jurnalele bunicului ei și-i descoperă cu adevărat povestea: după Revoluția din Octombrie, Iakov și Marusia, tineri căsătoriți din Kiev, se mută la Moscova. În timp ce Marusia îmbrățișează doctrina comunistă, Iakov devine tot mai critic, astfel că, după venirea lui Stalin la putere, cade în dizgrație și este trimis în Siberia. Soția lui divorțează în contumacie, în ciuda faptului că au un copil. Lumea Norei Osețki nu este mai puțin dramatică: răzvrătită și nonconformistă, are un fiu, Iurik, pe care-l crește singură, un iubit georgian, regizor de teatru, și un soț „de ocazie“, de care și ea divorțează în contumacie. Firele vieților tuturor se întâlnesc și se despart pe fundalul poveștii lui Iakov, care se dezvăluie treptat, odată cu marea istorie a secolului XX. Destinul lui Iakov Osețki o face pe Nora să-și pună întrebări despre propria viață, și mai cu seamă una: până la ce punct traiectoria ființei poate fi determinată de genele sale?
Scara lui Iakov este povestea a patru generații ce se desfășoară într-o alternanță continuă a planurilor, un caleidoscop de iubiri, trădări, idealuri, culpe, suferință, artă și întrebări fără răspuns, în care istoria este omniprezentă, mereu personaj principal. În 2016, Scara lui Iakov a câștigat, în cadrul Premiilor Bolșaia Kniga, Locul al treilea și Premiul cititorilor. Este tradus în peste douăzeci de țări.
LUDMILA ULIȚKAIA, una dintre cele mai importante și apreciate voci ale literaturii contemporane, s-a născut într-un sat din Urali în 1943. După ce își ia licența în biologie la Universitatea din Moscova, lucrează în cadrul Institutului de Genetică. La sfârșitul anilor ’70 se angajează consilier la Teatrul Evreiesc din Moscova și scrie scenarii de film. Primul său roman, Soniecika (1995; Humanitas, 2004), îi aduce instantaneu notorietatea, fiind nominalizat pe lista scurtă la Premiul Booker pentru Literatura Rusă și recompensat cu premiile Médicis étranger și Giuseppe Acerbi. Următorul roman, Medeea și copiii ei (1996), îi sporește renumele cu o nouă nominalizare la Premiul Booker, pe care și-l adjudecă în 2001 pentru Cazul Kukoțki, roman încununat și cu Premiul Penne (2006). Înmormântare veselă (1997; Humanitas, 2005), unul dintre cele mai apreciate romane ale autoarei, este tradus în peste douăzeci de limbi. De același succes se bucură volumul de povestiri Fetițele (2002; Humanitas Fiction, 2013), precum și romanele Minciunile femeilor (2003; Humanitas, 2005) și Al dumneavoastră sincer, Șurik (2003; Humanitas Fiction, 2008), câștigător a mai multe premii: Romanul anului 2004 în Rusia, Premiul Național pentru Literatură în China (2005) și Grinzane Cavour în Italia (2008). Daniel Stein, traducător (2006; Humanitas Fiction, 2011) a fost încununat cu premiile: Bolșaia Kniga (Marea Carte), Părintele Alexandru (Germania–Rusia, 2008) și Simone de Beauvoir pentru libertatea femeilor (Franța, 2011). În 2010, Ulițkaia publică romanul Cortul verde, tradus în română cu titlul Imago (Humanitas Fiction, 2016), primit elogios de presa internațională, iar în 2015, Scara lui Iakov. Cărțile Ludmilei Ulițkaia s-au vândut până în prezent în peste două milioane de exemplare. În 2013 i s-a acordat distincția Officier de la Légion d’honneur și în 2014, Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană.
Lansare de carte si Silent Poetry Party cu Jean-lorin Sterian
Jean-Lorin Sterian debutează în poezie cu volumul Home Alone 3, apărut la Editura Vellant. Joi, 6 decembrie, are loc lansarea cărții – o discuție despre singurătate în sens poetic, antropologic și ludic, și un Silent Poetry Party. Participă, alături de autor, Ana Maria Sandu – scriitor și jurnalist, Florin Dumitrescu – poet, Adriana Savu – doctorand în sociologie, moderează Dan Pleșa (Editura Vellant). Evenimentul începe la ora 18:30 la Cărturești MODUL (strada Academiei 18-20).
Home Alone 3 este un inventar de singurătăți, unele cauză, altele efect, fiecare cu gustul, mirosul și textura ei, fiecare cu mecanismul ei de separare-apropiere de ceilalți, fiecare cu motivația și cu absurdul propriu. În carte, singurătatea unește clubul berlinez Berghain, stabilopozii din Constanța și lacul Cișmigiu, covoarele pe care nu a călcat nimeni și plicurile de supă, sticluțele cu nisip din Sahara, frezele făcute în copilărie și herniile inghinale, zilele în care nu primești niciun mail și toate garsonierele lumii. Jean-Lorin Sterian scrie o poezie care „te vizează”, uneori calm ca după furie, alteori lucid ca înainte de tristețe, mereu senzorial și filmic. Există o singurătate care unește și o singurătate care desparte.
Lansarea de carte și „silent poetry party” sunt o invitație la o discuție despre singurătate în sens poetic, antropologic și ludic. Participanții pot veni cu obiectul singurătății lor, un pretext de start al discuției. Obiectele vor sta în spațiul petrecerii poetice până la finalul evenimentului, apoi vor merge înapoi în spațiul singurătății posesorilor acompaniate de un poem audio înregistrat de Jean-Lorin Sterian.
Jean-Lorin Sterian – A debutat la 21 de ani cu un volum de proză scurtă SF care, din fericire, nu se mai găsește pe nicăieri. Atras de impostura asumată, a promovat playback-ul cu formația Grupul Sanitar. După alte trei cărți, a publicat Lorgean, un roman despre protohipsteri și viața într-o redacție de revistă de lifestyle. Ecourile acelei perioade pot fi întâlnite în filmul Starshitting, pe care încă nu a reușit să-l finalizeze. În ultimii ani a călătorit suficient încât ca, de fiecare dată când se află în București, prietenii să-l întrebe: când pleci? Deși a publicat alte volume de literatură și antropologie, a regizat filme și documentare, a făcut expoziții și spectacole și se prezintă necunoscuților drept performer, știe că va rămâne pe vecie tipul care și-a deschis teatru în propria garsonieră.
Spectacole- Lectura: Doi dramaturgi hispanici la Bucuresti
Institutul Cervantes din Bucureşti, în colaborare cu Teatrul Odeon, organizează două spectacole-lectură, în cadrul Întâlnirilor literare hispano-române la Bucureşti. Începute în luna octombrie 2018, aceste întâlniri literare au reunit o serie de dialoguri, lecturi, mese rotunde şi lansări de carte între scriitori de limbă spaniolă, scriitori români şi editori din cele două spaţii culturale. Ele se vor încheia cu aceste două spectacole-lectură din dramaturgia contemporană de limbă spaniolă, traduse în română şi regizate de doi regizori români cunoscuţi.
Intrarea este liberă.
Spectacolele se vor desfăşura în Sala Studio a Teatrului Odeon (Calea Victoriei 40-42), după cum urmează:
Marţi 4 decembrie 2018, ora 19.30, Sala Studio a Teatrului Odeon
Borja Ortiz de Gondra, Memento mori (spectacol lectură) – traducere de Florin Galiş
Regia: Andrei Măjeri
Cu: Oana Ștefanescu, Sabrina Iașchevici, Ruxandra Maniu, Alexandru Papadopol, Marius Stănescu, Silvian Vâlcu.
Trei femei de succes în profesiile lor. Sofia, mama, o fotografă renumită, tocmai a primit un important premiu internațional pentru o fotografie care a declașat în ea un blocaj din pricina căruia nu mai poate lua aparatul de fotografiat. Irene, fata cea mare, cunoscut reporter de război, încearcă să compenseze faptul că s-a săturat de profesia ei, adoptînd un copil din Afganistan. Carlota, mezina, medic rezident, decide să plece în Africa urmându-și soțul, un diplomat care tocmai a fost trimis la post într-o țară pînă de curînd în război civil.
Aflată în Africa, Sofia va fotografía un orfelinat straniu, lucru ce generează o serie de dileme neașteptate: pînă unde îi este permis unui fotograf să se apropie de subiecții fotografiați, ce se întîmplă cu un jurnalist dacă știrea îi implică propria familie, e legitim să ascundem informații dacă ele ne afectează în mod direct? O dramă despre bunele intenții și despre trecuturi ascunse.
Miercuri 5 decembrie 2018, ora 19.30, Sala Studio a Teatrului Odeon
Denise Despeyroux, Un al treilea loc (spectacol lectură) – traducere Alina Cantacuzino
Regia: Bobi Pricop
Cu: Nicoleta Lefter, Ruxandra Maniu, Cosmina Stratan, Alexandru Papadopol, Gabriel Pintilei, Silvian Vâlcu.
Piesa, o comedie dramatică, vorbește despre relația dintre bărbat și femeie; o relație complicată, plină de obstacole. Șase personaje, profund nevrotice, încearcă să se cunoască și, de ce nu, să se iubească. Șase oameni, aflați în căutarea unui loc în care să se întâlnească. Bărbați și femei ce mizează pe iubirea curtenitoare, pe cea obsesivă ori pe cea tragică, devenind deopotrivă călăi și victime. În fapt, tânjind cu toții să comunice cu adevărat ori să descopere, pur și simplu, un al treilea loc; un loc fără minciuni și fără secrete.
Spectacolele lectură vor fi urmate de discuţii cu publicul, în prezenţa autorilor, moderate de criticul de teatru Silvia Dumitrache.
Denise Despeyroux (n. Uruguay) este regizoare, actriţă, scenaristă. Are peste 15 piese puse în scenă în teatre celebre din Madrid, Barcelona, Buenos Aires şi Montevideo. A obţinut diferite premii ca autor dramatic şi regizoare: Premiul Federico García Lorca în 2005 pentru primul său text, Terapia, şi Premiul pentru Cel mai Bun Spectacol la cea de-a 15-cea „Mostră de Teatru“ din Barcelona în 2010 pentru piesa La muerte es lo de menos (Moartea nu contează). Opera sa La Realidad (Realitatea) a fost printre finalistele Premiului Max Revelación, 2013.
Borja Ortiz de Gondra (n. Bilbao, Spania, 1965) este regizor şi dramaturg. Premiera primei sale piese a avut loc în 1999 la Centrul Dramatic Naţional al Spaniei. De atunci şi până în prezent piesele sale au fost prezente cu regularitate pe scenele din Spania şi America Latină, iar multe dintre ele au fost traduse în germană, cehă, finlandeză, franceză, italiană şi portugheză: Duda razonable (Îndoială rezonabilă), Memento mori, El barbero de Picasso (Bărbierul lui Picasso) sau Dedos (vodevil negro) [Degete (vodevil negru)]. În prezent se împarte între Madrid şi New York realizând adaptări şi traduceri din clasici spanioli sau din mari autori anglosaxoni. De asemenea predă scriere creativă de teatru la Teatrul Cuarta Pared din Madrid, unde s-au format mulţi dintre autorii noilor generaţii. A primit Premiul “Marqués de Bradomín”, Premiul “Calderón de la Barca” şi Premiul Max pentru cel mai bun dramaturg al anului în Spania, în 2018.
Întâlnire cu Horia-Roman Patapievici despre volumul Două eseuri despre paradis și o încheiere
Vă invităm la Librăria Humanitas de la Cișmigiu marți, 4 decembrie, ora 19, la o întâlnire cu Horia-Roman Patapievici despre volumul Două eseuri despre paradis și o încheiere, bestseller Humanitas la Gaudeamus 2018. Evenimentul se va încheia cu o sesiune de autografe.
Accesul este gratuit pe baza unei rezervări prin Eventbook.
„Deși toată viața m-am îndeletnicit cu încercarea de a înțelege lucrurile, și am căutat în toate, în mult mai mare măsură decât plăcerea mea, luciditatea fără rest, a mea și a culturii, foarte târziu am înțeles că tema vieții mele a fost dintotdeauna paradisul. Încă de când mă lăsasem fascinat de ideea posibilității de a-ți începe viața din nou, de astă dată perfect – iar asta s-a întâmplat când am descoperit, la șaptesprezece ani, La vita nuova a lui Dante –, eram deja în căutarea paradisului. L-am căutat, fără să știu că îl caut, în toate formele de frumos la care, de-a lungul vieții, mintea și inima m-au făcut sensibil, recunoscându-l, întotdeauna același, cald, emoționant, încărcat de nostalgie și de promisiuni, în marile pagini ale marilor literaturi, în ideile metafizice ale filozofiei, în ecuațiile fizicii matematice, în construcțiile teologiei, logicii formale sau muzicii, raportându-mă mereu, ca la un orient viu și la un nord polar deopotrivă, prin el, la splendorile poeziei.“ – Horia-Roman Patapievici
