Apariție editorială de excepție: Variantă bilingvă a operelor lui Villon, tălmăcite de Cindrel Lupe

Vă anunțăm o apariție editorială de excepție: editia bilingvă a operei lui François Villon, tradusă, ilustrată și editată de Cindrel Lupe.

Cartea conţine Micul şi Marele Testament, Baladele, Jargonul şi Flecăreala Măiestrului Villon, Omagii ale poeţilor români către Villon, traduse de Cindrel Lupe în ultimii cinci ani. Volumul (21×21 cm) are 120 de pagini și a fost editată în Franța, unde locuiește traducătorul.

Ediţia este destinată strângerii de fonduri pentru o asociaţie dedicată persoanelor cu dizabilităţi şi polihandicap, de la căminul unde trăieşte  Alexandru, fiul lui Cindrel Lupe.

Puteți achiziționa cartea direct de la domnul Cindrel Lupe, pe care-l puteți contacta la adresa de e-mail garrigue2012@yahoo.fr sau pe Messengerul Facebook, unde doritorii pot comunica adresa poștală și vor primi detaliile cerute. Costuri? Autorul va recupera doar costurile de fabricaţie şi transport (cumulate – în jur de 10 €, în funcţie de zona poştală), iar orice donaţie suplimentară faţă de această sumă va intra în fondul asociației dedicată persoanelor cu dizabilităţi şi polihandicap.

Reamintesc faptul că Cindrel Lupe, alături de colegul nostru, Tudor Mirică, este autorul blogurilor Lyrique Roumaine și Lyrique Roumaine Classique, unde poezii românești contemporane și clasice au fost traduse în limba franceză.

Vă las în continuare cu rândurile scrise de autorul/traducător, în ”Postfaţă la cartea fără prefaţă”, invitându-vă să o achiziționați cât mai curând:

”În primul rând vă mulţumesc, tuturor şi fiecăruia, pentru generozitatea cu care aţi răspuns solicitării mele de fonduri în folosul persoanelor cu dizabilităţi

Sperând că proiectul se va realiza integral, deoarece beneficiile vor servi la achiziţionarea de material medical nerambursabil prin asigurările sociale şi la completarea sumelor alocate vacanţelor unor pacienţi adulţi fără familii.

În al doilea rând cred că, prin editarea bilingvă a traducerilor lui François Villon, v-am putut oferi un fel de contravaloare spirituală, poate un moment agreabil, poate – şi sper – o lectură apreciată.

*

Ce am uitat să spun despre cărticica asta :

– nu are tablă de materii fiindcă n-are nevoie – nici Villon n-avea aşa ceva, doar nişte foi risipite, uitate prin colţuri şi sertare… sertarele se inventaseră, tabla de materii – nu

– şi nici introducere cu prezentarea autorului, care de altfel e un anonim neofit, neoficial, neomologat şi are ambiţia să rămână aşa; vă mai roagă să nu-l numiţi cumva maestre sau writer, că-l iau ameţelile.

*

Trebuie să adaug (cu scuze pentru omisiune) la lista documentelor consultate în timpul traducerii două lucrări importante comparativ, pentru înţelegerea şi redarea în variantă proprie a celor şase balade oficial acceptate din „Jargonul şi Flecăreala Măiestrului Villon” :

– cartea lui Auguste Vitu „Le Jargon et Jobelin – comprenant cinq ballades inédites / d’après le manuscrit de la Bibliothèque Royale de Stockholm / avec un dictionnaire analytique du jargon”, Pari – 1889 – Paul Ollendorf éditeur – 28 bis, rue de Richelieu, (mss GALLICA-BNF-FR) –

şi

– Eseul doamnei Ionela Manolescu din Études françaises / Volume 16, Numéro 1, avril, 1980 – „Quatre Ballades de Villon en jargon traduites en français moderne”

*

Când i-am pomenit lui Villon despre o ediţie bilingvă prezentată precum cea de faţă mi-a spus încântat

„Ami, cy tendz le bâton pour te sçavoir battuz!”

Desigur că toţi francofonii, dacă vor avea răbdare să compare originalul cu tălmăcirea, vor constata vorbe traduse ciudat, rânduri întoarse, tropăieli în afară de potecă. Să nu se jeneze să le comenteze, dacă tot au ocazia comparaţiei, de care alţii s-au ferit.

Oricum, varianta franceză e fără cusur.

Am arătat cândva, cu probe, modernitatea lui Villon care, fără să fi apucat vremile informaticii, a inventat „octeţii” avant la lettre, prin strofele sale de opt versuri a câte opt silabe. Presupun că a avut şi răbdarea să urmărească, peste umărul meu, tălmăcirea şi dactilografierea lor computerizată, dându-mi câte un brânci uşor când nu-i convenea ceva.

Motiv pentru care sunt convins că, împreună cu Villon, am comis „cea mai bună” tălmăcire care există…

Toute proportion gardée, desigur…”