-Marian de la FilmSinopsis scrie în această săptămână despre filmul ”Only God Forgives”, cu Ryan Gosling in rolul principal: ”Despre Only God Forgives s-ar putea spune multe pentru că e un film ce s-ar putea analiza cadru cu cadru. Interpretarea oferită de actorii principali e decentă, deasupra ridicându-se Kristen Scott cu un rol absolut încântător. Ea domină orice scenă în care apare și subjugă restul personajelor. Cea mai bună scenă pentru a ilustra forța, toxicitatea acestui personaj e cina în care Julien își prezintă iubita. Only God Forgives ne aduce aminte de Lynch, de Bunuel, de Kubrick dar și de alți regizori mari. E greu de urmărit de un public neavizat, e violent, e obsendant.”
-HBO Romania a lansat in acest an un documentar interesant, pe care il prezinta in cuvinte putine, dar elocvente Emmerdeur pe blogul sau. E vorba de Anul Dragonului: ”Mi s-a părut formidabil jocul cu camera. Alex Brendea este directorul de imagine, iar montajul este realizat de Andrei Gorgan. În cel mai pur stil „ziarul Scânteia”, trebuie salutată munca lor. Dincolo de ineditul subiectului şi exotismul personajelor, poezia detaliilor din film a fost extraordinar de bine speculată de cameră şi de munca de post-producţie. Reclamele luminoase, tag-urile publicitare, stângăcia protagoniştilor – toate dau o notă de tragi-comic demnă de o mică pildă. Ca să fiu sincer, aştept şi proiecte de ficţiune pe viitor.”
–Si Cinesseur a vazut Blue Jasmine, cel mai recent film al lui Woody Allen, care se intoarce astfel inapoi pe taram american. Articolul lui Cinesseur se subintituleaza ”8 porunci (autoimpuse) pe care trebuie să le respecte un film de Woody Allen turnat pe pământ american”. Iata punctul 3 din motivele sale: ”3. Rolul lui Cate Blanchett trebuie scris de aşa manieră încât să o pună plenar în valoare. Dacă trebuie să se tânguie, atunci să se tânguie, dar cu moderaţie. Dacă trebuie să pară neajutorată sau, dimpotrivă, predator, go for it! Dacă trebuie să treacă fără preaviz de la o stare de spirit la alta (doar e bipolară!), atunci nu pregeta să o pui în astfel de situaţii. Are şcoala britanică de actorie, nu poate avea probleme. Iar publicul va fi ineluctabil impresionat.”
-Ionut Mares continua pe blogul Marele Ecran recenzarea prea-putinelor carti aparute in Romania despre cinema. A venit randul cartii lui Ioan-Pavel Azap, Prim-plan (Tracus Arte, 2011), despre care concluzioneaza: ”Chiar dacă unele evaluări sunt contestabile, prim-planul propus de Ioan-Pavel Azap, decupajul pe care îl realizează în peisajul cinematografic oferă o contribuţie necesară în discursul românesc – din păcate sărac şi fără un nivel ridicat de profesionalism – despre cea mai fascinantă artă din ultimul secol şi ceva.”
(Jovi)
––Filmul lui Vali Hotea ‘Roxanne’ a fost prezentat la festivalul de la Locarno. ‘My cult events’ publica un interviu cu actrita Diana Dumbrava la intoarcerea de la festival: ‘MCE: Ce are aparte Locarno față de alte festivaluri? DD: Locarno are și el covorul lui roșu, dar nu neapărat și papioane. Cine vrea le poartă, cine nu, nu. Cred că sînt mai interesați de creatorii de filme decît de creatorii de modă și asta dă încă un specific și plus de autenticitate festivalului. Dar poate cel mai aparte lucru de la Locarno este Plazza Grande (piața mare din centrul localității), care este pusă în întregime la dispoziția festivalului, cu 8.000 de locuri și un ecran gigant, dintre cele mai mari din Europa. Cînd vezi atîta lume în fiecare seară în piață, cu privirea ațintită spre acel ecran, ți se taie răsuflarea. Într-o seară m-am așezat și eu printre cei de acolo (era un film cu Michael Kane), poate că eram a 7500-a, au mai venit și alții, in liniște, s-au asezat și ei și am avut sentimentul că acel moment este unic. Și nu am auzit nicio sonerie, a niciunui telefon mobil. Așa, atunci, acolo, ajungi să înțelegi spiritul festivalului de la Locarno.’
-Radu Andrei Nichitean a vazut ‘Elysium’ si a scris despre el la ‘Cutia cu filme’: ‘Prin Elyisum, regizorul construiește o lume convingătoare și o poveste interesantă care merg mână în mână, din amestecul ăsta ieșind un film foarte frumos (chiar dacă gri) din punct de vedere vizual și acțiune care te ține în priză, fără să fie cheap thrills. Filmul nu e chiar de nivelul District 9 (Cine nu l-a văzut nu ar avea de pierdut dacă îl vede. V-aș recomanda eu prostii?), dar nici de ici-colo nu e. În umila mea opinie, e unul din cele mai bune filme ale verii, ceea ce nu e de lepădat și dacă iei în considerare numai SF-urile. Oricum, povestea are ceva și pentru cei care nu sunt neapărat fani ai roboților și stațiilor spațiale. Toate fiind spuse, opinia mea despre filmul ăsta se rezumă într-o exclamație: ”Hollywood, give Neill Blomkamp more stuff to do!”’
-Despre filmele lui Oliver Stone scrie, la o aniversare, Ioana de la ‘To the Edge and Back’: ‘Oliver Stone nu a umblat cu jumatati de masura, merge pe drumul sau cu bune si rele. Nu este un regizor agreat iar punctele sale de vedere l-au facut sa fie un paria la Hollywood. Raman ideile sale, raman filmele, ramane romanul “A child’s night dream”. Un luptator, un visator, un anti-erou, un creator, un om cu obsesiile si crezurile sale.’
-cinesseur scrie despre Blue Jasmine al lui Woody Allen: ‘După un periplu filmografic ce a inclus trei capitale europene (Londra, Paris şi Roma), Woody Allen s-a întors să lucreze în America. A făcut Blue Jasmine, un film petulant, superior trilogiei anglo-latine compuse din You Will Meet a Tall Dark Stranger, Midnight in Paris & To Rome With Love, însă nostalgia Occidentului îl urmăreşte şi e prezentă la tot pasul în noua sa cine-întreprindere. Sesizându-i slăbiciunea în diverse puncte ale filmului, am decis ca în locul unui text more or less sobru să alcătuiesc un decalog în aceeaşi notă de exuberanţă dezordonată pe care mi-a transmis-o această adorabilă comedie amară de moravuri lejere şi nevroze grele. I-am zis 8 porunci (autoimpuse) pe care trebuie să le respecte un film de Woody Allen turnat pe pământ american’. Urmarea merita sa o cititi la sursa.
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–”Riddick” (2013)
1 comment
Multumesc mult pentru mentiune 🙂