-Pentru a-ți păstra cumva prestigiul și verticalitatea, este necesar ca un om care scrie despre orice (fie el critic literar sau de film, fie el blogger) să spună întotdeauna lucrurilor pe nume, sincer și corect. Altfel, el va fi doar un pion fără prestanță (dar preferat de edituri sau distribuitori tocmai pentru că periază mereu ceea ce primește în mod gratuit). Tocmai de aceea eu critic mereu ceea ce e de criticat și nu sunt de acord cu părerea lui Emil Călinescu (părerea mea! 😀 ), apărută într-un articol despre filmul ”Florence Foster Jenkins”: ”Romanii, fie ca vorbim de articolele cinefile, fie ca vorbim despre cele teatrale, chiar citesc articolele mele. Si se bucura sincer cand scriu de bine. Si, probabil, sufera atunci cand altii scriu de rau. Sincer sa fiu, nu stiu cum m-as simti daca as stii ca am afectat emotional un actor. Habar n-am cat de rau m-as simti. Sper, totusi, ca nu am fost niciodata atat de rau (precum este ziaristul din film) si sper ca nu voi avea NICIODATA vreun actor pe constiinta.” În rest, are dreptate: ”Unii actori pur și simplu nu pot juca prost”.
–Un articol fain găsim pe ZiarulMetropolis.ro despre ”Cele mai bune zece debuturi din cinematografia română”, fiind semnat de Ionuț Mareș. Iată ce spune el despre unul dintre preferatele mele, ”Pescuit sportiv”: ”Plin de dinamism şi prospeţime, „Pescuit sportiv”, un film în trei personaje, este realizat exclusiv din unghiuri subiective (aşa-numitul POV, în care aparatul de filmat se substituie, alternativ, privirii personajelor). Acest fapt l-a făcut unic în cinematografia română. Însă această opţiune nu este un simplu exerciţiu de stil din partea lui Adrian Sitaru. Şi asta pentru că nervozitatea camerei de filmat, prin care spectatorul este pus într-o stare de disconfort şi devine conştient că ceea ce vede este un construct, este completată de o bună tensiune psihologică, de dialoguri vii şi de o excelentă dirijare a actorilor.”
-Aron Biro a fost la ”festivalul (de comedii) horror Slashfilm, editia 2016” și își scrie impresiile cu privire la filmele văzute. De data aceasta, filmele așa și-așa, unul dintre ele fiind ”Swiss Army Men”: ”Daniel Radcliffe e FOARTE hotarat sa se disocieze cu orice pretz de rolul lui Harry Potter, asa ca pe an ce trece preia roluri tot mai bizare. Practic omul incearca ce a facut (chiar mai brutal) si Hanna Montana, doar ca o face in moduri mai amuzante si mai relevante artistic. Adica incearca sa ne demonstreze si altceva decat ca a ajuns la varsta la care are voie sa faca sex. De exemplu aici el joaca rolul unui cadavru flatulent adus de ape pe plaja unei insule pustii. Al doilea personaj al filmului (Paul Dano, cunoscut la noi pentru ca a interactzionat cu Mada Ghenea in Youth) e un naufragiat pe acea insula care gaseste cadavrul lui Harry Potter si face din el un semi-prieten imaginar – in sensul ca nu e imaginar, dar e prea mort sa poata fi considerat prieten. Duma e cat de cat ok dar nu rezista la dimensiunile unui lung metraj, iar de la o vreme filmul incearca sa devina weird cu orice pretz transformandu-se intr-un fel de videoclip cu foarte multa muzica, batand pasul pe loc pentru a sugera ca protagonistul a luat-o complet razna. Necazu e ca si spectatoru risca sa o ia razna, iar abuzul de fart-jokes ocazionate de faptul ca cadavrul lui Harry Potter se mai partzaie va fugari publicul mai sensibil, fara sa adauge ceva povestii.”
(Jovi)
-Maria Ruxandra Burcescu scrie la liternet despre cel mai recent film al lui Radu Jude, ‘Inimi cicatrizate’: ‘Inimi cicatrizate este un film de care era nevoie în cinematografia romană şi care, dintr-un punct de vedere personal, reprezintă punctul cel mai de sus de până acum al carierei regizorului Radu Jude. Da, este un film dificil, nu atât din perspectiva descifrării sale, cât din perspectiva problematicii dureroase pe care o pune. Mihail Sebastian scria în jurnalul său despre amicul său Max Blecher – voi mai avea vreodată curajul să mă vait de ceva? Voi mai avea neruşinarea să am capricii, indispoziţii, enervări? El trăieşte în intimitate cu moartea. Iar filmul Inimi cicatrizate dă naştere, în mintea spectatorului, aceloraşi întrebări, într-o simetrie perfectă cu romanul lui Max Blecher. De aceea, el este un film dureros, greu, şi, totodată, o trezire nepoliticoasă, dar necesară. O invitaţie la o introspecţie vitală.’
-Despre ‘Afacerea Est’, filmul regizorului Igor Cobileanski din Republica Moldova, a scris Lucian la Marele Ecran: ‘Un road-trip cu gainari, intr-o lume care nu e nici rusească, nici romaneasca. E ceva intre, si totuși familiara. Blocurile in care se taie apa in timp ce administratorul cânta la acordeon. Profesorii ratati care ajung sa ‘umble cu cerutul’. In tot locul domneste mica bisnita cu miros de teapa. Iar cea mare teapa e politica. ‘Votați cu Ursu!’.’
-Angela de la CineAmator a vazut ‘The Arrival’, filmul care promite sa devina sci-fi-ul anului: ‘Forma neconventionala in care drama este impachetata si livrata dovedeste pana la final cat de bine este scris filmul si de ce asta il face genial. Desi uneori rasar scene care nu par sa-si gaseasca locul, cu putina rabdare pana la final totul capata sens. Nu se neglijeaza aspectul politic, iar atunci cand entuziasmul este inlocuit cu haosul si disperarea, omenirea deja divizata, alege sa fie egoista si sa vaneze independenta.’
-La Cinemil am citit cinci lucruri legate de filmul Florence. Primul si poate cel mai important : ‘Meryl Streep este una dintre actritele pe care nu am vazut-o niciodata jucand prost. Hugh Grant poate, insa nu e cazul acum. Ei doi fac tot filmul. Nu zic, filmul are si alte calitati, povestea in sine e misto (si uimitoare prin simpla ei existenta), insa cei doi fac un film mediocru spre bun sa devina un film foarte bun. Nu stiu cum, dar eu as premia-o pe Meryl Streep anual. De fiecare data cand apare intr-un film te minunezi cat de geniala este. Cu adevarat impresionante interpretarile celor 2.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”Das Leben der Anderen” (2006)
