-Cinesseur „demolează” The Impossible. Probabil are şi de ce: „Unde o fi acea Naomi Watts care-ţi rupea inima de durere în 21 Grams (pentru care a fost, de asemenea, nominalizată), nu ştiu, dar ştiu sigur că nu-i aici! De-aici privind lucrurile, nominalizarea ei la Oscar (rol feminin principal) e de-a dreptul scandaloasă! Pesemne că s-a votat cu inima, ca să folosesc şi eu un stereotip în ton cu filmul, altfel nu-mi explic. Spre exemplu, Quvenzhané Wallis, aflată şi ea într-un desen post-diluvian oarecum similar, reuşeşte să aducă valoare adăugată reală unei partituri infinit mai solicitante fără „cârje”! Şi toate acestea în condiţiile în care Rachel Weisz (The Deep Blue Sea) şi Helen Mirren (Hitchcock) au fost scoase din calcul (presupunând că, totuşi, au fost luate) fără formalităţi.”
-Anca scrie pe FilmSinopsis.ro despre un film pe care abia astept sa il vad, Killing Them Softly, cu Brad Pitt in rolul principal: „Dialogurile, cadrele, accentele muzicale, tensiunea, sângele dozat astfel încât să nu impresioneze, dar nici să pară superficial, figura implacabilă a lui Pitt, personajele mai mult decât autentice, umorul negru, dar mai ales circumstanțele prin care vinovații sunt eliminați (atenție la modul în care Frankie e scos din scenă), fac din Killing Them Softly o producție genială și un competitor serios la Oscaruri.”
-Adina de la Buticul cu filme si carti a fost la o premiera speciala la Django Unchained si ne dezvaluie (cred ca este prima recenzie de la noi) impresiile ei: „Tarantino se dovedește a fi încă o dată demiurgul suprem al propriei sale creații, jonglează permanent cu limitele propriei sale opere, în Django apar tot timpul personaje noi ca și cum Tarantino ar arunca câte o păpușă stând deasupra unei case miniaturale fără acoperiș, chiar există spre sfârșit o așa imagine filmată abrupt sin tavan, din unghiul păpușarului, ridicând capacul trunk-ului. El jonglează de asemenea cu genurile, cu propoțiile, cu durata, cu spațiul, reușind să arunce peste acestea ca peste o pictura florală ingenuuă o bidinea imbibată bine cu sânge vâscos. Django este ca și restul filmelor sale un film riscant și complet, riscant pentru eventuala audiență pudibondă, dar niciodată riscant în raport cu propriile concepte ale autorului. „
-Salutăm revenirea colegilor de la CineTipar cu o recenzie a cărţii „Curs de cinematograf” (1932), de D.I. Suchianu: „Curs de cinematograf este prima carte de definire a fenomenului cinematografic apărută în limba română, D. I. Suchianu propunând o stratificare pedagogică a esteticii filmice. Împărţită în 8 capitole – Adjectivul « cinematografic », Alfabetul filmului, Titlu, subiect şi anecdotă, Unităţi de frumuseţe, Viteza unui film, Jocul şi interpreţii, Frumuseţe fizică şi frumuseţe artistică, Cum se măsoară frumuseţea – fiecare la rându-i segmentat în scurte incursiuni în culisele unei arte prea puţin dezvoltate (să nu uităm, cartea a apărut în 1931, doar la câţiva ani de la introducerea sonorului) şi prea incert teoretizată la acea epocă.”
-Despre Lincoln, 12 nominalizari la Oscar, scrie Ad pe Marele Ecran: „Dacă cineva și-ar putea pune liniștit numele pe manualul cu rețete hollywoodiene de făcut filme, acela e Spielberg. Nu zic că nu e un mare maestru la ce face, doar că e greu să fii surprins de ceva la filmele lui. E mainstream corect, by the book. Cu o dozare adecvată a suspansului, cu viori în fundal. Film pentru mase. Ceea ce nu e rău, neapărat. Doar că, nu știu sigur de ce, cinefilul din mine se aștepta ca Lewis să intre într-un proiect mai curajos.”
(Jovi)
Luna ianuarie este una dintre cele mai aglomerate luni pentru amatorii de filme. Nominalizarile pentru Oscaruri sunt acum cunoscute si blogurle de filme se intrec in a impartasi impresiile blogerilor despre filmele de pe listele mult ravnite.
-Richie de la Marele Ecran publica prima cronica pe care am intalnit-o in blogosfera la ‘Hitchcock’ al lui Sacha Gervasi: ‘Cat il priveste pe Hitchcock omul, filmul lui Gervasi reuseste destul de bine sa-i deconspire cateva din particularitati, obsesii si tabieturi, aratandu-l deopotriva uman si excentric, perfectionist si sensibil. Umorul britanic, sarcasmul parca nobiliar, agerimea mintii si caracterul poznas fac contrast interesant cu profunzimea psihologica a obsesiilor sale. Fara indoiala, cea mai artistica abatere – cosmarurile si conversatiile suprarealiste cu Ed Gein, criminalul real din spatele fictiunii Psycho – reprezinta si cea mai introspectiva lumina in care-l putem aseza pe maestrul suspansului. In drumul sau de explorare a voyeurismului Hitch ar fi fost tentat sa traga cu ochiul destul de adanc si in mintea sa, nu doar a criminalului sau a spectatorului.’
-Adina de ‘La buticul cu filme si carti …’ scrie despre ‘The Impossible‘ al lui Juan Antonio Bayona, inspirat din drama unei familii despartite de tsunami-ul din Asia de acum cativa ani: ‘Încă din primele minute The impossible ne transmite o senzație vividă de disconfort. Simțurile sunt puse mereu în alertă de imagini anticipative și de stimuli sonori așijderea până într-acolo încât simțirea amorțește, iar bunul simț se trezește indignat la viață. Problema acestui film este tocmai această insistență de a ne închide în peisajul luxuariant thailandez, acest paradis spulberat de un tsunami devastator, pentru a ne prinde mai apoi de palmieri căzuți, de cartilaje, de răni deschise și de țipete disperate. Membrii unei familii împărțite de tsunami în două tabere se caută reciproc, numai că acestă căutare are o traiectorie mult mai brainwash decât mă așteptam, cu o destinație precisă și câteva hopuri melodramatice. ‘
-La DMovieblog am gasit o prezentare a lui ‘Lincoln‘ in versiunea Spielberg: ‘Nu ma omor dupa biopic-uri. Lincoln are un Daniel Day Lewis cu un Glob de aur deja sub palaria sa inalta si, dupa toate probabilitatile, tot acolo va inghesui cat de curand si Oscar-ul. Interpretarea oferita e remarcabila, de acord, dar peliculei, cu multe in favoarea sa, ii lipseste acel miez emotional care s-o faca cu adevarat istorica. Istorica pentru mine personal, a nu se confunda cu istorica cinematografic, lucru foarte posibil avand in vedere cele 12 nominalizari la Oscar si predictiile celor care o vad drept marea castigatoare in 24 februarie.’
-Beast of the Southern Wild a fost intens vizionat si reflectat in blogosfera. Adina de ‘La buticul cu filme si carti …’ a fost impresionata si derutata: ‘Filmul putea la fel de bine să poarte numele unui alt film: Where the Wild things Are dacă e să mă raportez la stranietatea lucrurilor care se petrec în acest film și la importanța locului în care acestea se desfășoară, pe alocuri cele două filme chiar au ceva în comun: animale bizaroide supradimensionate și tranformările copilăriei. Beasts of the Southern Wild așa cum o indică și titlul este un film sălbatic mai ales din punct de vedere al structurii. El pare să nu dețină un fir narativ logic, cu atât mai puțin unul în răspăr. Toate momentele filmului sunt delimitate de lacune spațiale sau temporale care ne indică faptul că avem de-a face cu un altfel de film căruia trebuie să îi aplicăm diferit aparatul perceptiv. Nu îl pot încadra într-un gen anume așa cum abia de îi pot încadra întâmplările pe o axă cronologică sau într-o anumită arie geografică specifică.’
-Celor de la Dmovieblog le-a placut: ‘O intalnire cinematografica dintre cele mai fericite – asta ar fi rezumatul pe care il pot imagina pentru Beasts of the Southern Wild. O intalnire intre Lucy Alibar, autoarea unei piese intr-un singur act inspirata de relatiei ei cu propriul tata, Benh Zeitlin, un spirit proaspat si inovator, banii oferiti de Cinereach, organizatie nonprofit, si spiritul independent al Sundance-ului. La final o poveste fantastica despre maturizare spusa din inima unei comunitati marginale a statului Louisiana.‘ In fine, la ‘scame din buricul mintii’ filmul este apreciat ca fiind ‘impecabil construit, original și plin de atitudine.’
-Tarantino are si el un nou film iesit poate prea tarziu pentru Oscar, dar care l-a impresionat pe Bogdan de la Bogdan’s blog: ‘Django Unchained e dezlantuirea lui Tarantino, a talentului, a ingeniozitatii si a maestriei lui de a face mereu filme atat de bune, dar este de asemenea si dezlantuirea iubirii lui QT pentru genul spaghetti western… si nu numai.’
-In fine, Zavoi de la ‘Cinamateca lu’ Zavoi’ a vazut ‘Le Havre‘ al lui Aki Kaurismäki: ‘Un film dens, plin de umor închistat, despre un loc oarecare și o mînă de oameni oarecare, peste care se abate o întîmplare oarecare’.
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–“Pina” (2011)
–“Lawless” (2012)
–“Les Miserables” (2000)
–“The Dark Knight Rises” (2012)
-“Flight” (2012)
