-Despre Iulian Fira stiu ca are o aplecare deosebita spre filmele bune, spre filmele clasice. In aceasta saptamana a scris despre ”Mrs. Miniever”, de William Wyler: ”William Wyler este cineastul arhetipal al epocii de aur a Hollywood-ului, cand erau produse filme care par prafuite multor contemporani ai mei, chiar si pentru simplu motiv ca sunt alb-negru. Wyler a fost un excelent tehnician, atat al construirii discrete a mediilor in care activeaza actorii, cat si al unor scene de anvergura (exemplu peremptoriu: cursa de care din Ben-Hur) si i se reproseaza indeobste ca nu a avut un stil pe care sa i-l recunosti oriunde si oricand, cum era cazul cu Orson Welles.(…) Wyler detine un record absolut: cele mai multe nominalizari si cele mai multe premii Oscar ale actorilor pe care i-a dirijat vreodata vreun regizor, dar aceasta performanta a venit cu pret – era asa de nazuros cu interpretii, incat rareori vreunul a mai acceptat sa lucreze din nou cu el.”
-Victor de la Poison Whiskey a inceput o serie de recenzii la filmele vazute la Festivalul Filmului Francez. Iata ce spune in preambulul primei recenzii: ”Zilele următoare le voi dedica filmelor văzute la Festivalul Filmului Francez, care anul acesta are loc simultan în șase orașe, cu o secțiune competițională pentru tineri regizori și o retrospectivă Claire Denis. Primul film despre care am să vorbesc – și cel mai éblouissant dintre cele de ieri – este acest „Les rencontres d’après minuit”, debutul în lung-metraj al lui Yann Gonzalez. Set-up-ul pare desprins dintr-un film de Bunuel: Ali și Matthias (Kate Moran și Niels Schenider), un cuplu bizar, însoțiți de un travestit pe post de servitoare, așteaptă în miez de noapte patru oaspeți pentru o mică orgie, fiecare identificat printr-un nume de cod – Curva, Armăsarul, Adolescentul și Vedeta. Camera în care se va petrece aproape întreaga acțiune a filmului este o încăpere cu pereți negri, decorată futurist, care include și un „tonomat emoțional”, capabil să citească în palmă starea de spirit a celui care cere o melodie și să redea muzica potrivită.” De urmarit si cautat filmele, slabe sanse sa le vedem altundeva decat la astfel de festivaluri!
-Aron Biro scrie mai rar pe blogul sau, dar mereu articolele sale trateaza filme interesante si punctul sau de vedere este unic. In articolul de saptamana trecuta, sunt discutate ”filmele vorbite pe la spate” din lunile septembrie/octombrie 2013: ”Haute Tension e filmu cu cel mai mare plothole pe care l-am vazut in viatza mea, dar nu vi-l explic ca e spoiler. Si oricum nu conteaza. Pe langa beregata Oanei Pellea, in film mai sunt spintecatzi o gramada de actori romani, filmu fiind facut la noi, pe Autostrada Soarelui si prin coclaurile de langa Videle, cu doua lesbiene frantzuzoaice in rolurile principale, una buna-buna, una mai nashputza. Merg lesbienele astea la iarba verde in Romania si tam-nesam nimeresc peste un benzinar caruia ii place sa faca sex cu capuri de femei decapitate. Oribilul o captureaza pe una din lesbiene, insa a doua rupe un par dintr-un gard si se duce sa-si salveze gagica. Filmu lu Keșiș la care saliveaza toata lumea zilele astea e kkmk pe langa asta. Epopee mai sangeroasa, mai sexy si mai gratuit violenta ca Haute Tension n-am prea vazut nici la standardele actuale, desi filmu e deja vechiutz.”
(Jovi)
-Ion Indolean de la EliberART a fost dezamagit de ‘O vara foarte instabila’, coproductia regizata de Anca Demian: ‘Pe regizoarea Anca Damian şi actorii Ana Ularu şi Jamie Sives se pare că îi chinuie talentul, da’ aşa rău de tot, la sentiment. Şi pe ceilalţi din distribuţie îi chinuie, da’ nu aşa tare, că, na’, nu toţi pot ajunge la nivelul acestui trident. Nici măcar Kim Bodnia – care mişună într-o poveste dorită a fi prezentată „la mare artă”, dar care se dovedeşte un eşec de proporţii, a cărui narator-personaj e – nu le ţine pasul, chiar dacă totul, de fapt, e simplu şi totodată simplist: Alex (Sives) încă mai are sentimente carnale pentru fosta (Ularu), dar e prins într-o relaţie cu actuala (Diana Cavallioti), iar de aici se „nasc” o sumedenie de aşa-zise probleme care, de fapt, nu sunt câtuşi de puţin convingătoare şi par a fi copiate din alte producţii la fel de jalnice ca O vară foarte instabilă.’
-Cristina Caldarusanu a avut sansa participarii la o pre-vizionare de presa a celui mai recent film al lui Dan Chisu ‘Deja vu’ si scrie despre el la psihoo.ro (site al psihologilor, care are si o rubrica despre filmele psihologice): ‘…filmul induce inca de la inceput spectatorul in eroare. Ii ofera asteptarea unei teme ce va transcende naturalul si va capata iz de thriller, dar de fapt se scufunda in trecutul si prezentul realitatii cotidiene, rezultand scene de viata cu iz comic.’
-Andrei Mutuliga de la ‘Cinefilul de serviciu’ scrie despre ‘Blancanieves’ al lui Pablo Berger: ‘…despre Blancanieves pot spune că mi-a mers la suflet, fără a îmbrăţişa snobismul arhicunoscut ce graviteză în jurul unor astfel de filme şi fără a folosi cuvinte mari de genul „capodoperă”, pentru că, nu despre asta-i vorba. Ca să fiu subiectiv până la capăt, mi s-a părut mult mai energic, mai emoţionant şi cu o creativitate mult mai bine conturată în comparaţie cu producţia lui Hazanavicius, chiar dacă-i lipsit de orice iz intelectual şi de un mesaj pe care spectatorul dornic de concluzii să-l rumege. ‘
-Si Angela de la AnzhelaMovies a vazut – ca si Andreea – in aceasta saptamana ‘Thor’ si a scris despre el: ‘Invazia extraterestra si batalia dintre specii pentru dominare, nu mai reprezinta de mult timp un subiect inovator pentru industria filmelor. „Thor: The Dark World” nu vine cu nimic nou in domeniul asta, dar isi lasa amprenta prin modul in care alege sa prezinte faptele. Infruntarea finala din Londra este epica. La propriu. Dirijarea acesteia este remarcabila pentru ca protagonistii fac salturi in mai multe universuri si schimbul brusc de decoruri si straduinta pentru a invinge te cuceresc. Este evident ca filmul poseda probabil una dintre cel mai bine orchestrate razboiri intre un erou si un antagonist.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–”O vară foarte instabilă” (2013)
–”La vie d’Adele – Chapitres 1 et 2” (2013)
–”Et maintenant on va ou?” (2011)
–”Les parapluies de Cherbourg” (1964)
