-True Detective este un serial foarte lăudat, inclusiv în blogosfera cinefilă, produs de HBO. Despre el a scris săptămâna trecută, Klausen: ”Avand in distributie doi dintre cei mai buni actori ai marelui ecran, pe care ai putea spera sa ii cooptezi la un astfel de proiect, Woody Harrelson si, probabil, cel mai in voga actor al momentului, Matthew McConaughey, serialul are parte de un acting care ar fi putut trimite orice film direct pe covorul rosu asternut de AMAPS. Iar atmosfera provoaca, pur si simplu, dependenta. Serial fantastic. “Game of Thrones” nu a fost detronat, dar are companie.”
–Emmerdeur ne vorbește despre cel mai recent film al lui Roman Polanski, ”La Vénus à la fourrure”: ”S-a spus despre ultimul film la lui Polanski că ar fi un simplu teatru filmat, lucru complet fals. Folosindu-se de un mise en abyme, La Vénus à la fourrure are ca punct de inspiraţie o piesă teatru americană care, la rândul ei, se inspira din romanul lui Sacher-Masoch, actul de naştere teoretică a masochismului. Dacă scoţi din calcul Knife in the Water (1962), în care Polanski făcea uz de un minimum de trei actori care se ciondănesc într-o barcă, rămâne recentul Carnage (2011) care avea ca obiect ideea de teatralizare a filmului. Precum în Carnage, unde primele cadre serveau drept introducere în spaţiul locativ al acţiunii viitoare – un apartament din centrul New-York-ului (filmat de fapt, în studio, în Paris), şi în Venus un travling într-o atmosferă francsiliană de iarnă oceanică ne deschide porţile unui mic teatru (Recamier, azi în închis) în care un regizor de teatru este pe puntul de plecare, dezamăgit de rezultatul castingului pe care tocmai l-a organizat.”
(Jovi)
-Legat de noul film al lui Nae Caranfil ‘Closer to the Moon’ Vladimir Tismaneanu scrie pe blogul sau despre cazul ‘Marelui jaf’ care continua sa fie de cateva decenii subiect si sursa de inspiratie pentru filme diferite – propagandistice, documentare si de fictiune: ‘„Actorii” marelui jaf si ai filmului securist au fost cu totii condamnati la moarte. Cu exceptia Monicai Sevianu, au fost executati (plutesc mistere privind decesul real al lui Musat, chiar doctorul Bratescu, cum spuneam, avea unele indoieli). Cred ca a fost vorba de o operatie propagandistica, cu certe implicatii antisemite. Actorii si regizorii veneau din aceeeasi parte a spectrului politic, fusesera membrii aceleiasi familii. Ramine de studiat ce-i facuse sa se desparta cu atita clocotitoare aversiune mutuala. Inteleg ca ipoteza filmului lui Nae Caranfil sugereaza o revansa in numele idealurilor tradate. O lectie a celor care au crezut sincer data arivistilor si poltronilor. O actiune sinucigasa menita sa resuscite, in febra unei sfidari absolute a “ordinii legale” staliniste, fraternitatea pierduta si sperantele asasinate?’
-Tizul meu Dan de la DMovieblog a vazut deja ‘Closer to the Moon’ al lui Nae Caranfil. Impresiile sunt amestecate: ‘O sa incep cu minusurile: o poveste romaneasca din anii ’60 spusa in engleza si cu actori straini in rolurile principale… iti da, cel putin in primele minute, o senzatie stranie, o nuanta artificiala. Eu unul am trecut de ea destul de repede & usor, povestea m-a agatat si scheletul pe care se sprijina filmul e universal, asa ca functioneaza. Dar senzatia am avut-o. Al doilea minus e ca, in ciuda bugetului bunicel, look and feel-ul acelor vremuri nu s-a ridicat la acelasi nivel cu povestea. Nu vorbesc doar de scaparea unui termopan in cadru, ci de o oarecare saracie a detaliilor. In fine… Al treilea minus e dialogul mai putin ofertant decat la alte Caranfile – iarasi o problema strans legata de limba engleza. Aici o salvare partiala a venit din subtitrare. „Go to the shop and buy some” devine „Du-te si ia de la aprozar”. :)’. Sunt insa si parti bune, cititi cronica lui Dan!
-Ucraina se afla in actualitate. Irina Vasilescu scrie la liternet.ro despre documentarul lui Jill Emery ‘Ukraine – From Democracy to Chaos’ realizat in 2012: ‘… primul lucru pe care l-am aflat este că în Ucraina liderii se alegeau democratic de pe vremea când cei din restul Europei îşi tăiau capetele unii altora pentru succesiunea la tron. Se trece de la amintirea a cum conducătorul ucrainienilor a semnat un tratat de protectorat, în secolul al XVII-lea, cu Rusia ţaristă, la revoluţia din 1917 în timpul căreia ucrainienii au profitat de ocazia de a-şi proclama independenţa, la existenţa lor ca parte a USSR (şi sublinierea importanţei vitale a resurselor Ucrainei pentru uniune). Am aflat cum a decurs revoluţia amplă din 1990-1991 prin ochii unei bătrâne militante, căreia filmul îi este dedicat. Am trecut prin preşedinţiile lui Leonid Kravchuk şi Leonid Kutchma, ambii profund legaţi de Moscova şi de oligarhii ucrainieni şi am ajuns la spectaculoasa Revoluţie Portocalie din 2004. L-am ascultat pe Viktor Yushcenko, noul preşedinte pro-european, vorbind cu competenţă şi bun simţ despre datoria pe care a avut-o şi despre cum a fost otrăvit. Am însoţit-o pe Yulia Timoshenko de la statutul de „prinţesă a gazului” şi simbol al oligarhiei în anii ’90, la mâna dreaptă a lui Yushcenko şi mamă a revoluţiei, la cel de prim-ministru demis de acelaşi Yushcenko din motive (declară ea) inexplicabile, pentru a fi apoi repus în funcţie. În fine, am văzut-o trimisă la închisoare de noul preşedinte pro-rus, Viktor Ianukovich, şi devenind martir în urma unui proces de faţadă.’
-Lucian inaugureaza la Marele Ecran ceea ce sper ca va fi un ciclu de articole de succes cu imagini de arhiva ale vechilor cinematografe din orasele Romaniei. Primele sunt prezentate cladirile cinematografelor ‘Apollo’ si ‘Capitol’ din Timisoara: ‘Printre descoperirile cele mai frumoase sunt vreo zece poze de arhivă cu cinematograful copilăriei mele, cinema Parc/ fost Apollo (actualmente club Le Cinema) și cinema Capitol (actualmente Filarmonica Banatul). Pe această cale facem un apel către toți posesorii de imagini similare cu cinematografe din Timișoara (sau din țară) care vor să dea o poză de ajutor.‘ Nu am fost niciodata la cinema Capitol in Timisoara dar il cunosc din relatarile parintilor mei care s-au cunoscut studenti fiind in Timisoara si care mergeau la acest cinematograf in care rulau filmele americane ale epocii imediat dupa al doilea razboi mondial.
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–”Non-Stop” (2014)
–”Robocop” (1987)
–”Dallas Buyers Club” (2013)
