-Ca de obicei, filmele recomandate pe FilmMenu sunt cu adevărat neașteptate și interesante. În această săptămână, Alina Calotă scrie despre ”Die Legende von Paul und Paula”, un film est-german din 1973: ”Hainer Carow abordează tema iubirii și a nevoii individuale/umane de iubire dincolo de datoria întemeierii unei familii conform standardelor socialiste. Și fiindcă tema iubirii fusese deghizată și restrânsă sub aspectul unui contract auster și irevocabil între doi tovarăși, apare nevoia unei revoluții a iubirii care să încorporeze senzualitatea, tristețea, bucuria și sexualitatea relației de cuplu. Astfel, Carow spune o poveste de iubire la limita dintre cotidian și legendar inspirată din tragedii clasice, de la Tristan și Isolda, Romeo și Julieta, trecând prin legenda vizual suprarealistă a iubirii dintre Frida Kahlo și Diego Riviera.”
–Iosif Prodan îi ia un interviu interesant lui Adrian Sitaru în FilmReporter.ro. Iată ce răspunde regizorul la întrebarea dacă este o persoană religioasă: ”Mai degrabă sunt o persoană mistică decât religioasă. Nu mă pot poziționa în chestiunea interzicerii avortului pentru un motiv simplu, că nu sunt femeie. Cred că la sexul feminin ar trebui să rămână exclusiv această dezbatere și decizie. Am auzit de ceva marșuri „pentru familie”, de fapt pentru interzicerea avorturilor, de obicei organizate de asociații religioase în România, însă nu au avut amploarea unora ca anti-Roșia Montană. Știu că există însă așa ceva în unele state din America de Nord și alte țări unde este interzis avortul acum, în 2016, deci nu e vorba să revenim undeva înainte de 1989. Cred că întrebarea e pusă greșit, ca și cum am fi înapoiați dacă facem lucruri ce le făceam înainte de 1989, să mâncăm pâine neagră și mai multă soia de exemplu. Chestiunea avorturilor este un subiect foarte delicat, în care îmi este greu să am o poziție, mai degrabă aș zice că sunt împotriva oricărei legi ce interzice ceva ce ține de alegerea personală. Dacă aleg să fumez, să mă droghez, să nu muncesc, să mă sinucid, să am sau să nu am copii, mi-ar plăcea să nu-și dea nimeni cu părerea dacă nu i-o cer, cu atât mai mult m-aș simți cumplit ca o lege să-mi interzică aceste alegeri, fie că sunt pro sau contra.”
-Știu că avem ceva fani Game of Thrones printre cititorii noștri, ba chiar avem și câțiva fani printre editorii noștri. Iată ce scrie despre primul episod din sezonul 6, abia lansat săptămâna trecută, Movie Zone pe CeFilmeVad: ”Debutul de sezon șase reconfirmă afirmațiile de mai sus și ne găsește în proximitatea multor personaje importante ce au supraviețuit (sau nu) sezonului anterior. Jon Snow se află în prim plan în acest episod, chiar dacă este (deocamdată) neînsuflețit, reușind să „linisteasca” mulți dintre noi prin prisma a ceea ce se întâmplă în finalul acestui episod. Sansa de încearcă să scape cu Theon, dupa cum am vazut în trailere și aici pot confirma că avem o surpriza placută. La debarcaderul regelui se insistă pe aceleași teme în legatură cu familia Lannister. Tyrion împreuna cu Varys au o scurtă scena cu privire la dilema conducerii Meereen-ului, pe când regina lor este pierduta în locuri mai putin cunoscute.”
(Jovi)
-Angela de la CineAmator a fost printre primii care au vazut „Captain America: Razboi Civil”: ‘Totii eroii din universul Marvel sunt prezenti, iar datorita camerei IMAX fiecare spectator devine parte a actiunii. E chiar acolo, in tabara favorita, atat de aproape de personaje incat le poate atinge.’
-Ileana de la ‘Evantaiul Memoriei’ a vazut ‘The Man from Earth’ din 2007, scenariu Jerome Bixy, regia Richard Schenkman si a scris despre el: ‘Din păcate, nu prea am cum să povestesc mai multe despre acest film fără să răpesc din plăcerea vizionării. E drept că nu contează atât de mult subiectul şi eventualele spoilere nu cred că ar strica prea mult, pentru că nu suspansul, ci ideile sunt substanţa filmului, dar toate astea, inclusiv ordinea în care sunt abordate temele şi dezvăluite detaliile, au rolul lor şi au farmec ca un tot.’
-‘Pseudokinematikos’ ne aminteste de ‘O vara de neuitat’ al lui Lucian Pintilie: ‘Ţin minte că O vară de neuitat a avut premiera bucureşteană în Vinerea Mare a anului 1994. O doamnă programatoare la Direcţia locală de difuzare a filmelor (care nu era nici bisericoasă şi nici nu dădea semne că dorea să-şi dezvolte conştiinţa eclezială) mi-a relatat atunci indignarea cu care a fost primit filmul lui Pintilie – de autorităţi, de public – în acea perioadă atît de specială din an. (Asta îmi aminteşte, acum, de mînia lui C.V. Tudor, la începutul anului 1990, următor intervenţiei lui Victor Rebengiuc la TVR: „Ne-au stat sarmalele în gît!” – scria C.V.T. după ce binecunoscutul actor a trîntit un sul de hîrtie igienică pe masa redactorului şi a invitat, pe cei care – atîţia şi atîţia ani – „mîncaseră rahat”, să se şteargă la gură.) Ce-i drept, filmele lui Lucian Pintilie (toate!), produc indignare nu doar în Vinerea Mare, ci în oricare altă zi din an. În acelaşi timp, nu cred că există multe alte filme româneşti mai potrivite spre vizionare, chiar şi atunci. Mai ales atunci. O vară de neuitat nu face excepţie. Data premierei sale, stabilită de regizor, nu a fost întîmplătoare.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”Bastille Day” (2016)
