-Au început retrospectivele de sfârșit de an. Una dintre acestea îi aparține lui Ionuț Mareș de la ZiarulMetropolis.ro și privește cele mai bune filme românești ale anului 2015. Locul 1, de așteptat, Aferim!: ”Radu Jude reușește, succesiv, să scoată și să reintroducă spectatorul în film cu o ușurință impresionantă. Imaginea alb-negru semnată de Marius Panduru este primul semnal al distanței pe care cineastul o pune între public și ceea ce se desfășoară pe ecran. Un obiectiv dublat și de trimiterea la un anume clasicism al compoziției. Opțiunea alb-negrului reprezintă și un racord cu fotografiile vechi. Dar, probabil, și o reflectare a convingerilor lipsite de nuanțe ale protagoniștilor, (încă) insuficient de îndrăzneți pentru a-și rosti până la capăt dilemele incipiente.”
-Piratul Cinefil scrie despre The Revenant, filmul care poate ii va aduce lui Leonardo DiCaprio mult-râvnitul Oscar (urmează să îl văd și eu în curând, îmi păstrez până atunci propriile impresii): ”The Revenant are ca scop principal supravietuirea, vedem ca fiecare personaj in parte are acest instinct si lupta pana la ultima suflare tinandu-se cu ghearele de orice speranta intr-un tinut ce pare de nelocuit. Oamenii din aceste tinuturi secatuiesc natura de fauna sa si par a avea o forta distructiva asupra a tot ce ating de-a lungul „expeditiei” lor. Vedem o confruntare clasica western unde populatia locala (ameridienii) este prinsa la mijloc intr-un conflict de interese de la razboiul dur impotriva lor pana la interese economice in cazul vanzarilor de piei (in care erau implicati si ei).”
-Am tot evitat filmele despre Steve Jobs, dar cea mai recentă recenzie, a lui Andrei Geornoiu de pe FilmSinopsis.ro, m-a cam întors și poate le voi da o șansă. Așadar, despre Steve Jobs (2015), cu Michael Fassbender: ”Dozat bine tensional și ajutat de scenariul lui Sorkin, filmul lui Boyle reușește, adesea cu decoruri minimaliste și personaje aflate mai mereu în mișcare, să te țină în priză. Privirea în culisele fiecărei dezvăluiri este întotdeauna un moment plin de tensiune și agitație, care nu-i dă voie plictiselii să te cuprindă. Singurul aspect negativ este legat de prezentarea noilor produse. Adică, nu am putut scăpa la final de impresia că am văzut un film despre lansări de produse, fără niciun produs și fără nicio prezentare. Această frustrare este strict personală, fiindcă știu că, înainte de toate, Steve Jobs a fost un excelent, dacă nu chiar genial, om de afaceri. Iar o mare parte din magia produselor Apple consta exact în felul în care erau prezentate de el.”
-Un articol care sintetizează tot anul 2015 al filmului românesc scrie Cristi Mărculescu pe blogul său. Printre surprizele anului, se numără un film despre care nu am auzit mai nimic, ”Palatul Pionierilor”: ”WOOOW. Nu știu exact de unde-a apărut, dar noul film al lui Bobby Păunescu a rulat vreo săptămână la mall-ul din Băneasa și s-a retras subit. Manevră rezervată în mod clasic filmelor făcute cu puhoi de bani dla CNC, deși ăsta e film independent. Acuma între ce s-a zis despre film înainte de premieră (în 1992 niște liceeni vor să fută dar le e frică de SIDA) și ce se întâmplă de fapt sunt niște distanțe astronomice. În primul rând nimic nu pare-a fi 1992, în al doilea rând tocmai din cauza primului rând Palatul Pionierilor pare un film din Uzbekistan 2010, în al treilea rând îi ia fața complet lui Porumboiu la capitolul dialoguri și situații complexe din set-up narativ. (…)La modul obiectiv Palatul Pionierilor este da fapt o adunătură de scevențe (majoritatea bune, câteve Geniale, câteva proaste) care par zburătăcite de-o explozie și în cădere liberă. Tema centrală pare-a fi haosul, Palatul din titlu nu se vede nicăieri, dacă aveți cum să, eu zic să-l vedeți. E un film românesc vivace și quotable. Și mdap, 90% din replici sunt scrise și livrate cu un plus de naturalețe față de media actoricizmelor mioritice.”
(Jovi)
-Am gasit in LaPunkt un articol despre ‘Alphaville’ – un film facut acum 50 de ani de Godard, care ramane uimitor de proaspat si de nou ca viziune si mod de exprimare: ‘Parisul pe care Godard îl filmează în “ Alphaville” este un oraş al viitorului, sumbru şi glacial. Clădirile capătă un aer spectral, iar galaxia spre care se îndreaptă agentul secret Lemmy Caution (Eddie Constantine) este prelungirea distopică a prezentului locuit de contemporani. Sinteză de film noir şi de retro-sf, pelicula lui Godard este cufundată în întunericul cibernetic, abis din care singura ieşire este oferită de nebunia ilogică a poeziei.’
-Merita citit articolul lui Lucian Mircu de la ‘Marele Ecran’ despre (dar nu numai despre) ‘Star Wars’: ‘Dacă îl iei la bani mărunți și te întrebi cât ‘cinema’ e acolo, e greu să îl aperi. Dacă îl privești ca produs al consumerismului, nu cred că se poate ceva mai rău. Există un documentar BBC (The men who made us spend) care dovedeștă că, odată cu succesul fenomenal și neașteptat (Lucas s-a dus la pescuit cu Spielberg când a fost lansat filmul, convins că va fi un eșec) al filmului, a început merchandising-ul sălbatic hollywoodian și un modus operandi de manipulare consumeristă a copiilor….Dar Star Wars nu e atât despre cinema. Cât e despre un anume gust. Gustul copilăriei. …’
-Ioana Raluca Popescu scrie la ‘Edge and Back’ despre ‘The Danish Girl’: ‘It’s a the tragic tale of struggling to fit in when you weren’t born as your heart, soul and mind feels like. For some this movie is hard to swallow, for some it’s a mirror of their own struggles, for all it should be viewed as a page from a hidden history book we’re afraid to open.’
-Angela a vazut cu cateva zile inaintea tuturor ‘Point Break’ remake al unui film al lui Kathryn Bigelow, cu Patrick Swayze si Keanu Reeves in distributia originala, acum in regia lui Ericson Core: ‘„Point Break” are farmecul filmelor de actiune recente si desi nu rezerva vreo surpriza si mimeaza un succes, ramane totusi fidel genului din care face parte. Desi este evident ca se putea face ceva si mai consistent si complex, functioneaza perfect ca un film de actiune.’
-Tot pe blogul Angelei am gasit si ‘Leapsa cinefila: +25 de filme pe care le astept in 2016’. Primul film de pe lista ei este ‘X-Men: Apocalypse [20 mai – Odeon Film] – Daca anul trecut pe prima pozitie trona ultimul volum al „The Hunger Games”, care de altfel nici nu m-a dezamagit, trebuie sa revin la slabiciunea de acum doi ani, cand numaram zilele pana la „Days of Future Past„. Astept filmul asta de cand urmaream animatiile si pentru prima oara eram infricosata de perspectiva de Apocalipsa. Si cand abia intelegeam conceptul de mutatii.’ Daca ne includea si pe noi pe lista ‘provocatilor’ poate ii raspundeam 🙂 Asa imi ramane sa ii urez La Multi Ani si sa o asigur ca o citim intotdeauna cu interes.
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
1 comment
E prea tarziu sa revin acum sa va pasez leapsa, nu? 🙂 Am crezut ca poate nu aveti dispozitie de nebuniile mele. Acum chiar sunt curioasa ce ati pune pe lista.
Va mumtumesc mult pentru toate incurajarile, mentionati si pentru urari. Ne auzim cu drag si placere in 2016. Va doresc un an plin de satisfactii si de filme bune!