-Se discută încă despre ultimul Mad Max, catalogat de unii drept cel mai bun film de acțiune al secolului. Vom vedea (Mihaela a scris deja despre el, vezi linkul mai jos). Până atunci, să mai citim din recenzii, precum cea a lui Cătălin Mesaru de pe FilmReporter.ro: ”Pentru cei ce vor prinde nuanțele, Mad Max: Drumul furiei ori va fi unul din cele mai bune filme din ultimii ani și o atenționare că se poate și altfel chiar păstrând repere și manierisme de blockbuster, ori va fi un semnal greșit înțeles și o îmbiere la revoltă, boicot și exclamații siloase despre rolul și îndrăzneala sexului feminin de a deveni sexul puternic. Pentru cei ce nu vor prinde nuanțele, Mad Max: Drumul furiei va fi un film de acțiune impecabil, plin de adrenalină, doldora de orgii spectaculoase cu vehicule, plin de explozii delicioase și de secvențe care-ți iau ochii, puternic înrădăcinat în tradiții optzeciste, translatate la contemporaneitate. Eu, unul, îmi doresc să îl revăd în fiecare zi pentru tot restul vieții.”
–Tot despre Mad Max scrie și Cristi Mărculescu pe blogul său: ”Mad Max 4 (aka Fury Road) se continuă bine după respiro-ul ăla și cînd se termină eu cel puțin mi-am dat seama că probabil o să-l revăd. Chiar și în extended cut. Pentru că merită. E una din puținele dăți când sunt părtaș la entuziasmul colectiv apropos de blockbuster și nu am absolut nicioproblemă cu asta. Pân la urmă Mad Max e cel mai Cinema film sefeu post-apocaliptic de public scos de Hollywood de la Waterworld încoace. Adică de fix 20 de ani. Cu personaje extrase din mitologiile rockeristice Heavy Metal și cu o secvență de furtună mai galactică decât Interstellar și Gravity și Jupiter Asceding puse la un loc e foarte greu să nu te dai complet căzut în admirații sincere pentru filmul ăsta cu Charlize Theron amputată de-o mână.”
-Între timp, a fost și a trecut Festivalul de la Cannes. Unul dintre cele mai discutate filme a fost, pentru noi, cel în care a apărut Mădălina Ghenea, ”Youth/La Giovinezza”, de Paolo Sorrentino: Printre cei care au ajuns la Cannes, se numără și Ad de la Marele Ecran, care scrie despre prestația Mădălinei: ”Impresia că Miss Universe (Mădălina Ghenea) e un personaj lipsit de inteligenţă, a cărui ascensiune se bazează exclusiv pe calităţi fizice greu de ignorat, e deconstruită cu eleganţă. Deşi are un număr de replici care se poate numără pe degete, domnişoara Ghenea le serveşte eficient pentru a scoate personajul din eticheta iniţială de « Barbie fără creier ». Că apoi urmează câteva cadre cu trupul ei statuar-angelic complet gol, iar asta consolidează lipiciul personajului, e o altă poveste.”
–Tot de la Cannes, Anca Fronescu ne vorbește pe FilmReporter.ro despre ”Un etaj mai jos”, filmul lui Radu Muntean: ”Filmul e o dramă psihologică cu note dostoievskiene, de crimă şi pedeapsă, pe un ton de anti-thriller (asta am zis când m-am ridicat de pe scaun după vizionarea cu presa. „Ce anti-thriller thrilling!”) Nu se purcede țintit în căutarea suspectului, în rezolvarea crimei. Şi chiar s-a comis o crimă? Prin mişcarea camerei (Tudor Lucaciu o mânuieşte maiestuos), cadrele lungi în spaţii bine definite, dialoguri ample și detalii extrem de bine puse la punct, filmul te ghidează către harta interioară a personajelor lui. Subtil și mereu pe muchie, lăsând loc unui strop de incertitudine. Corban reuşeşte incredibil de bine să transmită luptele interioare ale personajului lui, iar Postelnicu e un creepy autentic, e șerpos și ţi se bagă pe sub piele, te face să te simţi incomod.”
-Articolul lui Emmerdeur despre Festivalul de la Cannes este obligatoriu de citit, este exhaustiv și se pot trage multe învățăminte de către cei implicați în cinematografia românească: ”Spuneam că Festivalul de la Cannes e mare pentru că se petrece în Franța. Oricât de șovină ar suna remarca, e adevărată. Trebuie să luăm în calcul multe lucruri: piața de film din Franța în raport cu alte state, de exemplu. Franța este cel de al treilea producător de film din lume, după numărul de proiecte finanțate. Iar degeaba ai filme produse, dacă nu ai și unde le proiecta, nu? Ajungem la Franța care are cel mai mare număr de cinematografe din Europa. Dar nu e așa că degeaba ai multe cinematografe, dacă oamenii nu vin la film? Corect . Ajungem la Franța în care are cel mai mare număr de oameni care merg la film din Europa. Dar nu-i așa că degeaba merg mulți oameni la film, dacă o fac pentru un block-buster, adică tipul de film nefrecventabil din perspectiva unui festival de film? Corect. Numai că filmul ”american” reprezintă 40% din piață (cu mici variații de la an la an), filmul francez (toate speciile la un loc) ia o altă bucată de 40% (cu mici variații de la an la an), 20% rămânând pentru filmul străin și coproducții franco-alte-țări (4/3/2, de exemplu, a fost un film mai mult o coproducție franco-belgiană, decât un film românesc în materie de finanțare).”
(Jovi)
-Dintre filmele lansate la Cannes ad de la Marele Ecran a ales sa scrie despre varianta animata a ‘Micului Print’ realizata de Mark Osborne: ‘Nu sunt foarte sigură că ce rezultă e un film pentru copii. Nostalgia după starea de graţie pe care am avut-o cu toţii în copilărie şi am uitat-o pur şi simplu pe parcurs mi se pare un subiect prea complex şi nu neapărat interesant pentru copii. Aşadar, cred că Micul prinţ al lui Mark Osborne va fi savurat în special de adulţi, cu precădere dacă nu-i deranjează faptul că regizorul şi scenaristul renunţă aproape complet la subtilitatea cărţii şi subliniază „mesajul” în culori fosforescente. ‘
-Angela scrie la CineAmator despre ‘Tomorrowland’ sau ‘Lumea de dincolo de maine’ cum a fost tradus titlul in romaneste, cu George Clooney: ‘Cu toate ca de cele mai multe ori filmul poate parea derutant si lasa impresia ca nu isi face clare intentiile (nici asupra subiectelor, nici a personajelor), se identifica lejer motive creative si inspirationale care dau o identitate ambitioasa. O sa remarc mai intai faptul ca se promoveaza visatorii, imaginatia si explorarile. Cu asta se incepe si tot cu asta se incheie filmul care functioneaza ca un loop. Desi efectele speciale nu sunt dintre cele mai rapitoare, universul de dincolo de maine imaginat, unde sunt cazati cei mai puternici artisti, genii si inventatori nu-ti permite sa fii persecutant. Cu imagini vizuale adorabile, distingem un Tomorrowland care seamana cu un Oz futurist, unde magia este inlocuita cu stiinta.’
-Saramon de la ‘Blog de cinema’ a iesit multumit de la vizionarea lui ‘Mad Max: Fury Road’: ‘Poate că nu întotdeauna are logică și dialogurile lasă de dorit, dar poți ignora detaliile astea. George Miller le ignoră uneori și face din Mad Max: Fury Road cel mai bun film de acțiune din ultimii ani. Miller ține povestea sub control tot filmul, impunându-i un ritm care crește treptat, fără să caute, însă, punctul culminant într-o violență exagerată, ci prin implicare emoțională. ‘
-Alt ‘remake’ este Poltergeist pe care l-a vazut si despre care scrie la ‘Edge and Back’ Dragos Diaconu: ‘Personal, nu am niciodata mari asteptari de la actori sau de la poveste in sine intr-un film de groaza. Esentialul intr-un astfel de film, singurul motiv pentru care te-ai putea uita la asa ceva, este dorinta de a fi speriat. Iar aici acest film esueaza lamentabil acest lucru. Partile care ar trebui sa sperie audienta ar putea speria in cel mai bun caz audienta de la o emisiune cum era Abracadabra cand eram eu mic. Scenariul e atat de previzibil incat oricine cu un pic de imaginatie ar fi putut sa detalieze actiunea filmului inca din primele 10 minute. Bine, oricine a vazut filmul original, dar totusi parca, din amintirile mele indepartate, acesta a fost mult mai reusit. Il tin minte si azi ca pe un film horror de referinta, pe cand acest remake, pe care nimeni nu-l cerea, este doar o ciorba reincalzita.’
(Dan)
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Mad Max: Fury Road” (2015)
