Prin blogosfera cinefila (16 – 22 iulie 2012)

-The Amazing Spider-Man este filmul despre care se discuta cel mai mult in blogosfera cinefila in aceasta saptamana. Iata ce spune despre el Adina de la „Buticul cu filme si carti”: „Orice putere dobândită accidental vine însoțită de o explicație cât mai aproape de știință. The amazing Spider-Man suferă și el de acest sindrom scientist ușor patetic, dar scuzabil. E destul de dificil totuși să dai o explicație științifică plauzibilă, detaliată și în egală măsură să te încadrezi decent în spațiul unui film de entertainment. Așa că nu consider blamabil un mișmaș științific fragil susținut de dragul eroizării. Noul Spider man nu este prins se pare în plasa propriului ego și nu se fotografiază pe sine sau pe alter ego-ul său ci pare a fi un fan cuminte al lui Hitchcock, întrezărim pe unul dintre pereții camerei sale un poster cu Rear Window.”

-Daca ar fi vorba de filme extraordinare, va invit sa cititi recenziile din ultimele saptamani de pe Cinemateca lui Zavoi. Iata o discutie starnita despre Eraserhead, filmul lui David Linch din 1977: „În fond, Eraserhead poate semnifica orice. Nașterea și înalțarea unui Iisus, visul unui om oarecare, o elucubrație, circuitul individului în natură. Dar inspirația a venit peste Lynch tot din artă. Din picturile grotești ale lui Francis Bacon, care ilustrează îndepărtarea omului de mediul său, de religie, de sine, de univers și apropierea lui de moarte și de grotesc. Vă invit așadar să decoperiți o serie de universuri care stau lipite unele de celelalte, dar care nu se vizitează niciodată.”

-Bogdan de la Mind Porn ii urmeaza recomandarea si vede la randul sau filmul si il comenteaza la fel de frumos: “Este vorba de un film suprarealist, un traseu vizual al subconştientului, şi prin urmare ceva mai bine înţeles prin apel la psihanaliză (atât cât putem), deşi, desigur, un discurs pe baza lui poate fi creat oricum. Întreg filmul e o punere în aplicare a conceptului de uncanny, în care lucrurile familiare capătă o aură nefamiliară, provocând o stare de indispoziţie – atât personajului cât şi spectatorului, ducând, în cele din urmă, până la scenarii de coşmar grotesc.”

(Jovi)

-In liternet.ro apare Răzvan Sădean scrie despre filmul lui Rainer Werner Fassbinder ‘Die bitteren Tränen der Petra von Kant / The Bitter Tears of Petra von Kant ‘: ‘The Bitter Tears of Petra von Kant alătură furia de nestăpânit cu momente de hipersensibilitate, dar transgresează zona instinctivă a sentimentelor şi cu ajutorul raţiunii priveşte de sus cu aroganţă zbuciumul teribil, avalanşa dementă pe care o stârneşte dragostea şi toate ramificaţiile ei. Fassbinder s-a autointitulat un anarhist romantic, fiind socotit drept cel mai glacial, dar şi vulnerabil regizor de film din Germania.’ Postul de televiziune ARTE pe care am sansa sa-l receptez acolo unde traiesc a transmis luna trecuta o retrospectiva a celor mai semnificative filme ale lui Fassbinder. Am inregistrat-o si cand voi gasi ragaz le voi vedea si voi scrie si eu despre ele.

-Tot aici Manuela Zipişi scrie despre filmul care a primit marele premiu al festivalului TIFF 2012 ‘Oslo, 31. august’ al regizorului Joachim Trier: ‘Oslo, 31. august este, am putea spune, unul dintre acele filme 2 în 1, fără să vrem, prin această comparaţie, să alunecăm în trivialul unei super-oferte. Este poemul în proză cinematografică al unui oraş, subtil inserat în drama particulară a eroului, Anders, care, la rândul său, este exponentul eternului inadaptat, a celui pentru care datul firesc al lucrurilor este complet nefiresc. Oraşul şi Anders (Anders Danielsen Lie care ar merita un premiu important de interpretare pentru rol) sunt actorii, stâlpii construcţiei.’

(Dan)

Contributori: Jovi, Dan.