-Despre noua apariție în cinematografe, ”Danny Collins” cu Al Pacino, scrie pe larg Angela la Cineamator: ”Inteligent, amuzant, tulburator, sarcastic, ironic si apasator. „Danny Collins” le are pe toate, iar Dan Fogelman face din debutul sau in regie un succes moral/cinematografic intregit de interpretari puternice a doua generatii de actori, dar mai ales de replici absurde care sunt cursive si agere. Cunsocut pentru implicarea in scenariile pentru animatii sau filme cu pozne („Crazy Stupid Love”, „Last Vegas”, „Cars 2″, „Tangled”, „The Guit Trip”), Fogelman experimenteaza de data asta aspecte biografice pe care le amesteca cu drame care se desfasoara pe muzica rock. „Hey baby doll” ramane blestemul unui atist care a gustat timpuriu celebritatea care acum ii atarna greu pe umeri.”
-Teo scrie la Cinemagazin despre ”Un beau dimanche”: ”Un beau dimanche este aidoma titlului sau: ca o zi frumoasa de vara. Am vazut, criticii nu i-au dat note prea mari, probabil pentru ca scena de debut nu duce catre un alt fir epic, mai tensionat, mai agresiv. Dar pentru ca am ajuns la o etapa de suprasaturare in ce priveste filmele agresive – si in general tot ce tine de violenta fictiva sau nu – am apreciat aceasta evadare intr-o poveste posibila, care mi-a lasat impresia de realitate.”
(Jovi)
-Cei care l-au citit, apreciat, indragit pe Alex Leo Serban nu pot inca crede in disparitia lui de la care au trecut deja cativa ani. Vladimir Tismaneanu ii dedica un articol pe blogul sau: ‘Noul val al fimului romanesc ii datorează enorm lui Leo. Curajul sau estetic, viziunea de o prospețime si de o profunzime impresionante, umorul sau contagios, bunătatea atat de firească a acestui om au facut posibilă schimbarea de paradigmă in interpretarea a ce poate aduce original filmul românesc. Nu si-a propus poate acest lucru, nu a anticipat cată rezistența stupid-reacționară i se va opune lui si celor care gandeau ca el. A fost criticul care a asigurat o schimbare de direcție in discursul despre film in România. Și-a asumat o conditie existențială pentru care mulți in România si nu doar acolo nu au avut si nu au ințelegere. A fost el insusi cu o bucurie a vieții menită sa ne intărească pe toți cei din jurul sau. Mesajele sale pe forumurile unde bântuiau marxistii ludici si alți nostalgici ai diverselor totalitarisme erau incisive, mordante, de un haz irezistibil si, in fond, nimicitoare prin umor…’
-Madalina Timofte scrie la liternet.ro despre filmele romanesti de la Next, 2015: ‘Film de licenţă, In the house este realizat pe peliculă alb-negru şi deşi problematizează o experienţă care aduce în faţă întrebări precise în legătură cu moralitatea, scârţâie puţin la nivelul scenariului şi la direcţia actoricească, spun asta fără a intenţiona să aduc o critică severă, ci doar pentru a încuraja parcursul unui regizor tânăr care poate fi motivat de o sugestie. Personajul principal are un traseu care din punct de vedere al construcţiei prezintă câteva semne de întrebare: reacţia lui iniţială faţă de prieteni în legătură cu accidentul nu este veridică, iar modul în care interacţionează, la nivel de dialog şi joc, cu ceilalţi nu convinge. Finalul are ceva puternic: după urlarea propriei confesiuni, Cristi roagă un prieten să pună melodia In the house pe care dansează singur în timp ce ceilalţi îl privesc îngroziţi. Direcţia tinerei cineaste la nivel de poveste este una care mă interesează şi, cu mai multă experienţă de lucru cu actorii, vom vedea numai lucruri bune din partea Anei-Maria Comănescu.’
-Cinefilul de serviciu Stefan Sandu a fost captivat de ‘Furios 7’: ‘Filmul găseşte un echilibru, un balans perfect între momentele de acţiune, momentele comice şi cele tensionante, oferind în acelaşi timp spectatorului şi o mai bună conturare a relaţiei dintre Dom şi Letty, Brian şi Mia, dar şi un final pe măsura aşteptărilor. Filmul construieşte în cele mai mici detalii intriga, acordă momente individuale fiecărui personaj, momente care le permit să iasă în evidenţă, pune din nou foarte bine accentul pe relaţiile dintre personaje, abundă în momente comice şi cascadorii care îţi taie respiraţia. Scenele lui Paul Walker sunt excelent de bine realizate, şi aşa cum scria şi cinemagia – nu încerca să-ţi dai seama care dintre scene sunt realizate de către Paul şi care sunt realizate de către fraţii lui pentru că nu vei reuşi acest lucru în timpul vizionării.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan
