-O sa laud mereu Filmetari.com atunci cand vor prezenta filme mai vechi sau cand le vor prezenta intr-o maniera mai profesionista pe cele noi. Asa o sa fac si cu recenzia filmului „In the Bedroom” (2001), realizata de Daniela, care l-a notat cu 9/10: „Pentru mine, prestatia impecabila a lui Tom Wilkinson, in rolul unui tata rational si iubitor care se tine scai in a promova si respecta traditiile si principiile propriei familii, reprezinta unul dintre principalele motive pentru care filmul merita vizionat.”
-Pe Filmsinopsis.ro, ni se aduce aminte despre filmul pierdut si regasit, Odessa in fiamme (Odessa in flacari) a carei poveste este extrem de interesanta: „Odessa în flăcări este o coproducţie română italiană realizat în 1942 şi care vorbeşte despre soarta românilor din Basarabia după invazia bolşevică. Nimic nu ar trebuie să fie deosebit la acest film, dar istoria sa particulară este una aparte. După instaurarea regimului comunism, producţia a fost interzisă, arhivată şi apoi pierdută. Pentru mult timp s-a crezut că tot ce a mai rămas sunt doar nişte cronici timide şi nişte imagini. La începutul noului mileniu, mai exact prin 2005 norocul surâde cinematografiei românești pentru că o copie a fost găsită întâmplător în arhiva Cinecitta din Roma. Producţia a fost restaurată dar calitatea filmului a avut de suferit. Cu toate acestea Odessa în flăcări este o producţie cu valoare istorică, un film despre abuzurile NKVD –ului în Basarabia.”
–Pe Marele Ecran, cu un rating de „aproape orgasmultiplu”, Lucina ne marturiseste parerile despre filmul Biutiful (2010), unde rolul principal il are Javier Bardem, actorul meu preferat. Un film pe care ma voi grabi sa il vizionez si eu: „Regizorul Alejandro Gonzalez Inarritu nu e strain de temele sociale (si in special tema inechitatii sociale sau exploatarea omului de catre om) pe care le-a exploatat in Babel (2006). Dar acesta e doar fundalul povestii. Principala drama este ca Uxbal va muri in curand de o boala incurabila si e terorizat de ideea ca vor ramane pe drumuri cei doi copii ai sai (fosta sotie -Hanna Bouchaib- e putin dusa si nu se poate pune baza in ea).”
-Cum poate fi privita o stiri in care ni se spune ca in anul 2012 reincepe serialul Dallas? Cinefan: „NT a dat unda verde realizarii unei noi serii din DALLAS! Astfel unul dintre cele mai cunoscute seriale din istoria televiziunii despre rivalitatile familiilor puternice din Texas va avea o continuare. Devenit faimos pentru finalurile cu “va urma” din fiecare episod serialul original a avut numerosi fani care asteptau saptamanal aventurile fascinante ale eroilor lor.”
(Jovi)
-Evenimentul cinematografic al saptamanii il constituie desigur lansarea mondiala a ultimului episod din seria Harry Potter, care este pe cale sa bata toate recordurile de incasari. In ‘Evenimentul Zilei’ este publicat un interviu cu David Yates, regizorul ultimei serii si a inca trei filme din acelasi ciclu: ‘Cel mai interesant lucru legat de „Harry Potter şi Talismanele Morţii Partea a II-a” e că încheie povestea. Ajungem la sfârşit. „Harry Potter şi Talismanele Morţii Partea I” şi restul filmelor din serie mi s-au părut ca nişte LP-uri, ca nişte albume. Au avut un caracter oarecum episodic. Chiar dacă au avut scene foarte bine realizate, s-au terminat cu virgulă. Întotdeauna aveau un sfârşit de genul „vom reveni şi vom vedea atunci ce se va mai întâmpla”. E ceva inevitabil pentru poveştile care curg. În schimb, „Harry Potter şi Talismanele Morţii Partea a II-a” are un sfârşit în adevăratul sens al cuvântului. Spectatorii ajung astfel în cel mai interesant punct al unui film, când îşi spun „Povestea s-a încheiat. O înţeleg acum pe deplin”. Cercul s-a încheiat, iar ăsta a fost cel mai plăcut aspect legat de „Harry Potter şi Talismanele Morţii Partea a II-a”.
-Cronica cinematografica a lui Andrei Gorzo din ‘Dilema Veche’ se ocupa de ‘Un an din viaţă / Another Year’, cel mai recent film al lui Mike Leigh: ‘Titlul original al filmului e Another Year, ideea fiind aceea de an-ca-toţi-anii, adică de timp măsurat nu în unităţi dramatice de factură clasică (sau hollywoodiană) – criza care creşte, situaţia care se răstoarnă, climaxul care deznoadă toate firele, cît se schimbă personajele pe parcursul filmului, ce lecţii învaţă etc. -, ci în unităţi mai apropiate de cele care măsoară cursul obişnuit al vieţilor reale: succesiunea anotimpurilor, crize care stagnează sau care se adîncesc încet-încet, stoicismul simplei menţineri pe linia de plutire. Tema filmului pare a fi compasiunea: „tea and sympathy”, cum zice foarte englezescul titlu al unei piese de teatru din anii ’50, adică ceea ce oferă aici Tom şi Gerri, deşi ceaiul lor e combinat generos cu alcool, iar înţelegerea lor e suflată cu un anumit aer de superioritate, de complacere în propria reuşită, cu sugestia (uitaţi-vă la schimburile lor de priviri cu înţeles, pe la spatele prietenilor-epave) că unul dintre motivele pentru care continuă să tolereze pe lîngă ei asemenea prieteni este că aceştia le permit să ia mai bine măsura propriei perfecţiuni’.
-Mihai Fulger se ocupa in ‘Observatorul Cultural’ de ‘Cine zice, ăla este!’, cel mai nou film al cineastului turco-italian Ferzan Özpetek. Nu as zice ca recomandarea este prea calduroasa: ‘Selecţionat în „Panorama” Berlinalei de anul trecut, Cine zice, ăla este! a avut succes de box-office pe plan naţional, ceea ce nu a surprins pe nimeni: după Viaţa secretă (Le Fate ignoranti, 2001), an de an, toată lumea aşteaptă cu nerăbdare „il nuovo film di Ferzan Özpetek”, sperînd ca regizorul să revină la forţa care l-a impus printre cei mai apreciaţi cineaşti italieni de azi. Din păcate, Cine zice, ăla este!, care a trecut aproape neobservat prin alte ţări, nu este filmul revenirii lui Özpetek în prima ligă a cinematografiei italiene, ci o nouă dezamăgire semnată de un regizor în vizibilă eclipsă de formă.’
(Dan)
-Despre filmul Wrecked – 2011, am citit pe blogul “Marele Ecran” si Richie ne spune: “Lipsit de momente efectiv tensionante, Wrecked pare mai mult o drama a contemplarii si a supravietuirii, bazandu-se aproape exclusiv pe un singur om ca sa redea o serie de stari emotionale complexe intr-un mod credibil. Iar Brody, care nu e prea credibil in postura de erou de actiune, are acum ocazia sa joace ceea ce stie: un om sfarsit care gaseste in el forta sa mearga mai departe trecand de la negare la acceptare, de la abandon la speranta. Stofa de supravietuitor care in Wrecked ar putut fi destul de usor inlocuita cu o aura de mantuire daca finalul ar fi fost nitel diferit iar amenzia cu totul alta. Dar bun si-asa…”, cuvinte care ma determina sa vad si eu aceasta productie.\
–Aici aveti ocazia sa admirati cateva fotografii de la premiera new-yorkeza a filmului Harry Potter si talismanele mortii – partea 2”.
-Pe “Raluk.ro”, reviewul filmului “Mine Vaganti” , bine structurat si scris mai ales in capitolul Tema integrarii gay-lor in societate – una sensibila indiferent de abordare – “Prin modul in care scenaristii au ales sa trateze o problema delicata a societatii contemporane (discriminarea gay-lor), spectatorul nici nu realizeaza ca practic se afla in fata unor probleme care atat de patimas au fost tratate in filme precum Milk cu Sean Penn! Aici nu e nimic patimas, aici totul pare idilic si normal si desi vorbim de probleme asemanatoare, putem incadra filmul in categorii generice precum drama romantica sau comedie. Pentru ca, prin umorul de situatie si de limbaj, este si comedie!”
(Delia)
