–Iulian Fira recomandă, ca de obicei, nu un film comercial, nu un blockbuster, ci un film adevărat, sud-american, la fel de incitant. E vorba de Nueve reinas, un thriller cu Ricardo Darin în rolul principal: ”Smecheriile si prefacatoriile se tin lant, surprizele asemenea, iar replicile le insotesc cu inteligenta si umor. Retrospectiv, as putea gasi multe fisuri in constructia logica a scenariului, insa atunci am fost captivat exact ca o victima a unei pacaleli: iuresul evenimentelor si retorica protagonistilor mi-au anesteziat simtul critic si m-au dus de nas cum au poftit. Spre deosebire de viata reala, insa, acum nu mi s-a furat nimic, ci mi s-au oferit doua ore de distractie extravirgina.”
–Aron Biro trece de la filmele de Oscar la cele cu supereroi, luând la țintă câteva dintre aparițiile ultimilor ani. Iată ce spune, de exemplu, despre Logan: ”Clar e cel mai sangeros si brutal film cu supereroi ever. Violentza e superhorror, ba mai implica si niste copii (mutantzi crescutzi in laboratoarele secrete ale Mexicului ca sa-i vina de hac lui Trump). Ramai cu impresia ca cineva incearca sa ne obishnuiaska copiii cu razboiul si violentza, cu ideea ca uneori in viatza mai trebuie si sa iei gatu celui de langa tine. Sex in schimb tot nu exista, desi Deadpool deja deschisese cat de cat directzia asta. Ce-i drept nici nu te potzi astepta la personajele din filmul asta sa aiba chef de sex. Wolverine e batran si ramolit si mananca bataie de tzi se rupe sufletu, Profesoru Xavier e un telepat cu Alzheimer si a imbatranit atat de rau incat a inceput sa-i creasca par. Mai e un albinos sinistru cu ocii roshii jucat de Stephen Merchant (amicul lui Ricky Gervais).”
-”Vara s-a sfârșit” este unul dintre puținele filme românești care s-au lansat în această perioadă, așa că este foarte discutat în blogosferă. Iată ce scrie Saramon pe Blogdecinema.ro: ”Vara s-a sfârșit nu reușește să creeze tensiunea psihologică pe care mi-aș fi dorit-o. Când personajele mănâncă, Potcoavă e preocupat să scoată din cadru masa cu mâncare, recurgând uneori la niște cadre cel puțin ciudate. Ca în multe alte filme românești, finalul e lăsat deschis, un lucru care devine tot mai enervant. Există multe lacune de logică în scenariul scris de Cristina Bîlea. Dar Vara s-a sfârșit e un film în care un puști de 13 ani te convinge să te revezi pentru câteva clipe copil din nou și să te întrebi cum ai fi reacționat tu, îți readuce în minte nostalgia după anii ’90, nu te plictisește și poate da naștere la niște discuții interesante după vizionare.”
–Tot despre ”Vara s-a sfârșit” scrie și Ionuț Mareș pe ZiarulMetropolis.ro: ”După această parte introductivă cu destule calități (Oleg Mutu arată că este la fel de eficient și ca autor al unei imagini luminoase, de vară, nu doar al imaginilor cenușii cu care ne-a obișnuit), urmează un moment de ruptură în scenariu. Este introdusă o întâmplare percepută ca potențial tragică, dar ale cărei logică și construcție narativă nu se susțin pe deplin, ceea ce îi diminuează impactul. Filmul își pierde din ritmul și din energia de la început, iar contractul propus spectatorului riscă să se rupă. Povestea capătă o încărcătură morală destul de convențională și, de aceea, puțin interesantă, până la un final comun, artificial prin ambiguitatea sa căutată.”
–De pe blogul Facemfilm.ro, aflăm că protagoniștii The Godfather s-au reîntâlnit la 45 de ani de la lansarea primei părți a filmului: ”Deși acum The Godfather și The Godfather part II sunt privite ca două dintre cele mai bune filme realizate vreodată, primul film a întâmpinat nenumărate probleme în timpul producției. Chiar Coppola își amintește că inițial nici nu i-a plăcut romanul lui Mario Puzo, pentru că părea că jumătate din roman este despre părțile intime ale lui Lucy Mancini. Mai mult, regizorul a fost îngrijorat mereu că studio-ul îl va concedia, până în punctul în care chioar și secretara sa îi recomanda să nu renunțe și să aștepte să fie dat afară, pentru a primi banii de la studio. Sfatul primit de la secretara sa a venit după prima întâlnire pe care regizorul a avut-o cu Marlon Brando, pe care șefii de la Paramount nu îl doreau în distribuție. Până la urmă actorul a primit rolul lui Vito Corleone după un screen-test, acceptând un salariu destul de mic și punând 1 milion de dolari din proprii săi bani garanție că nu va cauza probleme pe platou.”
(Jovi)
–PSEUDOKINEMATIKOS publica portretul unuia dintre regizorii romani aproape uitati ai anilor 60-80, Mircea Saucan si povestea filmului ‘Tarmul n-are sfarsit’: ‘Una din mărcile stilistice specifice lui Săucan încă de la acest film este repetitivitatea replicilor, gesturilor, imaginilor. Însoțite de sunetele stranii ale coloanei sonore, valurile mării anticipează leit-motivul pe care, peste zece ani, avea să-l folosească Andrei Tarkovski în Solaris. Scena scoaterii din mare a unor statui ce reprezintă zeități din antichitatea greacă trimite la Fellini, iar „stelele și meteoriții cu care eroii joacă volei, jonglând cu realitatea și cu adevărurile ascunse” (Iulia Blaga) prefigurează finalul din Blow Up. Ionuț Mareș: „Cu dialoguri înscrise în linia absurdului liric, însă perfect coerente (şi familiare celor care au citit proza lui Săucan), cu o scenografie minimalistă, dar ofertantă în valenţe simbolistice, cu o coloană sonoră ce creează propriile spaţii imaginare eterice (muzica lui Tiberiu Olah), cu încadraturi ce sfidează orice şablon, cu un montaj care sparge construcţia clasică a imaginilor şi sunetelor, cu interpretări actoriceşti atent lucrate în spontaneitatea lor afişată, cu permanente exerciţii de stil de o libertate absolută, Ţărmul n-are sfârşit a punctat un moment decisiv (însă nefructificat suficient) în maturizarea cinematografiei române.” Sergio Germek Germani: „Țărmul n-are sfârșit e un film ce depășește toate barierele: mai mult decât în cele mai bune filme bulgare ori sovietice ale acelor ani, senzualitatea imaginii și prezențele actorilor produc, în mod direct, asupra spectatorului o viziune și o emoție de aceeași granulație cu cele produse de peliculele Noului Val, abia născut în peisajul european. Dimensiunea mitică a urmelor trecutului, chiar și valurile mării, se întrepătrund cu mișcările figurii umane, făcând iubirile eroilor și mai inconsistente. Într-o totală autonomie, și fără ca filmul să poată ajunge la festivalurile internaționale, Săucan era de pe atunci frământat de libertatea de creație a unui Godard, Rivette sau Rohmer.’
-Despre al doilea volum din ‘Gardienii galaxiei’ scrie CineEmil: ‘Gardienii Galaxiei VOL 2 este, per total, un film bun. Are un personaj, Groot, upgradat acum. Mai micut, dar mai misto! Va placea atat celor neutri, ca mine, cat mai ales fanilor filmelor cu Super-Eroi. Parca mergea, insa, un pic de cumpatare. Din toate punctele de vedere 🙂 ‘
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Vara s-a sfârșit” (2016)
–”11.12.63” (2016)
–”Guardians of the Galaxy Vol. 2” (2017)
