Imi amintesc perfect sambata in care m-am intalnit cu revista Film Menu. La iesirea din libraria Anthony Frost, ceva mi-a captat atentia. Nu stiu sigur daca a fost titlul ce continea cuvantul film sau coperta jucaus animata, dar am luat revista in mana, am deschis-o si cu placuta surprindere, am constatat ca este vorba despre o revista editata de studentii de la UNATC. Rasfoind revista, am trait o bucurie dupa care tanjesc de la ultimul numar RePublik. In sfarsit, am regasit o revista dedicata filmului, in sfarsit citesc recenzii foarte bine scrise, din care pot invata si, mai ales, e vorba un proiect studentesc. Redactorii sunt oameni a caror pasiune reiese dintre randuri, ale caror cunostinte uimesc orice cinefil. M-am reintalnit cu urmatorul numar la premiera Eu cand vreau sa fluier, fluier, apoi la un eveniment ShortsUp, am aflat ca au pagina de Facebook si m-am alaturat celor peste 900 de fani pe care ii au in mediul online. De acolo, am aflat ca aniverseaza un an si 6 numere, asa ca am apasat „Attend” si m-am prezentat la petrecere. Acolo l-am cunoscut pe Andrei Rus, redactorul-sef pe care il veti cunoaste in interviul de mai jos si alti membri ai echipei, oameni care mi-au depasit asteptarile. Sunt foarte pasionati, sunt mini-enciclopedii cinematografice si au acel ceva ce nu trebuie sa lipseasca celor din aceasta „lume”: viziune.
1. Felicitari pentru primul an de aparitie a revistei Film Menu! Cum a pornit proiectul, de unde v-a venit ideea? Cati ati scris pentru primul numar, cati sunteti in echipa acum?
Multumesc (sau multumim 🙂 ). E greu de reperat momentul initial in care ne-a venit ideea sa realizam o revista de cinema. Inca de cand am intrat in Facultatea de Film in urma cu 6 ani, am constatat cu tristete ca nu exista nici macar o revista de cinema in Romania. Asta in conditiile in care filmele romanesti aveau din ce in ce mai mult succes in afara tarii si existau cateva personalitati cel putin interesante in acest domeniu in apropierea noastra. Frustrarea s-a acumulat in timp, la fel si idolatria unor grupuri precum cel al anilor ’50 care a constituit in Franta redactia „Cahiers du cinema”. Inca din anul al doilea mi-am propus sa realizez impreuna cu alti colegi o astfel de revista de specialitate. Avand abia 20 de ani la acea data si fiind inca student, nu am stiut de unde trebuie inceput un asemenea proiect. Intr-un fel, ma bucur ca nu am pus bazele „Film Menu” atunci, nu intelegeam mare lucru din cinema si aveam capul plin de iluzii neintemeiate. Dupa ce am terminat facultatea, am ramas in cadrul UNATC ca preparator, s-a schimbat conducerea Facultatii de Film, fiind numit decan Sorin Botoseneanu, un om care sustine orice proiecte ale tinerilor. Si astfel, incet-incet, am reluat ideea de a crea o revista. Scoala ne-a sustinut promitandu-ne ca va plati tiparul ei. A ramas doar sa cream o redactie si sa incepem sa structuram si sa scriem revista. Pentru realizarea primului numar ne-a trebuit aproximativ un an. A durat destul de mult pana am convins cativa colegi sa se implice, apoi a fost dificil pana am adunat suficient de multe articole pentru a umple 80 de pagini de revista. Ne-au mai trebuit cateva luni pana am gasit un concept grafic al ei (de fapt, pentru a fi exacti, cel care s-a ocupat de acest aspect a fost Vali Crisbasan, caruia ii ramanem recunoscatori deoarece s-a implicat fara beneficii materiale, ca noi toti de altfel; diferenta majora dintre noi si Vali consta in faptul ca el nu are si nici nu a avut vreo legatura cu UNATC, absolvind o alta universitate).
Primul numar, aparut in iunie 2009, nu e foarte bun. Are cateva articole de care sunt in continuare multumit, dar cam 60% din materiale sunt copilaroase si neargumentate suficient. Eram constient de acest lucru si la data aparitiei sale, dar daca nu as fi dat drumul revistei atunci, in acele conditii, am fi disperat toti si sunt convins ca nu ne-am fi adunat in timp util pentru a repune bazele redactiei. Ar fi fost inca un proiect esuat in care studentii de la Film si-au pus sperantele la un moment dat. Am fost laudati atunci pentru ca ne-am unit fortele in vederea realizarii unei astfel de reviste (din pacate, inca ramasa unica pe piata noastra), dar si criticati (pe buna dreptate) pentru nivelul anumitor materiale. In opinia mea insa, „Film Menu” a crescut calitativ o data cu fiecare numar, incepand cu cel de-al patrulea (din cele sase lansate pana acum) atingand un standard care ma multumeste aproape pe deplin. Bineinteles ca o mare parte din cei care au scris in primul numar au renuntat pe parcurs sau pur si simplu nu au mai avut timp sa contribuie cu articole. Au fost inlocuiti de studenti si de alti colaboratori care promit enorm. Am uitat sa mentionez ca revista e scrisa in proportie mare (as spune 80 sau 90 la suta) de studenti si masteranzi ai Facultatii de Film din UNATC. Acum, redactia e formata din aproximativ 30 de oameni, in timp ce la primul numar au contribuit cam 15-20.
2. A existat vreun model sau alta revista ca sursa de inspiratie pentru Film Menu?
Un model anume nu a existat, desi trebuie sa recunosc ca sunt un admirator al conciziei „Cahiers du cinema” a anilor ’50 – ’60. Am avut posibilitatea sa citesc aproape toate numerele acestei celebre reviste de cinema in cadrul bibliotecii din UNATC si mi-am dorit sa coordonez o revista asemanatoare. Intr-un fel, „Film Menu” urmeaza modelul intransigent al „Cahiers du cinema” a acelor decenii (nu si a celor ulterioare insa). Fiind o revista al carei unic cost il reprezinta tiparul si fiind distribuita gratuit, „Film Menu” nu face nici cel mai mic rabat de la calitatea filmelor si cineastilor analizate/i in cadrul sau. Nu suntem constransi sa vindem, asa ca putem scrie despre absolut orice si oricine.
3. Ce se regaseste in meniul revistei? De unde v-a venit ideea numelui revistei?
Exista cateva rubrici permanente care ne permit sa scriem despre absolut oricine si orice. Aproximativ un sfert din spatiu il alocam recenzarii unor filme recente care au fost distribuite sau nu in cinematografele noastre, o treime o dedicam unui dosar de sine statator, restul spatiului fiind impartit de materiale grupate in rubrici precum: cinema de animatie, cinema non-fictional, cinema underground, carti de cinema, festivaluri, teorie de film. Numele revistei l-am ales in urma unui brainstorming si initial nu prea ne-a convins. Eram pe o terasa si, in urma a catorva ore de aruncat titluri stupide, dar amuzante (un exemplu concludent in acest sens: „Baba Vajitza”), am consultat meniul respectivului local si am exclamat: „Film Meniu”. Celorlalti nu le-a displacut sugestia, dar am stabilit impreuna ca ar fi mai simplu si mai curat sa taiem un „i” din „Meniu” si sa ramana „Film Menu”, pentru a duce cu gandul atat la Franta, cat si la Paul Menu, primul operator „Lumiere” in Romania, la sfarsitul secolului al XIX-lea.
4. De ce l-ati ales pe Andrei Gorzo ca editor colaborator (si nu alt critic de film din Romania)?
Andrei Gorzo ne-a fost profesor la UNATC si in prezent isi scrie teza de doctorat pe o tema de interes pentru noi, avand in vedere ca urmareste sa analizeze locul „realismului romanesc” in contextul teoriilor realismului ale istoriei cinemaului. Pe masura ce isi contureaza lucrarea, ne ofera fragmente din ea spre publicare. Decizia de a colabora cu el, iar nu cu alti critici din Romania, imi apartine mie si are la baza faptul ca Andrei e singurul critic pe care il citesc constant, ceea ce nu inseamna ca sunt in totalitate de acord cu modul in care se raporteaza la cinema. Este insa, in opinia mea, cel mai interesant critic roman al momentului si singurul cu care se poate purta un dialog in contradictoriu, deoarece incearca in ultima vreme sa isi contureze un set clar de reguli dupa care poate fi analizat si valorizat un film. Faptul ca eu si majoritatea colegilor de la „Film Menu” il pretuim pe Andrei Gorzo cel mai mult nu inseamna ca nu vom invita in viitor si alti critici sa contribuie la realizarea unui anumit numar al revistei.
5. Ce presupune realizarea unei recenzii de film, pe langa vizionarea de film: research pe diverse situri, citirea altor recenzii etc?
In primul rand, cred ca diferenta dintre un critic bun si unul mai putin interesant e direct proportionala cu doua aspecte: 1. bagajul de cunostinte in domeniu acumulat pana la momentul scrierii recenziei si 2. pozitia din care se raporteaza la cinema. Pentru a fi interesat sa citesc o recenzie cap – coada, cel care a scris-o trebuie sa ma convinga ca stie despre ce vorbeste si ca are o viziune asupra cinemaului in general si asupra filmului respectiv in particular.
6. Ce alte reviste/situri recomandati pentru cinefili?
Revistele pe care le rasfoiesc / citesc constant sunt „Positif” si „Cahiers du cinema”, desi niciuna dintre ele nu ma satisface pe deplin. „Positif” e mai clar structurata, mai riguroasa, dar are destui colaboratori care scriu batranicios si raportandu-se la cinema dintr-o perspectiva filosofica, imbuibata de termeni greoi si specifici unui alt domeniu decat cel al cinematografului. Atuul ei il constituie insa interviurile detaliate cu cineasti importanti, publicate numar de numar. „Cahiers du cinema” este dezlanat in ultimii ani, are numere absolut necitibile, in care cu greu gasesti macar unul sau doua articole relevante. Insa redactia acestei din urma reviste reuseste sa conceapa din cand in cand cate un numar delicios, precum cel dedicat in februarie lui Eric Rohmer. Oricum, ambele pot fi consultate in primul rand pentru a fi la curent in permanenta cu filmele (numeroase) care apar lunar in Franta. Pentru amuzament rasfoiesc din cand in cand „Empire”. In ceea ce priveste siteurile de cinema, recunosc ca pot recomanda foarte putine altora. Intru constant pe siteurile criticilor – istorici de cinema David Bordwell (www.davidbordwell.net), Andrew Sarris (pe www.rottentomatoes.com) Jonathan (www.jonathanrosenbaum.com) si pe blogul lui Serge Toubiana, directorul Cinematecii Franceze (blog.cinematheque.fr). De asemenea, mi se par interesante site-urile urmatoare: www.sensesofcinema.com, www.zakka.dk/euroscreenwriters, www.bfi.org.uk si www.indiewire.com. Impreuna cu colegii mei incercam sa imbunatatim blogul „Film Menu” (filmmenu.wordpress.com), asa ca sper sa intru din ce in ce mai des si acolo.
7. Avand in vedere ca este o revista a studentilor de la UNATC, ati apelat la sfatul vreunui profesor?
Conceperea revistei nu e deloc mecanica, nu exista o regula generala, profesorii, ceilalti studenti sau cititorii ne ofera sfaturi in permanenta. Raspunsul ar fi ca am primit sfaturi de la profesori, dar nu a unuia anume in mod deosebit.
8. Este dificil sa produci o revista de critica de film? A fost greu sa obtineti fonduri pentru printare, legare?
Cred ca ti-am raspuns deja partial la prima intrebare. Si la a doua. Noi avem norocul sustinerii universitatii, care ofera fondurile pentru tipar. Toti colaboratorii la realizarea revistei participa pro-bono, din pasiune, asa ca productia „Film Menu” nu costa foarte mult, in niciun caz cat ar avea nevoie o revista obisnuita pentru a putea fi publicata.
9. Cineclubul, vizionarile de filme pe care le organizati la Cinemateca Union au aparut inainte sau dupa lansarea revistei? Cum faci selectia filmelor proiectate?
Cineclubul exista dinainte de aparitia revistei, dar se bucura de un public mult mai numeros de la asocierea sa cu numele si redactia acesteia. Selectia o realizam impreuna, eu si colegii mei, fiind constransi sa alegem doar titluri aflate in Arhiva Nationala de Filme.
10. Cum alegeti filmele, care sunt criteriile de selectie pentru ca un film sa ajunga sa fie recenzat in Film Menu?
Nu exista un criteriu anume de selectie al filmelor sau al autorilor recenzati in „Film Menu”. Fiecare redactor sau colaborator propune un subiect sau un film despre care si-ar dori sa scrie, mai propun eu cateva subiecte pe care le consider necesare spre a realiza un numar echilibrat din punct de vedere al sumarului. Si cam asta e tot.
Mai multe despre Film Menu:
