Desirée Halaseh are pasiunea călătoriei, așa cum o am și eu. Desigur, ea este mult mai curajoasă și are dorința de a pleca în neprevăzut, eu fiind mai mult un turist calculat decât un călător. Am citit cu plăcere volumul său despre călătoriile din India, ”Spațiul dintre nori. Cu rucsacul prin India”, despre care am scris aici. Zilele trecute, autoarea a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări cu privire la volumul nou-apărut.
-De unde pasiunea asta pentru călătorii, până la urmă, exotice?
Până la un punct călătoriile în jurul casei mi-au deschis apetitul pentru nou. Până când imaginile, poveștile, locurile și oamenii au început să se contopească din ce în ce mai mult într-un amalgam uniform. O dată cu prima incursiune în afara continentului, în India, unde altundeva, am prins gustul șofranului, a santalului și a neverosimilului. Tot ce învățasem acasă că e de așteptat, în India părea că nu există. Era tot pe dos. M-am ars și mi-a plăcut. Mi-a fost foame de mai mult. Așa că mi-am asumat riscul de a pleca departe și pentru mult timp mai mereu.
-Așa cum spuneam și la prima întrebare, India a rămas un tărâm exotic pentru călătorul român obișnuit. Din cele citite sau povestite, am înțeles că este un amestec destul de eterogen între istorie și mizerie, între locuri magnifice și periferii insalubre, între condiții de lux și aglomerație și acest amestec îi îndepărtează pe cei mai mulți. Cum te-ai împăcat cu toate acestea, care a fost rețeta supraviețuirii?
Nu există o rețetă universal valabilă. Tocmai ăsta e farmecul. Curiozitatea m-a făcut să mă întorc de patru ori înapoi în India pentru a vedea mai mult, a înțelege mai mult, a absorbi mai mult. Tocmai contrastul, surpriza pe cale să se întâmple e ceea ce te atrage să vrei mai mult și să rămâi în picioare.
-Un alt aspect care îl îndepărtează pe călătorul român este prețul acestei aventuri, sunt puțini care se aventurează să plece cu lunile pentru că nu-și permit o astfel de călătorie. Cum a fost pentru tine, ai reușit să acoperi fondurile călătoriei din sponsorizări, din banii proprii etc.?
Am încercat tot ce se poate încerca: joburi, proiecte și o campanie de fundraising pentru a-mi termina cartea. Mereu când mi-am dorit foarte mult să plec am găsit o modalitate de a o face. Un dram de creativitate e totuși necesar.
-Ce fel de călător ești: cel care își planifică cu exactitate călătoria de pe Booking, Tripadvisor, bloguri sau forumuri sau cel care se lasă purtat de avânt, de aventură?
Nimic din cele de mai sus. Cel mult citesc în vreun ghid despre cum pot ajunge dintr-un loc în altul, ce orare au anumite autobuze pe anumite rute. Restul le descopăr pe măsură ce mă afund acolo. Iar un loc de dormit se găsește mereu, oriunde.
-Pentru un călător ca tine, India este doar o destinație. Care va fi următoarea pe care te gândești să o transpui și într-o carte?
Un timp am crezut că Africa va aduna prima o mână de povești pe care să o arunc în lume. A venit India peste mine și nu mi-a dat vreme de răgaz. Nici un loc în care ajung nu e doar o destinație. Ele devin în scurtă vreme mamă, tată, masă și pat. Doar așa le pot dibui și ulterior spune – hai să-ți zic povestea mea. Poate ajungi și tu acolo.
Următoarea casă, următoarea poveste va veni la timpul potrivit. Până atunci, inima deschisă și ochii mari.
Mulţumim,
Jovi – Filme-carti.ro
(Sublinierile ne aparțin.)
