Liviu e co-fondator al Vanner Collective, un colectiv de creatori de teatru cu o dimensiune internațională, organizație care mai are puțin și împlinește un deceniu. Și pe Liviu îl puteți vedea în KOMOREBI la Festivalului de arte performative Caleido, care va avea loc în perioada 27 noiembrie – 1 decembrie 2023 la Timișoara.
Interviu realizat de Andrei Crăciun
– Liviu Romanescu, veți juca în “KOMOREBI. Lumina care se filtrează printre copaci” în cadrul Festivalului CALEIDO, la Timișoara, orașul de unde a pornit Revoluția din decembrie 1989, care ne-a adus libertatea. Ce înseamnă pentru tine libertatea, Liviu Romanescu? Ce este libertatea și ce putem face spre a o gestiona cât mai bine?
E lumină. Și fiecare o percepe funcție de cât poate să o simtă și cât e de atent la ce luminează. Libertatea se lovește de obiect și îți arată ce se află acolo, prin reflexie.
Iată și lecția de fizică… Mulțumesc!
– Spectacolul vostru vorbește despre “drumul inițiatic al unui bărbat în lupta cu FRICA” și ne arată printre altele ce mai înseamnă astăzi să fii “un bărbat adevărat”. Pentru Liviu Romanescu, ce mai înseamnă astăzi să fii un bărbat adevărat și cum te-ai luptat tu cu propriile frici?
Dialoghez în continuare cu propriile temeri și frici. Și e un proces cinstit, continuu, încerc să mă mențin cât pot de autentic față de acest demers. Nu știu ce înseamnă să fii „un bărbat adevărat”, nici nu urmăresc găsirea unui răspuns. Dar încerc să nu fug de temeri în procesul creativ, iar asta îmi dă putere, acest atribut universal al unui „bărbat adevărat”.
– CALEIDO și-a făcut o datorie de onoare de a propune spectacole care vorbesc despre teme importante, cum ar fi solidaritatea sau nevoia de acțiune în fața inegalităților flagrante și a relațiilor de putere dezechilibrate sau abuzive. CALEIDO este, așadar, de partea celor care suferă. Știu că ai studiat cândva în afara României, fiind acolo în poziția emigrantului, oarecum a marginalului. Cum te raportezi tu la relațiile acestea dintre centru și margine? Și ce poate face (sau nu poate face?) teatrul pentru a ne aduce împreună (tema din acest an a festivalului fiind TOGETHERNESS)?
Acel impact al centrului în relația cu marginalul este ceva ce vine din lipsă de înțelegere: a nevoilor, a perspectivelor, a dorințelor. Da, este ceva ce am simțit în Londra, e ceva ce simți și în București dacă știi să asculți. E ceva ce se întâmplă la nivel național, la nivel de minorități, la nivel de cetățeni… Din păcate, la nivel de educație. Așa că ce ar putea teatrul și artiștii să facă ar fi să dedice, atunci când pot și unde contextul le permite, cât mai multă energie direcției educative. Poate fi făcută cu arătătorul sau poate fi insuflată. Dar mai presus de bilete și renume, togetherness-ul din artă are șansa să ne educe spiritul și mintea. Cred mult în forța unei comunități și cred că „în mai mulți” e mai bine decât „de unul singur”. Mă gândesc, dacă am avea povești fără „mai mulți”, ar fi destul de plictisitor să urmărești doar un singur personaj pe tot parcursul acțiunii.
– Spectacolul vostru vorbește și despre adevăratul chip de dincolo de măști. Cum crezi tu că este adevăratul chip al României, după treizeci și patru de ani de libertate, ca să ne întoarcem de unde am plecat?
Citesc un aspect ceva mai încrezător decât chipul speriat de libertate de acum 34 de ani. În continuare sunt lucruri care ne sperie, dar cred că am câștigat din acel togetherness. Și să știi că încep să apară deja primele chipuri de adolescenți care nu mai cunosc, la suprafață cel puțin, frica de libertate, care au lumină și relaxare. Sunt și acolo măști, dar dedesubt, se simte din ce în ce mai puțină încrâncenare.
– CALEIDO are frumoasa vârstă de opt ani (la mulți ani!). Mai e nevoie de un festival care promovează valorile pe care și-a propus CALEIDO să le apere sau gata, ne-a ajuns, nu ne mai trebuie? Să continuăm sau să plecăm acasă?
E nevoie de locuri și contexte unde să existe împreună, să existe CO-laborare, comunicare, coproducție. Și dacă festivalul reușește asta de opt ani (la mulți ani!), cred că mai sunt multe ediții de purtat dialoguri și adresat întrebări. Așa că baftă!, liniște și încredere.
– “KOMOREBI. Lumina care se filtrează printre copaci”. E un titlu foarte frumos, dar cum putem face să nu rămânem fără copaci, să nu mai aibă lumina printre ce să se filtreze, Liviu?
Păi, începem prin a continua festivalul CALEIDO, poate mai câștigăm din copaci și din lumină.
