Marius Albert Neguț a debutat în anul 2016, la editura brașoveană Libris, cu romanul „Îngeri Rătăciți”, roman distins în anul 2017 cu Premiul Special al Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”. A continuat cu „Inocența Păcatului”, apărut în anul 2017, la aceeași editură – Libris. În 2018, a publicat „Din altă Viață – Jurnal de Copil”, roman urmat, în 2019, de „Din altă Viață – C.V. de Golan”.
În 2020, la editura Polirom, a publicat romanul Cerberus, urmat de volumul trei al seriei „Din altă viață”, numit „Teleleu”, la editura Creator (ex Libris).
-Care sunt impresiile tale (la rece) despre anul 2020, cum te-a schimbat, dacă a făcut-o, pe plan personal? Cum a influențat pandemia felul în care ai scris și ai trăit ultimele 12 luni, din punct de vedere literar?
Din punct de vedere al realizărilor literare, anul 2020 a reprezentat pentru mine un succes. Am publicat Cerberus la Polirom și Teleleu la Creator. Ambele romane au fost bine primite de public. Totuși, sufletește, am perceput anul trecut ca pe o imensă stagnare. Atmosfera lui sumbră, dominată de îngrijorare, de informații contradictorii, de știri funebre, a scos din oameni tot ce e mai rău – ipocrizie, prostie crasă și egoism. În ceea ce mă privește, m-am chinuit să îmi păstrez normalitatea… Mi-au lipsit evenimentele publice, în decursul cărora îmi revedeam prietenii, scriitori ca și mine sau cititori veniți din toate colțurile țării. Sincer, pandemia, prin solitudinea impusă, nu m-a făcut să scriu mai mult… mai bine… și nici chiar să citesc mai mult. Cu certitudine, însă, mi-a provocat frustrări interioare născute din modul rapid în care a trebuit să mă adaptez ei. Din păcate, nu întrevăd ca 2021 să fie un an diferit de cel de dinaintea lui, ceea ce mi se pare insuportabil…
-Ai participat la evenimente online (Zoom etc.)? Care a fost experiența? Crezi că această modalitate de contact cu publicul (inclusiv cu cel de departe) este eficientă și va continua după pandemie?
Am participat, da… A fost o experiență inedită, după care, însă, nu mă omor cu firea… Această modalitate de contact nu va dispărea, pentru că este economică. Deși ea reprezintă un surogat al contactului direct, cu certitudine va continua și după pandemie, fiind folosită în paralel cu întâlnirile clasice. Eu prefer evenimentele în care poți lua pulsul oamenilor și al autorului, poți simți emoțiile și percepe anumite particularități care scapă camerei de luat vederi. Cred că arta implică transfer emoțional. În cazul evenimentelor online, acest transfer la care fac referire este mult diminuat. Ca să nu mai vorbim de interacțiunea cu publicul…
-Crezi că s-a citit mai mult în 2020? Crezi că s-a citit mai mult din cărțile tale?
Informațiile din piață mă îndeamnă să cred că da. Raportările de vânzări referitoare la cărțile proprii, concordă cu percepția mea generală. După cum cred că știi, eu colaborez cu 2 edituri, Creator și Polirom (pregătind o colaborare cu o a treia), iar semnalele îmi spun că se vinde carte.
-Recomandă-ne o carte din literatura română care te-a impresionat în 2020 și cum a făcut-o. Dar și una din literatura universală, tradusă sau nu în limba română.
Din literatura autohtonă, în 2020, m-a impresionat Oliviu Crâznic (un bijutier al cuvintelor) și al său roman horror cu accente gotice – „…si la sfârșit a mai rămas coșmarul”. Romanul – excelent scris – m-a dus cu gândul la „Dracula” și la proza lui Edgar Allan Poe. Este documentat, antrenant și plin de suspans. Din literatura universală mi-a plăcut foarte tare „Sălbaticul” lui Guillermo Arriaga. De ce? Pentru profunzimea din spatele ritmului alert și pentru că, personal, îmi doresc din toată inima să pot scrie astfel.
-Ce îți propui, pe plan literar, în 2021?
Anul acesta voi publica un roman, al cărui titlu s-a tot schimbat și care, momentan, se numește „Romanță fără de sfârșit”. E o poveste de dragoste frântă de Războiul de Independență din 1877. De asemenea, recent am finalizat „Ahriman”, un thriller cu accente sociale prin care încerc să atrag atenția cititorului asupra unui fapt incontestabil – singura șansă pe care o avem la o societate mai bună, este reprezentată de modul în care ne creștem și educăm copiii. Cum eu îmi doresc să public un singur roman pe an, pentru a-mi putea dedica timpul promovării acestuia, sunt oarecum asigurat… Chiar și așa, m-aș bucura să termin volumul 4 „Din altă viață”, numit ,,Servesc patria”.
