Florin Lăzărescu, scriitor și scenarist ieșean, unul dintre fondatorii și coordonatorii FILIT Iași. A publicat trei romane Ce se știe despre ursul panda (2003, Polirom), Trimisul nostru special (2005, Polirom), Amorțire (2013, Polirom), două volume de povestiri: Lampa cu căciulă (2009, Polirom), Întâmplări și personaje (2015, Polirom) și povestea pentu copii Puiul de balaur, puiul de zmeu și puiul de om (Cartier, 2018). Cărțile sale sunt traduse și publicate în zece limbi. Scenarii: Lampa cu căciulă (2006, în regia lui Radu Jude, câştigător Sundance, SUA, pentru cel mai bun scurtmetraj), O umbră de nor (2014, în regia lui Radu Jude; premieră la Cannes), Aferim! (2015, în regia lui Radu Jude; Ursul de Argint la Berlinale; o nominalizare la Premiile Academiei Europene de Film pentru cel mai bun scenariu, premiul Gopo pentru cel mai bun scenariu).
-Care sunt impresiile tale (la rece) despre anul 2020, cum te-a schimbat, dacă a făcut-o, pe plan personal? Cum a influențat pandemia felul în care ai scris și ai trăit ultimele 12 luni, din punct de vedere literar?
Un an bizar, de neimaginat chiar și după primele lui două luni. Încă din copilăria mea trăită printre povestași care au trecut prin război și foamete, am avut o teamă în oase că voi prinde și eu o grozăvie în timpul vieții mele, dar nu una de dimensiuni globale, nu în forma în care ni se arată. Ca ironie, tocmai când fenomenul lua proporții, am citit în Homo Deus cum Yuval Noah Harari profețea că o pandemie planetară este imposibilă, datorită evoluției medicinei contemporane. Dacă pentru un om care s-a dedicat istoriei viitorului așa ceva era de neimaginat, cum să fie pentru noi? Pricepem vag ce ni se întâmplă, habar n-avem ce-o să urmeze.
Pe lângă cât m-a schimbat în plan personal Mira, fiica mea de un an și trei luni, aș spune că pandemia nu m-a schimbat deloc, ci doar a modificat radical lumea din jur. Cu bune și rele. N-am mai stat cu prietenii cât mi-aș fi dorit, dar m-am jucat cu Mira mult mai mult decât aș fi putut în vremuri normale. N-am mai putut organiza FILIT-ul, dar am avut mintea liberă și tihna să scriu, după șapte ani ocupați cu festivalul, un nou roman. N-am mai putut circula cum o făceam de obicei, dar am învățat să mă bucur și mai mult de spațiul restrâns în care am fost nevoit să trăiesc.
-Ai participat la evenimente online (Zoom etc.)? Care a fost experiența? Crezi că această modalitate de contact cu publicul (inclusiv cu cel de departe) este eficientă și va continua după pandemie?
Nu prea am participat la evenimente online, ba chiar m-am păzit conștient de ele. Îmi dau senzația că seamănă cu un vorbit de frânghie în casa spânzuratului, că-s un fel de masochism disperat care nu face altceva decât să-ți arate ce frumos era în realitate și cât de artificial e când se întâmplă online.
-Crezi că s-a citit mai mult în 2020? Crezi că s-a citit mai mult din cărțile tale?
Statisticile spun că s-a citit mai mult. Cât despre cărțile mele, chiar nu-mi dau seama de fluctuații, pentru că n-am mai solicitat demult rapoartele de vânzări. Știu doar că primesc constant, aproape săptămânal, câte o reacție de la un nou cititor, ceea ce mi-e de ajuns încât să nu stau cu ochii pe cifre și să nu am teama că scriu degeaba.
-Recomandă-ne o carte din literatura română care te-a impresionat în 2020 și cum a făcut-o. Dar și una din literatura universală, tradusă sau nu în limba română.
Mereu m-am ferit de recomandări publice punctuale. În general, nu cred că există cărți esențiale, de neratat, cu atât mai puțin cele pe care le pescuim din topuri și recomandări, pe care să le bifăm într-un portofoliu. Îndemnul meu pentru cititori este să citească mult, chiar și la întâmplare, păstrând plăcerea de a descoperi pe cont propriu. Să meargă în librării la raftul de noutăți, să citească două-trei pagini din ce se publică și să aleagă având încredere în gustul personal. Spre sfârșitul anului trecut am regăsit bucuria aia – care m-a ținut din adolescență până în studenție — de a citi la întâmplare măcar cincizeci de pagini în fiecare zi. Și mi-am dat seama că — spre deosebire de neantul pe care îl resimt de cele mai multe ori după vizionarea unui serial sau a unui film — lectura mă hrănește de fiecare dată cu o stare de bine, ce dă noimă lumii din jur.
-Ce îți propui, pe plan literar, în 2021?
Mai am foarte puțin de lucru pentru a preda editurii forma finală romanului pe care l-am scris anul trecut. Spre deosebire de alte dăți, când mă simțeam epuizat măcar vreun an după sfârșitul unui roman, cel din urmă mi-a deschis o poftă și mai mare de scris, așa că abia aștept să mă apuc de un altul, total diferit. Mai am să duc până la capăt o piesă de teatru pentru o colaborare Bobi Pricop, restanță din 2020. Altfel, împreună cu colegii mei de la Muzeul Național al Literaturii Iași, sunt nerăbdător să revenim cu o ediție FILIT normală, adică una cu peste două sute de invitați și cel puțin o sută de evenimente. Dar asta nu ține doar de noi, ci și de evoluția pandemiei.
